Ion Cristoiu: Prelungirea stării de alertă: Cinci luni de îngrădire a drepturilor omului în România!

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu afirmă că, pentru a prezenta prelungirea stării de alertă cu 30 de zile într-o lumină pozitivă, regimul Iohannis a recurs la manipulare cu  ajutorul presei  miluite şi a diviziei SRI, sugerând românilor că le-a făcut un favor când nu a introdus noi restricţii, deşi ar fi trebuit, dată fiind creşterea record a numărului de infectări cu noul virus. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Guvernul a prelungit starea de alertă pentru încă 30 de zile. Nu se iau măsuri noi de restricţie. În schimb măsurile de restricţie de pînă acum se păstrează.

E fascinant felul în care regimul Iohannis (înţelegînd prin asta nu numai Guvernul, dar şi Sistemul instituţiilor de forţă şi Divizia Presă a SRI) încearcă să-i tragă pe români pe sfoară. Timp de mai multe zile, în pregătirea deciziei de miercuri, 15 iulie 2020, s-a întreţinut o atmosferă apocaliptică. Revine Pandemia! Creşte numărul de morţi! Spitalele dau peste margini de internaţi la ATI, iar cimitirele îşi măresc suprafeţele pentru a putea cuprinde lungul şir de noi morminte. Presei i-a ajuns pînă la poale bălţile ivite din bocirea celor care au fost atinşi de Coronavirus şi a medicilor care se luptă cu moartea. Pe acest fundal de Apocalipsă a la Raed Arafat s-au lansat zvonuri despre deciderea unor noi restricţii, ba chiar şi despre revenirea la închiderea în case. Şi deodată, cînd toată lumea se aştepta la ce e mai rău, vine Hotărîrea privind prelungirea stării de alertă:

 Fiţi fericiţi că n-am revenit la măsurile din timpul pandemiei, deşi ar fi fost cazul!

Prin prelungirea stării de alertă cu 30 de zile, stare de alertă care nu e altceva decît o stare de urgenţă mascată, dată de premier şi nu de preşedinte, românii au suferit pînă acum 120 de zile de limitare a drepturilor. Incredibil! Patru luni de restricţii! Prin prelungirea cu 30 de zile a stării de alertă, perioada restricţiilor se întinde pe 150 de zile. Dacă starea de alertă va fi prelungită şi pe 15 august, după cum se lucrează prin laboratoarele puterii, românii vor avea fi avut cea mai lungă perioadă de restricţii dintre statele europene: 180 de zile. Jumătate de an! În ce constă manipularea prin presa miluită şi prin reţeaua SRI din Presă? În accentul pus pe absenţa introducerii unor noi restricţii. S-a încercat astfel a se prezenta prelungirea stării de alertă sub un unghi pozitiv. Ceva gen, deşi se impunea, noi nu impunem noi restricţii, ca în alte ţări. Da, în alte ţări, unde se înregistrează o creştere a numărului de infectări, s-a purces la introducerea unor restricţii. Numai că aceste restricţii se definesc prin:

1. Se aplică punctual, la anumite zone şi la anumite locuri şi nu la nivelul întregii ţări.

2. Sînt restricţii prin raportare la relaxarea totală de pînă acum.

În România lucrurile stau net diferit. Prin raportare la alte ţări europene, inclusiv la Bulgaria, România a rămas mult în urmă cu măsurile de relaxare. Cele luate ultima dată, pe 15 iunie 2020, situează România pe ultimele locuri din Europa în materie de relaxare. Cele profeţite a fi luate pe 1 iulie n-au mai apărut. Noua stare de alertă nu cuprinde nici o măsură de relaxare. Aşadar, prin proclamarea noii stări de alertă, România rămîne la interdicţiile din 15 iunie 2020, interdicţii care o plasau printre ultimele din Europa în materie de relaxare. Cetăţenii au suportat luni întregi de limitare a libertăţilor convinşi de autorităţi că e vorba de un sacrificiu în vederea relaxării totale. Vor trece iată patru luni de sacrificii şi restricţiile vor fi la fel de dure. Revenirea în forţă a Pandemiei a surprins pe mulţi români prin absenţa oricărei logici. În ţările în care relaxarea a fost mult mai mare decît de la noi şi a început cu mult înaintea noastră, creşterea infectărilor are o explicaţie. Pe de o parte în faptul că în aceste ţări s-a trecut la o relaxare mult mai mare sau chiar la o relaxare totală. Pe de alta în faptul că relaxarea a început înainte cu o lună decît la noi. Era normal să se înregistreze o creştere a infectărilor. Cetăţenii n-au mai fost obligaţi să dea curs niciunei măsuri de restricţie. În plus, în ţările respective, autorităţile evită a recrea atmosfera de Apocalipsă din vremea Pandemiei. Noile cazuri sînt tratate potrivit procedurilor, dar fără a le transforma în semnale de alarmă ca la noi. Accentul în aceste ţări continuă să cadă pe relaxare şi pe relansare. Lucru normal. Nu poţi vorbi de relaxarea economiei cîtă vreme nu beneficiezi de o relaxarea vieţii. Cum să te apuci de muncă, de afaceri cînd pe toate canalele eşti avertizat că vine Apocalipsa? La noi, se petrec lucruri stranii din acest punct de vedere:

1. Deşi relaxarea a fost infimă şi a început mult mai tîrziu decît în alte ţări ale Europei, numărul infectărilor e mult mai mare decît în plină Pandemie.

2. Deşi românii n-au beneficiat de relaxările din alte ţări ale Europei, atmosfera impusă de regim e una de Apocalipsă. Tema relansării economice nu există. Există doar tema relansării Epidemiei.

Pe 25 mai 2020 scriam pe cristoiublog.ro:

<Lumea îşi revine treptat-treptat la normal. În Europa şi pe tot globul agenda publică are în prim plan măsurile de reluare a vieţii normale şi îndeosebi de relansarea economiei. Dacă pînă nu demult era în Europa o întrecere între state în privinţa măsurilor de restricţie, acum putem vorbi de o întrecere între state în privinţa măsurilor de revenire la normal. Numai la noi, agenda publică, impusă de regimul Iohannis şi prin intermediul Presei Miluite, e dominată de starea de alertă, de tentativele evidente de a păstra panica, isteria şi prin asta de a justifica întîrzierea incredibilă în revenirea la normal. România fost totdeauna în urmă faţă de Europa luminată. Am fost ţara rămasă în împietrirea conservatorismului ceauşist pe cînd în Europa de Est şi Centrală, ba chiar şi în Rusia, bătea vîntul schimbării. Şi acum, cînd vine vorba de revenirea la normal, România, aflată sub autoritatea lui Klaus Iohannis, a rămas mult în urma tuturor ţărilor europene.>

Trei săptămîni mai tîrziu, pe 16 iunie 2020 scriam:

<Sîntem în 16 iunie 2020. De la constatarea mea în legătură cu agenda publică din România a trecut aproape o lună de zile. Între timp, în toate ţările lumii, semnalele de alarmă privind pericolul Coronavirus au dispărut. Chiar dacă în unele state apar unele creşteri ale numărului de infectaţi sau focare de Coronavirus ici-colo, agenda publică nu e modificată. Ea rămîne în continuare stăpînită de temele relansării economice.>

Ce să mai scriu acum, pe 16 iulie 2020, la o lună mai tîrziu? Ce-am scris pe 25 mai 2020 şi pe 16 iunie 2020. Că România rămîne mai departe codaşa Europei în materie de revenire a vieţii la normal.

Ce voi scrie peste o lună, pe 16 august 2020, cînd, evident, se va prelungi starea de alertă cu încă 30 de zile?  Că România rămîne mai departe codaşa Europei în materie de revenire a vieţii la normal.

N. B. Pentru ca prelungirea stării de alertă să treacă neobservată s-au pus la cale Diversiunea celor două dosare: 10 august şi Black Cube”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

.