Ion Cristoiu: Filmul după „Moromeţii” lui Marin Preda - o stîlcire a unei capodopere

Am primit răspuns. Tocmai cînd mă pregăteam de îmbarcarea în avion, , mă trezesc cu un telefon de la editura Mica Valahie. Am comandat pe site, mai mult la plesneală decît convins că voi primi răspuns, volumul VI al Stenogramelor lui Ion Antonescu, blestematul volum, cumpărat cred, dar pe care nu-l găsesc în biblioteca de acasă, potrivit zicalei cu acul în carul cu fîn, acul fiind cartea, iar fînul, munţii de cărţi din bibliotecă. După completarea inutilelor căsuţe pentru înscrierea în cont, am comandat cartea pe site. De regulă în astfel de împrejurări, ţi se semnalează pe e-mail înregistrarea comenzii, mai întîi, şi ţi se dau amănunte mai apoi.

Dinspre Mica Valahie n-a venit nici un semn de acest gen.

Eram convins că nu voi primi nici un răspuns.

Iată însă că marţi, răspunzînd din întîmplare la telefon, o voce deconspirată mai tîrziu a fi a directoarei, m-a anunţat că-mi pot da cartea, mai ales c-am fost recunoscut drept Ion Cristoiu; şi directoarea zice că ne ştim de undeva. Exemplarul, singurul pe care-l mai au (nu crede că vor reedita volumul) e niţel boţit, dar, mă rog, merge şi aşa. Ne înţelegem s-o caut cînd mă întorc din străinătate. Aşadar, am deja toate volumele cu Stenogramele.

*

Stîlcire. Un tînăr confrante a venit la BAR ca să-mi dea cartea Marianei Şipoş despre asasinarea lui Marin Preda şi să-mi ceară un autograf pe Delirul, ediţia scoasă de mine. La Dud, ca de obicei, nu mă pot stăpîni, şi mă apuc să-i ţin lecţii tînărului jurnalist, deşi ceva îmi spune că pentru el nu înseamnă nimic teoriile mele despre Neliniştitorul la Marin Preda, despre Iconarii din Bucovina (prudent, nu-l invoc pe Robert Musil, interlocutorului nu-i zice nimic numele), despre literatura Obsedantului deceniu şi despre Moromeţii ca roman al Timpului care nu mai are răbdare. Singurul lucru util din toată tărăşenia asta:

Tînărul e de acord că filmul lui Stelian Gulea – Moromeţii – e o stîlcire a cărţii, un fel de film despre viaţa grea a ţărănimii muncitoare din Cîmpia Teleormanului în preajma Războiului criminal împotriva Uniunii Sovietice.

*

Scriam pe 13 martie 2014: Elena Băsescu pe listele PMP?! Nu pot să cred!

Site-ul Reporter virtual din această dimineaţă publică următoarea ştire: EBA, locul doi pe listele PMP, la europarlamentare. EXCLUSIV

Din cîte se vede, e o ştire din surse, încă lipsită de confirmare oficială. Din cîte am dibuit eu pînă acum însă, e o ştire ce se va confirma în curînd. Cu toate acestea, asemenea ţăranului nimerit în faţa girafei, dat peste cap de ivirea unei vaci cu un gît suficient de lung încît să vîre capul pe fereastră, în casă, şi să-ţi pască ciorba de pe masă, simt imboldul de a zice: Aşa ceva nu există!

Despre Elena Băsescu am scris, în anul de graţie 2009, cuvinte de încredere în capacităţile sale, contestate de presă, pornind de la o greşeală pe care ar face-o, la grabă, mulţi dintre noi. Acum însă, în contextul lui 2014, plasarea Elenei Băsescu pe listele PMP pentru europarlamentare mi se pare o greşeală politică atît de mare din partea tatălui, Traian Băsescu, încît tot mai sper că ştirea nu se va adeveri, fie şi pentru că, într-un ultim moment, lui Traian Băsescu îi va reveni luciditatea de politician, tulburată grav de iubirea de părinte.

Sunt multe argumente că decizia PMP e catastrofală.

Mă voi mulţumi să trec în revistă doar cîteva:

1. Înfiinţarea MP şi a PMP îşi pierde brusc minima notă de ţel politic. Ea apare, indiscutabil, ca un aranjament al lui Traian Băsescu pentru a-şi rostui fiica. Asta îi va reduce şi mai tare lui Traian Băsescu influenţa asupra opiniei publice în calitate de preşedinte şi politician.

2. Parvenirea Elenei Udrea în postul de lider de facto al PMP ar fi interpretată tot ca pregătire a terenului pentru Eba.

3. În ultimul timp, Elena Băsescu a comis eroarea capitală de a se expune presei în postură de starletă care-şi etalează viaţa personală, împingînd astfel în umbră ipostaza de politician.

Mai sînt şi alte argumente, sunt sigur. Dacă le au, îi rog pe cititori să le scrie pe cristoiublog.ro. Poate le citesc şi cei implicaţi – Traian Băsescu, Elena Udrea, Elena Băsescu – şi renunţă la fantasmagoria cu candidatura.

Alt titlu din 13 martie 2014

De ce n-am semnat şi nu voi semna Petiţia de solidarizare cu Andrei Pleşu, victimă a linşajului mediatic de la Sinteza zilei

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro