Ion Cristoiu: Efectul ruşilor asupra servitoarelor

În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureştii lui 1877 sînt luaţi cu asalt de ofiţerii ruşi, gata să-şi cheltuiască banii nebuneşte. Înfloresc cârciumile, cazinourile, traficul de valută şi contrabanda. Românii învaţă de la ruşi cum să fraudeze statul şi cum să-l împuşte pe ţar. Ruşii iau de la români plăcerea de a-l înjura pe Rege în gura mare. Constantin Bacalbaşa povesteşte în Bucureştii de altădată că ocupaţia rusească mascată a avut efecte devastatoare asupra atelierelor de croitorie şi a instituţiei servitoarelor:

„Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie etc. începeau să se golească de lucrătoare. Prin aceste ateliere nu mai rămăseseră decît lucrătoarele bătrîne, cele cu totul urîte şi oarecare ucenice prea copile; toate celelalte erau în braţele ofiţerilor ruşi.

Acelaşi deficit în lumea servitoarelor. În fiecare zi, gospodinele se plîngeau că le-a dispărut servitoarea, cînd era tînără şi curăţică; peste cîteva zile o vedeau la Şosea, răsturnată într-un Muscal, alături de un ofiţer rus.”

Realităţile savuroase nu puteau scăpa ochiului de satiric al lui Caragiale. Cîteva din bijuteriile publicate în Claponul, 1877, numărul 1, iau peste picior pe români pentru însufleţirea cu care-i aşteaptă pe ruşi:

Gogoaşa 1

„Întotdeauna cocoanele din mahala sunt straşnice la închipuire, dar niciodată fantazia lor nu s-a urcat mai sus, ca de cînd s-a îngroşat gluma cu chestia Orientului. Moaşa Sevastiţa Hurdubiloaia din Popa Nan mi-a spus următoarea noutate:”

În Duşumea, o muiere însărcinată a născut alaltăieri un băiat îmbrăcat de sus pînă jos pihotaş muscal, cu cizme cu carîmb în picioare şi cu chivără cu mot în cap. Cum a dat cu nasul de lumină, pruncul s-a ridicat chipeş în călcîie, a făcut smirna cu puşca la umăr şi a strigat:

– Zdrasti, brate! Davai cuşai!!

Moaşa Sevastiţa e în stare să-mi spuie mîine că o altă clientă a ei a născut un cazac, călare pe cal şi cu suliţa în mînă, care, fără să mai dea bună ziua moaşii, a dat pinteni calului şi a pornit în fuga mare la Plevna, cu buricul netăiat.”

...

Gogoaşa 6

„Boierul şi cocoana iau cafea după masă şi vorbesc politică despre chestia Orientului. Să nu uit a spune că cocoana e una din şcolăriţele de Mazurcă ale cavalerului Corvin, şi că boierul, deşi trăieşte cu cocoana în căsnicie de vreo zece ani, nu se bucură încă de nici un moştenitor.

– Lasă, soro, să mai vie muscalii, să mai intre bani în ţară.

– Fireşte, dragă, răspunde cocoana. Şi apoi unde pui că se mai înmulţeşte şi lumea!

Gogoaşa 7

„Întrucît cocoanele pot fi constante în politică: În mahalaua Oţetarii, vreo zece cocoane şed la sindrofie şi fac politică. Un monşer din partea locului intră să le aducă ştirea că s-a încheiat convenţia cu Rusia, pe care începe să le-o citească.

La fiecare articol, toate cocoanele bat în palme cu bucurie, strigînd într-un glas: «Bravo guvern!»

Însă cînd monşerul dă citire articolului în care se spune că muscalii n-au ce căuta prin Bucureşti, întreaga sindrofie dă un ţipăt grozav şi leşină in corpore.

Cînd s-au trezit, trecuseră toate în opoziţie.”

Deşi după 23 august 1944 s-a scris enorm despre rolul Rusiei în obţinerea de către România a Independenţei, nici acum nu s-a dezlegat enigma:

Erau româncele mai drăguţe decît rusoaicele rămase acasă sau mai disponibile faţă de militarii străini?