Ion Cristoiu: Merită să moară atîţia oameni numai şi numai pentru ca Klaus Iohannis să aibă şi Parlamentul Meu?

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că o explicaţie a ambiţiei lui Klaus Iohannis de a ţine cu orice preţ alegeri parlamentare la 6 decembrie pentru a avea nu numai Guvernul Meu, ci şi Parlamentul Meu, stă în teroarea declanşată de Binomul SRI- DNA în 2015, Anul Cătuşelor, imediat după ce şeful statului şi-a preluat primul mandat la Cotroceni.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog:

„La Conferinţa de presă ţinută marţi, 10 noiembrie 2020, la Cotroceni, a avut loc următorul dialog:

<Xenia Croitoru, Antena 3: ... Antena 3. Spuneaţi puţin mai devreme faptul că în acest moment virusul se răspândeşte mai repede decât în primăvară şi aveaţi o declaraţie în luna aprilie, mai exact pe data de 28 aprilie. O să vă rog să-mi permiteţi să vă citez. Spuneaţi asa: "Important, după părerea mea, este ca alegerile să nu reprezinte un pericol pentru populaţie. Eu nu o să fiu de acord să facem alegeri, când epidemia încă există şi sunt un număr semnificativ de bolnavi. Îmi doresc să reuşim în toamnă, să avem alegeri locale şi la termen alegeri parlamentare. Dacă nu pot fi făcute în siguranţă, vor fi amânate. Nu voi tolera în nici un caz să avem alegeri sub semnul epidemiei". Vroiam să vă întreb, ce anume v-a făcut să vă răzgândiţi din primăvară şi până acum, când aţi făcut acea declaraţie şi dacă în acest moment ar fi oportun să avem alegeri, în contextul în care am văzut, cazurile de coronavirus cresc de la o săptămână la alta, de la o zi la alta, iar cazurile de la ATI sunt din ce în ce mai multe şi situaţia pare destul de îngrijorătoare. Mulţumesc!

Klaus Iohannis: Vedeţi că, din nefericire, acum în România avem două probleme grave: una de sănătate publică, care este pandemia, şi cu această pandemie ne confruntăm de aproape un an de zile. Însă, între timp, am învăţat multe despre acest virus, între timp ştim ce măsuri se pot lua pentru a încetini răspândirea acestui virus, însă în continuare pandemia rămâne o mare problemă, şi ea va fi rezolvată doar atunci când vom avea un vaccin, numai că nu ştim când va fi momentul acesta. Sigur, în media apar ştiri pozitive despre cum au progresat unii sau alţii cu producerea vaccinului, însă o dată certă în acest moment nu poate nimeni să spună. În acelaşi timp, avem şi o problemă politică. Avem un parlament care este dominat de un PSD care şi-a pierdut orice legitimitate şi guvernul într-o arte se luptă pentru a ţine lucrurile sub control, pe de cealaltă parte PSD-ul în parlament trage permanent frâna de mână şi lucrurile nu pot să fie mişcate aşa cum îşi doresc românii în acest moment. Românii îşi doresc să avem un Parlament legitim care împreună cu Guvernul lucrează pentru ei, face planuri de viitor, face planuri pentru redresare. Ori cu PSD în Parlament, aceste lucruri funcţionează, cum s-ar spune, cu frâna de mână trasă. Iar democraţia nu poate fi pusă în paranteză. Nu putem să ne imaginăm să stăm în acest blocaj politic provocat de PSD fără să facem alegeri şi fără să ştim cum va arăta anul viitor. Şi din toate aceste motive, noi suntem acum în situaţia să organizăm alegeri parlamentare la termen, fiindcă este singura soluţie prin care românilor li se poate permite o continuare a demersurilor democratice aşteptate. Este singura modalitate prin care românii, în definitiv, îşi pot alege acum un nou Parlament care să ducă lucrurile mai departe, care să permită construirea unui Guvern puternic în jurul Partidului Naţional Liberal, împreună cu alte partide democratice, o nouă majoritate care vine şi votează măsurile mult aşteptate de români şi permit ieşirea României şi din criza sanitară şi din criza politică.>

Dialogul, redat de mine în întregime, pentru că reprezintă un document despre cine este şi ce vrea Klaus Iohannis, poate fi rezumat astfel:

Întrebat de ce ţine morţiş să avem alegeri parlamentare pe 6 decembrie 2020, în condiţiile dramatice – recunoscute chiar de el – Klaus  Iohannis răspunde că desfăşurarea acestor alegeri la termen e singura modalitate prin care alături de Guvernul Meu va avea şi un Parlament al Meu.

Întrebarea dăduse curs neliniştii românilor în legătură cu posibilitatea ca ţinerea alegerilor pe 6 decembrie 2020 să sporească urieşeşte numărul infecţiilor şi al celor internaţi la ATI, dar mai ales numărul morţilor, din cauza debordării spitalelor.

Ce răspunde Klaus Iohannis?

Că ţinerea alegerilor nu va crea o astfel de primejdie?

Nu.

Răspunde că ţinerea alegerilor înseamnă „singura posibilitate ca Guvernul PNL să aibă o majoritate în Parlament”. Dincolo de suspecta certitudine că PNL va cîştiga alegerile în orice condiţii (Cine i-a garantat-o? Sistemul instituţiilor de forţă?) rămîne întrebarea:

Merită să moară atîţia oameni numai şi numai pentru ca Klaus Iohannis să aibă şi Parlamentul Meu?

Merită un dezastru naţional numai şi numai pentru ca Klaus Iohannis să-şi facă o ambiţie?

Răspunsul trimite la un alt moment în care de dragul unei ambiţii a lui Klaus Iohannis s-a produs un veritabil dezastru naţional.

E vorba de sinistrul an 2015.

2015 rămîne în Istoria postdecembristă drept Anul Teroarei Cătuşelor. Un asemenea an e greu de întîlnit chiar şi în Istoria României moderne. Poate doar 1950, anul de culme al Terorii staliniste în România, îl mai egalează.

În 2015, Binomul SRI-DNA a făcut ravagii pe scena noastră publică. Politicieni, judecători, procurori, oameni de afaceri au fost înhăţaţi de DNA pe baza unor dosare întocmite ilegal de SRI, care a folosit pentru asta un număr incredibil de mare de abuzuri, de încălcări ale drepturilor omului, reţinuţi pentru 24 de ore, tîrîţi în instanţă cu propunerea de arestare preventivă, arestaţi preventiv, uneori mai multe luni, pentru a fi trimişi apoi şi, apoi, trimişi în judecată pe baza unui dosar fabricat la iuţeală. Ani întregi după aceea, Justiţia din România, ajutată de CCR să redevină independentă, a respins dosare după dosare. Chiar DNA, după plecarea Codruţei Kovesi din fruntea instituţiei, a clasat multe cauze. A fost obligată la asta, pentru că aceste dosare nu conţineau nici o probă. Baza o constituia un Rechizitoriu redactat în termeni strict publicişti şi ore întregi de interceptări ale acuzatului de către SRI, care nu aduceau nici o mărturie. Mulţi dintre cei achitaţi se întreabă şi azi dacă vor reuşi vreodată să recupereze pagubele uriaşe produse de Teroarea cătuşelor: bani cheltuiţi pe avocaţi, familii descumpănite, pierderea funcţiilor, terfelirea publică. Dacă avem tăria sufletească să revedem trecutul întruchipat de o Teroare ar trebui să ne reamintim întreaga atmosferă, incredibilă azi pentru un om care n-a trăit teroarea stalinistă.

Victima afla de la televizor că e convocată la DNA înainte de a ajunge la instituţie. Cînd ajungea, se năpustea asupra ei haita echipelor de televiziune convocate de dimineaţă, prin e-mailuri trimise personal de Codruţa Kovesi. Contrar tuturor normelor gazetăreşti, victima nu beneficia de prezumţia de nevinovăţie. Fătuce agresive pînă la isterie, se năpusteau asupra ei şi, gata să-i dea cu microfonul în moalele capului, o întrebau rechizitorial:

De ce ai furat? Nu ţi-a fost ruşine?

N-apuca victima să ajungă în faţa procurorului că deja pe televiziuni curgeau pagini întregi din actul de acuzare şi mai ales fragmente compromiţătoare din stenogramele interceptărilor. Cu o bucurie de drogaţi, cei din studio reproduceau fragmente de conversaţii intime fără nici o legătură cu acuzarea, decupate însă de Binom astfel încît victima să pară o analfabetă sau o deşucheată. Asta fără a mai pune la socoteală imaginea de coruptă. Victima era scoasă în cătuşe din sediu în prime time, astfel încît televiziunile de ştiri să transmită în direct momentul. La un moment dat, cînd victima era pe cale să fie dusă la dubă, haita de jurnalişti era anunţată de cineva, care ieşea din clădire şi în consecinţă se bulucea la intrare. Camerele video erau aţintite asupra cătuşelor. Victimei nu i se permitea să înainteze, jandarmii primiseră consemn să n-o protejeze în drumul către maşină, s-o ţină cît mai mult în prim plan, ca să vadă Naţiunea cum arată un Corupt al Neamului. În cele 24 de ore, cît era reţinută, presa Binomului SRI-DNA era alimentată – ilegal, fireşte – cu documente din dosar. Victima, năucită, ajunsă la puşcărie nu se putea apăra, mai ales că fusese luată pe nepregătite. Cînd ajungea în faţa judecătorului, victima era de mult fezandată. Terorizaţi de Secţia de anchete a DNA, dar mai ales de teama că presa i-ar putea acuza de blîndeţe faţă de criminalii corupţi, judecătorii admiteau toate cererile de arestare preventivă.

Lista victimelor acestor execuţii staliniste din DNA ne oferă amploarea Terorii care defineşte anul 2015:

Elena Udrea, Sebastian Ghiţă, Viorel Hrebenciuc, Laura Georgescu, Pinalti, Darius Vîlcov, Sorin Oprescu, Andrei Chiliman, Piedone, Dan Şova, Ioan Oltean, Alina Bica, Dan Motreanu, Horia Simu, Toni Greblă, George Scripcaru, Robert Raduly, Gabriel Berca, Gheorghe Nichita, Marian Vanghelie, Vlasov, Teodor Niculescu, Ion Ariton, Laszlo Borbely, Mircea Cosma, Tudor Chiuariu, Cristian David, Daniel Dragomir, Dorin şi Alin Cocoş, Adriean Videanu.

Să adăugăm acestor nume pe cel al lui Victor Ponta, premierul României la vremea respectivă. Victor Ponta n-a fost arestat. A fost însă convocat la DNA pe 5 iunie 2015 şi trimis în judecată pe 17 septembrie 2015.

Dosarul Victor Ponta a fost nucleul întregii Terori din 2015. Convocarea şi trimiterea în judecată au drept scop clar crearea presiunii pentru ca Victor Ponta să demisioneze din funcţia de premier.

Imediat ce Victor Ponta a fost convocat la DNA, Klaus Iohannis i-a cerut, printr-o declaraţie de presă, să demisioneze. Victor Ponta i-a răspuns că nu demisionează. Sera, la TVR, Klaus Iohannis a susţinut că Victor Ponta va demisiona. În zilele următoare, asupra lui Victor Ponta se exercită o presiune ieşită din comun. În paralel, se lucrează astfel ca Gabriel Oprea, vicepremier şi şef al UNPR, să se dezică la Moţiunea de cenzură, din 12 iunie 2015, votînd împotriva PSD. Gabriel Oprea n-a făcut-o. I-a venit şi lui rîndul să plătească, un pic mai tîrziu. Cum Victor Ponta a rezistat, a trebuit să se creeze Diversiunea Colectiv pentru ca anul 2015 să-i aducă lui Klaus Iohannis ceea ce-şi dorise după cîştigarea alegerilor:

Guvernul Meu, condus de Dacian Cioloş.

Avem astfel cauza de fond a Terorii din 2015.

Pentru aceasta, aşa cum am scris zi de zi de-a lungul lui 2015, s-a declanşat Teroarea cătuşelor. Pe lîngă crearea condiţiilor pentru ca Guvernul PSD, condus de Victor Ponta, să plece de la Putere în afara alegerilor parlamentare, lăsînd locul Guvernului Meu, Klaus Iohannis avea nevoie de curăţarea de pe scena politică a tot ce i-ar fi putut stînjeni afirmarea. Înhăţarea Elenei Udrea s-a vrut o lovitură dată moştenirii lăsate de Traian Băsescu. O moştenire electorală care-l deranja pe Klaus Iohannis.

La începutul lui 2015, deşi ajuns preşedinte, lui Klaus Iohannis nu-i convenea de loc situaţia.

Era preşedinte, dar n-avea Guvernul Meu. În Republica semiprezidenţială care e România, un preşedinte ca el nu se simţea bine dacă n-avea şi un Guvern al lui.

Pe deasupra Klaus Iohannis rămăsese, la începutul lui 2015, ceea ce fusese înainte de a deveni preşedinte:

Un provincial fără o minimă experienţă a politicii la nivel înalt.

Deşi propulsat prim-vicepreşedinte PNL în februarie 2014, ca moment din Planul impunerii sale ca preşedinte, Klaus Iohannis nu stăpînea nimic. Nici PNL-ul, cu atît mai mult PNL-ul. Era nevoie, pentru a-l face preşedinte şi în realitate, nu numai pe hîrtie, de două operaţiuni:

Cea de aducere la Putere a Guvernului Meu.

Cea de curăţare a scenei politice de oricine i-ar fi stat în cale, fie concurîndu-l, fie opunîndu-i-se.

Misiunea de susţinere a celor două campanii a revenit Binomului SRI-DNA, mai precis cuplului Florian Coldea – Codruţa Kovesi.

Fireşte, după ce au făcut treburile murdare, cei doi au fost azvîrliţi cu un picior în fund tot de Klaus Iohannis.

Pentru a înţelege sinistrul an 2015, trebuie să ţinem cont de un amănunt:

Avînd mînă liberă să facă ce vor pentru a îndeplini ambiţia lui Klaus Iohannis, cei doi şi-au rezolvat şi treburile lor. Antipatiile şi simpatiile, interesele politice şi interesele financiare.

De ce-am reamintit Sinistrul an 2015?

Klaus Iohannis a considerat atunci că merită Teroarea cătuşelor pentru ca el să aibă Guvernul Meu.

Acum consideră că merită să moară oameni pentru ca el să aibă şi Parlamentul Meu”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro