Ion Cristoiu: Nu cred că PSD va încheia o alianţă electorală cu alte partide pentru parlamentarele din decembrie 2020

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că liderii PSD au păreri împărţite privind alianţele partidului pentru parlamentare şi crede că social-democraţii nu vor opta pentru astfel de alianţe, argumentând că aceştia nu cred că vor ajunge la putere după alegeri, iar dacă se va întâmpla acest lucru, vor putea evita trădările partenerilor şi vor opta pentru colaborări punctuale în Parlament. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Joi, 10 septembrie 2020, a avut loc şedinţa Consiliului Politic Naţional al PSD. Relatările presei despre acest moment (e a treia oară după Congres cînd se reuneşte acest organism în şedinţă la nivel central) au ţinut-o langa cu poreclirea noului organism de conducere colectivă drept fostul Comitet Executiv Naţional. Nici vorbă de aşa ceva. Potrivit Moţiunii cu care a cîştigat alegerile interne la Congresul din 22 august 2020, Consiliul Politic Naţional nu e Maria dinainte de congres cu altă pălărie. E un for de conducere colectivă, definit astfel în Moţiunea lui Marcel Ciolacu:

<Reconstrucţia forului decizional executiv – Deciziile majore ale partidului care trebuie luate în intervalul dintre două congrese vor fi stabilite în cadrul CPN, din care vor face parte preşedinţii organizaţiilor judeţene, dar şi preşedinţii de consilii judeţene şi primari, întrucît aceştia au legitimitate populară şi sunt în contact direct cu alegătorii, fiind deci în măsură să fundamenteze deciziile partidului pe baza aşteptărilor reale ale cetăţenilor.>

Noul organism se vrea for de colectiv decizional între Congrese. Se deosebeşte de Comitetul Executiv Naţional prin includerea între membri şi a primarilor .

Am ţinut să fac aceste precizări nu din motive de acurateţe profesională (un ziarist trebuie să evite aproximaţiile), ci pentru a sublinia importanţa convocării Consiliului Politic Naţional al PSD şi mai ales a temelor abordate în şedinţele acestuia. După Congres CPN al PSD s-a întrunit de două ori :

1. În 27 august pentru a discuta strategia la dezbaterea şi votarea moţiunii de cenzură. CPN a fost informat despre mobilizarea parlamentarilor PSD la vot şi despre negocierile cu celelalte partide.

2. În 1 septembrie 2020, pentru a lua în discuţie strategia PSD faţă de Moţiunea de cenzură mai precis faţă de amînarea votului la Moţiunea din 31 august 2020, la care nu s-a întrunit cvorumul. După şedinţă s-a dezvăluit „Decizia Consiliului Politic Naţional a fost aceea de a nu mai dezbate această moţiune înainte de o decizie a Curţii Constituţionale.”

Din cîte se vede Reuniunile CPN iau în dezbatere decizii fundamentale ale Partidului în chestiuni care ţin de politica faţă de alte partide, faţă de guvernare.

După şedinţa din 10 septembrie 2020, la Conferinţa de presă care a urmat a venit să prezinte temele discutate şi deciziile luate în legătură cu acestea prim vicepreşedintele Sorin Grindeanu. Potrivit acestuia, la şedinţă s-au abordat situaţia deschiderii noului an şcolar, situaţia din agricultură şi politica de alianţe a partidului pentru parlamentarele din acest an. Aceasta a fost ordinea în care le-a prezentat vorbitorul. Sorin Grindeanu a vorbit pe larg despre cele două teme şi scurt despre cea de a treia. Despre politica de alianţe a PSD, vorbitorul a spus doar atît:

<Un alt subiect dezbătut astăzi (joi – n.r.), în şedinţa Consiliului Politic Naţional, a fost cel legat de posibilele alianţe. Decizia politică a fost amînată pe luni, cînd vom relua şedinţa CPN>.

Cele spuse despre pregătirile pentru deschiderea noului an şcolar şi despre situaţia din agricultură nu m-au convins că ditamai reuniunea a fost convocată pentru a le dezbate. Sorin Grindeanu a întreprins o amplă critică a politicii guvernului în cele două domenii. Acest lucru se putea face şi fără a convoca şedinţa CPN. Criticile se înscriu în rutina politicii de Opoziţie. CPN se convoacă pentru a lua decizii urmate de acţiuni ale partidului şi nu pentru a întocmi materiale de atitudine faţă de Guvern. Sorin Grindeanu a anunţat că tema va fi reluată în şedinţa de luni, 14 septembrie 2020. De ce se convoacă şedinţa atît de repede? Răspunsul îl dă calendarul decis de BEC pentru alegerile parlamentare. Ultima zi cînd se mai pot depune la BEC protocoalele pentru alianţele electorale e marţi, 15 septembrie 2020. Şedinţa a fost programată luni, pentru că timpul nu are răbdare. Ceea ce mă face să cred că tema principală la şedinţa din 10 septembrie 2020 a fost politica de alianţe pentru parlamentarele din 6 decembrie 2020. Şi că dezbaterea a fost amînată pentru luni, deoarece joi, 10 septembrie 2020, nu s-a ajuns la nici un rezultat.

De ce nu s-a ajuns la nici un rezultat?

Pentru că decizia privind alianţele e una strategică de importanţă covîrşitoare în privinţa politicii PSD în următorii ani. O trecere în revistă a felului în care a mers PSD la parlamentare după 1990 se impune. PSD cu nume de PSD sau cu alte nume a candidat de unul singur la alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, 3 noiembrie 1996, 26 noiembrie 2000. Începînd cu alegerile din 2004, PSD a apelat la alianţe:

 28 noiembrie 2004, PSD a candidat alături de PUR în alianţa Uniunea Naţională PSD + PUR; 30 noiembrie 2008, PSD a candidat alături de PC în Alianţa PSD+PC; 9 decembrie 2012, PSD a candidat alături de PNL, PC şi UNPR în Uniunea Social Liberală (USL).

De precizat pentru a fi exacţi că alianţa cu Dan Voiculescu a fost mai mult o alianţă cu puternicul trust de presă al mogulului decît cu partidul domniei sale. La alegerile din 11 decembrie 2016, PSD a revenit la candidatura de unul singur.

Sorin Grindeanu a lăsat să se înţeleagă că discuţia s-a amînat pentru luni, ca să de a posibilitate partidului să discute cu alte partide:

<Există partidele cu care am avut şi în trecut alianţe, fie că vorbim de ALDE, fie că vorbim de alianţe punctuale în Parlament cu Pro România sau PP-USL, sunt discuţii pe care în aceste zile e normal să le avem, astfel încît luni să avem un tablou complet şi să ştim în ce stadiu suntem.>

Teoretic, anul acesta PSD ar putea face o alianţă de Centru Stînga, împreună cu Pro România, ALDE şi PP-USL al lui Dan Voiculescu.

Pe surse s-a aflat că mulţi lideri au condiţionat alianţele cu aceste partide de renunţarea acestora la candidaţii pentru localele din Bucureşti.

Greu de imaginat c-ar fi posibil aşa ceva acum, cînd mai sînt doar două săptămîni pînă la alegeri.

A fost după opinia mea o formulă de a ascunde adevăratele cauze ale amînării. În conducerea PSD părerile sînt împărţite. Sînt lideri care pledează pentru o largă coaliţie de Centru Stînga. Sînt lideri (cred că Gabriela Firea e în primele rînduri) care merg pe candidatura de unul singur. Despre alianţe s-a discutat cu alte partide şi înainte de începerea campaniei pentru locale. Călin Popescu Tăriceanu spunea, vineri, 7 august 2020, în cadrul unui interviu la cristoiuTv:

<Părerea mea este că de 6 luni, cel puţin, ar fi trebuit să înceapă nişte discuţii serioase, adică ce se întîmplă cu alegerile din anul acesta, avem două tururi, şi chiar şi cele despre un orizont mai îndepărtat, 2024. Eu cred că soluţia ar fi fost să recreăm un USL 2024, care să cuprindă cele trei formaţiuni: PSD, Pro România şi ALDE. De aceea, ar fi fost nevoie de o anumită strategie pentru locale şi parlamentare, nu doar liste comune. Ar fi trebuit să venim cu mai mult, să arătăm cine va fi viitorul prim-ministru, viitorul candidat la preşedinţie, cine vor fi principalii vectori de comunicare. Ca să inspirăm mai multă încredere, să dăm proiectului mai multă soliditate. Au fost discuţii în sensul ăsta, însă pînă la urmă detaliile ne omoară>.

Aşadar, alianţa de care PSD avea nevoie ca de aer la Bucureşti nu s-a putut realiza tocmai, pentru că ea a fost înscrisă de celelalte partide într-un program mai larg, vizînd şi parlamentarele.

Se va realiza ea acum?

Nu cred.

Argumentele ar fi următoarele:

1. Alianţa ar fi utilă dacă PSD ar simţi adierea măcar a ajungerii la putere. Partidul ştie că n-are nici o şansă la aşa ceva. În aceste condiţii e mult mai bine ca partidul să lupte în Opoziţie de unul singur şi nu într-o alianţă care l-ar obliga la multe compromisuri. Dacă ar crede fie şi o clipă într-o victorie în alianţă la parlamentare, PSD n-ar pregeta să încheie o astfel de alianţă, singura care i-ar aduce voturile cu care ar justifica pretenţia de formare a Guvernului.

2. Pentru Opoziţia la Puterea absolută întruchipată de PNL şi Klaus Iohannis, e mult mai bine ca la parlamentare partidele de centru stînga să meargă pe cont propriu. Dacă intră în Parlament, pot face alianţe sub numele de Opoziţia unită după începerea sesiunii.

3. Chiar şi atunci cînd alianţa a ajuns la Guvernare, PSD s-a confruntat cu trădările din partea partenerilor. Cine garantează acum că ajunşi în Parlament pe lista Alianţei parlamentarii celorlalte partide vor acţiona în comun cu cei ai PSD?

4. În Parlament PSD i-ar fi mult mai uşor să încheie alianţe punctuale cu toate partidele rămase în Opoziţie ( chiar şi cu USRPLUS la o adică) dacă ar fi de unul singur.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro