Ion Cristoiu: Raed Arafat nu e în România un simplu secretar de stat în MAI. E preşedintele Republicii Autonome Raed Arafat!

Vineri, 11 martie 2022, ora 6.30. Presa independentă publică următoarea ştire:

„Un grup de lucru creat de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), la care s-a alăturat şi Guvernul României, împreună cu CNA şi mai multe ONG-uri, pregăteşte o platformă informatică, ce va scana presa online, dar şi bloguri şi reţele sociale, pentru a găsi «fake news», surse de dezinformare şi propagandă în contextul conflictului din Ucraina, conform informaţiilor Profit.ro. Echipa de comunicare a Guvernului a cerut departamentelor de relaţii publice din toate ministerele, într-un mesaj comun transmis pe e-mail (detalii mai jos), să desemneze cîte un reprezentant în grupul de lucru şi să vină, pînă vineri, 11 martie, cu observaţii pe narativele şi cuvinte cheie incluse în motoarele de căutare şi în parametrii de analiză.”

Lideri de opinie, lideri politici iau foc. Iniţiativa se înscrie în seria de lovituri date de regimul Klaus Iohannis libertăţii individuale. Începute în Pandemie, continuate cu brio în război. A fost mai întîi apariţia în presă a Proiectului de lege privind Situaţia de criză stare, excepţională absentă din Constituţie, declarată de CSAT fără consultarea Parlamentului.

A urmat sancţionarea abuzivă de către CNA a postului de radio Gold FM pe motiv că s-a abătut de la clişeele propagandei de război impuse de regimul Iohannis întregi prese, respectate doar de presa rechiziţionată. Puncte de vedere originale despre Războiul din Ucraina au fost acuzate drept expresii ale propagandei ruseşti. Atacul la libertatea de expresie era neîndoielnic. Cîtă vreme în România n-a fost declarată starea de asediu, care să interzică explicit opiniile pro Rusia în Războiul din Ucraina, orice interdicţie din partea statului e ilegală. Evident, nimeni din România normală la cap nu se va apuca să sprijine agresiunea unui stat mare împotriva unui stat mic, dar mai ales încălcarea gravă a dreptului internaţional. Asta nu înseamnă însă că, în absenţa unei legi, e legală interzicerea propagandei proPutin. Jurnaliştii independenţi refuză însă în oglindirea acestui război adevărurile de-a gata oferite de regimul Iohannis. Ei îşi exercită dreptul democratic de a pune întrebări, de a verifica informaţiile parvenite din alte părţi. Nu de alta, dar principala armă a democraţiei în război cu Autocraţia e chiar democraţia. Interzicînd diversitatea opiniilor, cenzurînd tot ce dă curs gîndirii libere, impunînd adevărurile de-a gata în ceea ce se numeşte Războiul cu Dictatura regimurile democratice se identifică cu regimurile dictatoriale.

A venit iniţiativa înfiinţării unui Grup de lucru.

Grupul de lucru era anunţat ca un Comandament care avea drept sarcină monitorizarea de tip securistic a presei online, a reţelelor sociale, a blogurilor pentru depistarea a ceea ce conducătorii Grupului considerau cu de la sine putere fake news-uri, „surse de dezinformare şi propagandă în contextul conflictului din Ucraina”.

Pe drept cuvînt, presa a reacţionat viguros la această nouă tentativă de a folosi războiul din Ucraina ca pretext pentru înlocuirea Dictaturii Sanitare cu Dictatura Militară. Extraordinara presiune a opiniei publice a obligat Guvernul să reacţioneze. La ora 11.38, purtătorul de cuvînt al Guvenrului Dan Cărbunaru, a declarat:

„Şi, pentru că vorbim despre iniţiative ale societăţii civile, într-o perioadă în care vedem circulînd ştiri false şi sunt în derulare activităţi de dezinformare, pentru că au fost prezentate în spaţiul public în dimineaţa acestei zile o serie de astfel de iniţiative, pot să vă spun că, în privinţa acestor iniţiative de combatere a efectelor ştirilor false şi dezinformării, pot să fac următoarele precizări: în primul rînd, aşa cum Guvernul României a repetat de fiecare dată cînd a fost necesar, susţine libertatea de exprimare şi dreptul la informare corectă a cetăţenilor. Orice iniţiativă care vine din zona societăţii civile şi care are ca scop combaterea dezinformării în spaţiul public reprezintă contribuţii, proiecte care ajută practic accesul opiniei publice la informaţii reale în timp util. Dar Guvernul României respinge orice formă de cenzură, orice formă de îngrădire a liberei exprimări şi susţine orice iniţiativă care contribuie şi respectă nevoia de informare a publicului în condiţiile legii şi literei şi spiritului Constituţiei României. Atît am avut să vă spun deocamdată.”

Din cîte se vede Guvernul o scaldă. Ca şi în cazul Legii privind situaţia de Criză nu mi se spune nimic sigur, nimic concret. Doar bla-blauri despre libertatea de expresie.

Dezvăluirea privind monitorizarea securistică a presei obliga pe purtătorul de cuvînt să lămurească public o serie de chestiuni cum ar fi:

a) Se pregăteşte sau nu respectiva platformă informatică destinată delaţiunilor din domeniul presei?

b) E adevărat că echipa de comunicare a Guvernului a cerut ministerelor desemnarea a cîte unui cenzor?

c) A cerut Echipa de comunicare ministerelor observaţii privind narativele şi cuvintele cheie, între care se numărau cuvintele corupţie, corupt, afacere necurată?

Guvernul a evitat să răspundă la aceste întrebări. Ceea ce înseamnă, ca şi în cazul Legii situaţiei de Criză, că iniţiativa aparţine Guvernului şi că ea merge mai departe, deşi a fost violent contestată.

Cea mai importantă chestiune ridicată de iniţiativă se referă la precizarea că Grupul de Lucru e creat de Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă , condus de Raed Arafat. Grupul urmează să se subordoneze DSU.

Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă aparţine Ministerului Afacerilor Interne. Conducătorul DSU e Raed Arafat, secretar de stat în MAI. DSU se ocupă cu gestionarea situaţiilor de urgenţă.

Între preocupările legale ale DSU nu intră monitorizarea presei şi cu atît mai mult descoperirea fake news-urilor.

Guvernul ar fi trebuit să răspundă astfel la următoarele întrebări:

a) Crearea Grupului de lucru e o iniţiativă personală a lui Raed Arafat sau o sarcină dată de ministrul de Interne despre care ştie premierul?

b) Dacă e o iniţiativă personală, a informat Raed Arafat despre ea pe ministrul de Interne şi pe premier.

c) Dacă n-a informat, de ce n-a fost pus la punct pînă acum public Raed Arafat pentru situaţia grea în care a pus Guvernul?

d) Dacă i s-a dat sarcina, care au fost argumentele pentru care un asemenea Grup urmează să lucreze sub comanda lui Raed Arafat?

Toate aceste întrebări sînt retorice.

Ele pleacă de la premisa că, într-un stat de drept, Raed Arafat e doar ceea ce scrie în organigrama MAE: secretar de stat.

Aşa cum s-a văzut însă şi din Pandemie, Raed Arafat nu e secretar de stat în MAI.

E preşedintele Republicii Autonome Raed Arafat!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro