Ion Cristoiu: Măsurile anunţate de Guvern sînt tăieri în genul cîrpelii

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că măsurile anunţate de Guvernul Cîţu pentru a ne încadra în deficitul bugetar de 7,1% nu sunt expresia unei voinţe politice care să aibă efecte benefice, a unei viziuni care să pună capăt risipirii banului public, ci a unor tăieri fără rost, de genul cârpelii, care să nu supere nici Comisia Europeană şi nici partenerii de guvernare ai PNL.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Florin Cîţu, premier din partea PNL, şi Ludovic Orban, preşedintele PNL şi preşedintele Camerei Deputaţilor, au ţinut succesiv conferinţe de presă consacrate, printre altele, proiectului de Buget pe 2021. De la Florin Cîţu am aflat că proiectul n-a fost trimis la Parlament, aşa cum se angajase Coaliţia la investirea noului Guvern, în 23 decembrie 2020. Judecînd după etapele obligatorii prin care trebuie să treacă, Proiectul înainte de a ajunge în Parlament, nu cred că-l vom vedea prea curînd pus în dezbaterea deputaţilor şi senatorilor. Deocamdată, Florin Cîţu merge cu Proiectul la Comisia Europeană, pentru a primi aprobările cerute de primirea banilor. Comisia a avertizat statele membre că nu vor fi daţi bani decît pentru recuperarea pierderilor produse de Pandemie.

Prin Florin Cîţu şi Ludovic Orban, noua Guvernare a anunţat un număr însemnat de reduceri ale cheltuielilor. Spicuim dintre acestea:

• Voucherele de vacanţă nu se emit anul acesta.
• Sporul COVID de 30% acordat prefecturilor nu se va mai plăti odată cu adoptarea bugetului de stat.
• Sporurile bugetarilor ar putea fi plafonate la 20%.
• Se analizează şi eliminarea indemnizaţiei de hrană pentru bugetari sau diminuarea acesteia.
• Se renunţă la gratuitatea totală a studenţilor în călătoriile pe CFR.

La acest anunţ, Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, a reacţionat violent pe Facebook:

<În campania electorală au promis lapte şi miere, v-au minţit! Astăzi au dat drumul austerităţii>.

Marcel Ciolacu e liderul principalului partid de Opoziţie. Acuzaţia cu austeritatea pare a fi venit de la un partener de guvernare al Coaliţiei. Pentru că aşa cum se înţelege din postare, PNL şi USRPLUS sînt puse la zid, pentru că în campanie au avut un program iar acum după ce-au ajuns la putere, au adoptat şi vor pune în practică un alt program:

Cel al austerităţii.

Asta ar însemna că reducerile anunţate de Guvern fac parte dintr-un Program, expresie a unei viziuni coerente asupra României de azi.

În mai multe rînduri, vorbind despre ceea ce eu am numit Revoluţia cheltuielilor fără rost, am invocat momentul din Istoria României, cel în care Guvernul PNL, condus de Dimitrie Sturza, a reuşit salvarea ţării de la falimentul guvernelor Conservatoare prin aplicarea Programului alcătuit de finanţistul Emil Costinescu sub sloganul Să punem capăt cheltuielilor nesăbuite! Concret, Guvernul Liberal a prezentat în Parlament pe 26 martie 1901 Proiectul de Lege asupra măsurilor reclamate de echilibrarea Bugetului Statului. Documentul a fost votat cu 101 voturi pentru şi unul contra din 102 votanţi.

Măsurile de austeritate sau, cum spune guvernul – de economii – sunt înfricoşătoare: suprimări masive de posturi din administraţie; reducerea salariilor bugetarilor pe o scară progresivă începînd cu 2% şi terminînd cu 20% (toate lefurile de peste 800 de lei sunt micşorate cu 20%). La o leafă de 50 de lei reducerea a fost de un leu; reducerea (tot progresivă) a pensiilor; diminuarea indemnizaţiei zilnice a parlamentarilor de la 25 la 20 de lei (parlamentarii Opoziţiei au propus reducerea pînă la 15 lei).

Adăugate unor mici creşteri de impozite (pe proprietăţi imobiliare urbane şi rurale cu 0,5%), măsurile luate de guvernul D.A. Sturdza au rezolvat într-un an cea mai gravă criză financiară din istoria ţării.

Ecoul acestor măsuri se regăseşte şi în opera lui Caragiale, de la un capăt la altul populată de funcţionari publici.

Să luăm de pildă proza Art. 214.

Tarsiţa Popescu, o mahalagioaică agresivă, dintre cele care stîrneau nevoia lui Caragiale de a fi crud cu personajele sale, îşi aduce băiatul, Lae Popescu, la avocat, pentru a-l divorţa de juna Acriviţa.

Printre altele, junele aduce şi acest argument în favoarea divorţului:

<Nu-mi mai dă mîna pentru ca să ţin nevastă fără zestre; mai ales că a fost o nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit suprimat pe întîi aprilie>.

Art. 214 a apărut în două numere consecutive ale Moftului român (din 8 aprilie 1901 şi 15 aprilie 1901).

Ce vrea să spună tînărul Lae prin <mai ales că a fost o nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit suprimat pe întîi aprilie>?

Primim răspunsul din dialogul care urmează imediat între avocat şi Tarsiţa Popescu:

<Avocatul – Şi ce salariu aveaţi?

Cucoana – Marea cu sarea! Avea şi el o sută cincizeci de lei pe lună… şi l-a suplimatără, cu o sută cincizeci de lei a lui o să se procopsească Statul!>

Pînă la 1 aprilie 1901, fiul mamei sale fusese funcţionar. Nu prea mare, dar nici prea mic, dacă ne gîndim la banii pe care-i primea.

De la 1 aprilie 1901, el a fost suprimat, altfel spus, dat afară din slujbă prin reducerea postului din schemă.

De ce de la 1 aprilie 1901?

Pentru că, sub domnia lui Carol I, de la 1 aprilie, şi nu de la 1 ianuarie, începea anul bugetar. Astfel că Legea Bugetului se dezbătea în martie a fiecărui an, şi nu în decembrie.

Funcţionarul public, Lae Popescu e victima Legii bugetului din 26 martie 1901.

Sînt măsurile anunţate de Florin Cîţu pentru 2021 expresia unei voinţe de a pune capăt cheltuielilor nesăbuite?

Evident, nu.

Sînt ceea ce s-ar numi tăieri de ici-colo, fără o viziune, fără un Program, pentru ca România să se încadreze în deficitul de 7,1%. Tăierile nu dau curs unei voinţe proprii. Ele sînt făcute pentru că aşa ne cere Comisia Europeană. O spune Ludovic Orban la Conferinţa de presă:

<Reporter: Ne puteţi spune dacă aţi analizat mai multe soluţii pentru a menţine deficitul, acea ţintă de 7,1. Ce soluţii aţi identificat şi în ce formă vor fi ele implementate în perioada următoare?

Ludovic Orban: (...) Sigur că s-au discutat liniile mari ale construcţiei bugetare şi am discutat şi anumite măsuri pentru restrângerea cheltuielilor, pentru că aici trebuie să fim foarte corecţi. Atât Comisia Europeană cât şi agenţiile de rating urmăresc nu numai atingerea deficitului pe care l-am negociat şi urmăresc şi evoluţia deficitului structural.>

E limpede că totul a pornit de la strigătul Aoleu! Trebuie să ne încadrăm în deficitul de 7,1%! Pentru asta trebuie să reducem cheltuielile. Păi cum să le reducem? Tăind ici-colo, acolo unde nu credem că se va face scandal, dar mai ales acolo unde sînt de acord partenerii de Coaliţie. Necesitatea unei viziuni asupra cheltuielilor bugetare vine şi din faptul că tăierile nu trebuie făcute fără rost, după principiul:

Am ajuns deja cu deficitul de la 10%, la 8%, Mai avem nevoie de 1%. Să vedem cum şi de unde să mai tăiem pentru a mai scoate 1%. Că e aşa se vede din teama guvernanţilor de a recunoaşte că sînt măsuri de austeritate. Ludovic Orban a mers pînă acolo cu falsificarea măsurilor încît a respins termenul de tăieri, zicînd că e vorba de reduceri.

A spune în aceste condiţii că măsurile anunţate de Guvern fac parte din Programul de austeritate înseamnă a aduce un elogiu Coaliţiei de Guvernare, pentru că a trecut la aplicarea în practică a sloganului Să punem capăt cheltuielilor nesăbuite!

Cînd măsurile sînt expresia unei voinţe politice ele produc în realitate efecte benefice.

În cazul de faţă sînt măsuri de tăiere în genul cîrpelii.

Greu de presupus că ele vor avea un efect pozitiv.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro