Ion Cristoiu: Nicolae Ceauşescu a făcut de gardă la catafalcul lui Arghezi

Luatul razna. În Suflete moarte, celebrul roman al Gogol, apare schiţată răscolirea oraşului de zvonul că Cicikov intenţiona s-o răpească pe fata Guvernatorului. Notează autorul:

„Prin saloane începu să-şi facă veacul un ins din cale-afară de lungan, cu mîna străpunsă de un glonţ, de o statură nemaipomenit de înaltă”.

Atît.

Gogol trece mai departe, consemnînd faptul în fugă, de parcă ar fi fost ceva normal, ca ploaia sau ca mieunatul motanului.

Mă întîlnesc din nou cu deraierile lui Gogol de la realismul aspru, sîrguincios, ivite brusc, inexplicabil, ca şi cum ar fi avut loc o întunecare de cîteva clipe a lucidităţii care ţine omul în lumina tare a zilei.

Sub acelaşi semn, al parantezei, al amintirii în treacăt şi, cu toate acestea, izbitoare prin geniul amănuntului, iată o altă notă din Suflete moarte.

Deschiderea capitolului al X-lea e consacrată reuniunii de la Şeful poliţiei din Urbe pentru o decizie în chestiunea lui Cicikov.

Zvonurile despre acestea, numirea unui nou guvernator general, adresele primite de guvernatorul oraşului în legătură cu doi urmăriţi general provoacă – notează Gogol – o slăbire masivă a tuturor funcţionarilor şefi:

„Toţi cedaseră: şi preşedintele slăbise, şi inspectorul sanitar slăbise, şi procurorul slăbise, şi un oarecare Semion Ivanovici, căruia niciodată nu i se spunea pe numele de familie şi care purta în degetul arătător un inel cu piatră şi-l dădea doamnelor să-l admire, pînă şi el slăbise”.

Aşezat temeinic în fotoliu de lectură, parcurg enumerarea şefilor care, potrivit lui Gogol, cedaseră nervos slăbind întîi şi-ntîi, la întîmplările îngrijorătoare din ultimele zile. La al treilea personaj, te opreşti brusc, lovit de descumpănirea unor întrebări:

Cine e acest Ivanovici? Gogol îl individualizează cu un amănunt halucinant de pitoresc:

„Purta în degetul arătător un inel cu piatră şi-l dădea doamnelor să-l admire”.

Pe ceilalţi i-a identificat însă prin funcţii.

Semion Ivanovici n-are parte de acest favor.

Fiind vorba, indiscutabil, de un funcţionar şef, te aştepţi ca Gogol să vină cu amănunte despre el.

Zadarnic.

Gogol trece mai departe ca şi cum ar fi răspuns tuturor întrebărilor, lăsîndu-ne însă pe noi, cititorii de azi, într-o perplexitate totală

*

Apreciere. Fac un exerciţiu cu toţi cunoscuţii citindu-le la telefon un text de pe prima pagină a Scînteii din 18 iulie 1967, scoţînd dinadins numele celui la catafalcul căruia au făcut de gardă Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi membri ai conducerii de partid şi de stat:

„Aducînd un ultim omagiu, o înaltă preţuire memoriei marelui dispărut, la catafalcul aceluia care a fost (...) fac de gardă tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Manea Mănescu.

Conducătorii de partid şi de stat prezintă apoi condoleanţe familiei defunctului.”

După care întreb:

La catafalcul cui au făcut de gardă Nicolae Ceauşescu şi alţi lideri ai României comuniste?

Nimeni nu poate să-mi răspundă. Cei mai mulţi presupun că e vorba de catafalcul lui Gheorghiu Dej.

Nu e catafalcul lui Dej – le replic imediat. E catafalcul lui Arghezi. Şi le citesc textul fără golul dinainte:

„Aducînd un ultim omagiu, o înaltă preţuire memoriei marelui dispărut, la catafalcul aceluia care a fost scriitorul patriot Tudor Arghezi fac de gardă tovarăşii Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Alexandru Bîrlădeanu, Emil Bodnaraş, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Iosif Banc, Manea Mănescu.

Conducătorii de partid şi de stat prezintă apoi condoleanţe familiei defunctului.”

Respectivilor nu le vine să creadă. Nici mie nu mi-a venit să cred la început. De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României. Dar Sadoveanu? Da, şi la catafalcul lui Sadoveanu au fost lideri politici. Iată fragmentul din Scînteia din 22 octombrie 1961:

„Se schimbă ultima gardă. Catafalcul este străjuit de tovarăşii Gheorghe Apostol, Petre Borilă, Alexandru Moghioroş, Dumitru Coliu, Ştefan Voitec, Mihai Dalea.”

Cel mai înalt în rang e Gheorghe Apostol, prim vicepreşedinte al Consiliului de miniştri. Gheorghiu Dej lipseşte motivat. E la Moscova, la Congresul PCUS.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro