Ion Cristoiu: Recviem pentru politicianul Dacian Cioloş

La USR lucrurile par să se fi liniştit. Criza a trecut. Lovitura de stat din partid a avut drept obiectiv preluarea Puterii de către Cătălin Drulă. Şi Cătălin Drulă a preluat-o fără probleme. Rar s-a putut întîlni în istoria postdecembristă o Lovitură de stat de o catifea atît de moale. Abdicatul, Dacian Cioloş a acceptat Lovitura cu o resemnare. O resemnare stranie s-a manifestat şi în rîndul liderilor PLUS, mulţi, dacă nu toţi, oameni de-ai lui Dacian Cioloş. Niciuna dintre personalităţile PLUS n-a schiţat un bombănit:

Anca Dragu, propulsată de Dacian Cioloş, şefa Senatului, Vlad Voiculescu şi Ioana Mihăilă, puşi de Dacian Cioloş miniştri, Dragoş Tudorache, prietenul lui Dacian Cioloş. Atît ei cît şi Dacian Cioloş au îndoit genunchiul în faţa noului Bey al Tribului numit USR. S-a declarat vasal şi Dan Barna, cel care visa cu ochii deschişi să revină la şefia USR. Cît despre cîştigător – Cătălin Drulă- acesta se manifestă ca un veritabil Stăpîn al Tribului. Dă interviuri în care îşi expune Programul, pregătit cu mult înainte de Lovitura de Stat, refuză orice discuţie despre programarea Congresului, vorbeşte şi decide în numele USR fără a mai invoca forumul colectiv de conducere.

Evenimentul numărul unu al acestei perioade îl constituie, aşadar, Lovitura de stat de catifea de la USR. Deşi eveniment spectaculos, cu efecte nebănuite în relaţia Putere-Opoziţie, schimbarea de Putere de la USR a trecut practic neobservată de Presa zisă şi independentă.

A trecut neobservat, ba chiar, dacă ne gîndim bine, într-o tăcere stranie, un alt eveniment care ţine de USR:
Scoaterea din joc a lui Dacian Cioloş.

Cine e Dacian Cioloş n-are nici un rost să reamintesc. CV-ul îl dezvăluie drept una dintre marile personalităţi politice postdecembriste.
Ministru al Agriculturii, Comisar UE, premier al României, fondator al unui partid – PLUS, europarlamentar, lider al Grupului Renew Europa din Parlamentul European, copreşedinte al Alianţei PLUS-USR, premier desemnat, preşedinte al USR, ales la Congresul din 20 octombrie 2021.
Puţini sînt politicienii români postdecembrişti cu o biografie în plan intern şi în plan internaţional.

L-am urmărit pe Dacian Cioloş în evoluţia sa încă din clipa cînd a devenit premier al României. PSD-iştii l-au denunţat ca premier al unui Guvern slab. Să nu uităm însă că Dacian Cioloş a fost premier al unui Guvern tehnocrat, fără sprijin în Parlament şi, mai ales, că a pregătit alegerile din 2016 fără nici o încercare de a-şi face vreun avantaj din funcţia de premier.

După opinia mea, momentul cînd Dacian Cioloş s-a dezvăluit ca o personalitate a scenei noastre politice a fost cel al desemnării ca premier de către Klaus Iohannis. Prin contrast cu Florin Cîţu, Dacian Cioloş s-a afirmat ca un excelent comunicator, conferinţele sale de presă fiind bijuterii ale genului. Despre această afirmare scriam într-un comentariu din 21 octombrie 2021:

„În chip fatal, fără să fi dorit asta Klaus Iohannis, perioada 10 octombrie 2021 – 20 octombrie 2021 a propulsat pe scena politică, ba chiar şi pe scena publică, o personalitate care îl eclipsează pe Klaus Iohannis ca lider al Dreptei.

În toată această perioadă românii au putut să vadă, afirmat ca personalitate de Dreapta, un politician calm, cumpătat, care nu şi-a pierdut o clipă cumpătul, ţinînd conferinţe de presă, vorbind în public. O personalitate de Dreapta total diferită de Klaus Iohannis şi de Florin Cîţu.

Alcătuind Programul de Guvernare, desemnînd miniştrii, Dacian Cioloş s-a afirmat definitiv ca preşedinte al USR. Nimeni n-ar crede de acum încolo că e un preşedinte fără putere. Nu doar în partid, dar şi în opinia publică Dacian Cioloş s-a afirmat ca preşedinte al USR. Fostul preşedinte – Dan Barna – a trecut în plan secund.

Nu ştiu dacă Dacian Cioloş a premeditat aceşti paşi cînd s-a autopropus premier. Cunoscuţii susţin că n-a jucat o comedie, că e genul de om care îşi ia în serios orice misiune asumată sau primită.

Sigur e că între 10 octombrie şi 20 octombrie 2021, pe partea Dreaptă a scenei politice şi chiar pe întreaga scenă politică, s-a ivit un mare concurent al lui Klaus Iohannis.
Fără a sări calul precum Ludovic Orban, Dacian Cioloş s-a manifestat ca un lider de Dreapta, total independent de Klaus Iohannis.
Fie şi din acest punct de vedere Dacian Cioloş merită aplauze.”

De la acest comentariu au trecut patru luni şi ceva.
Azi, 10 februarie 2022, Dacian Cioloş nu mai e nimic. A pierdut şefia USR într-un chip incredibil pentru un politician cu experienţa sa deosebită. Cum să mergi în faţa unui BN ostil, dominat de oamenii lui Dan Barna, cu ameninţarea că vei demisiona dacă nu ţi-l aprobă? Orice om politic, fie el şi copil de grădiniţă într-ale politicii, pipăia terenul şi, dacă vedea că e în minoritate, acţiona în consecinţă. Fie evita confruntarea, fie încerca să-şi înfrîngă adversarii. Putea face asta căutînd să-şi atragă cîţiva oameni de-ai lui Dan Barna de partea sa. Putea face asta luîndu-şi drept aliată opinia publică. Programul ar fi trebuit pus în dezbaterea membrilor USR şi a opiniei publice.

Dacian Cioloş n-a făcut nimic pentru a-şi impune Programul. L-a prezentat într-o şedinţă închisă a BN, împreună cu ameninţarea cu demisia. Cînd complotiştii (care urmăreau promovarea lui Cătălin Drulă) au reacţionat violent, Dacian Cioloş a reacţionat moale, lăsînd impresia că s-a resemnat deja cu înfrîngerea. O stranie resemnare a dovedit şi după demisie. De ce nu s-a revoltat împotriva Loviturii de stat? De ce nu şi-a chemat în ajutor colegii din PLUS? De ce n-a denunţat mizeria Complotului?

Încă din ziua Conferinţei de presă în care şi-a anunţat demisia am remarcat strania resemnare a lui Dacian Cioloş. Un politician dotat cu experienţa sa ieşită din comun, dar şi un politician care se anunţa un candidat la prezidenţiale cu şanse mari de a deveni preşedintele României în 2024 a acceptat înfrîngerea printr-o Lovitură de stat ca şi cum ar fi fost un începător într-ale bătăliei pentru putere.

A fost executat pur şi simplu Dacian Cioloş de adversarii mai abili decît el sau plecarea din fruntea USR a fost rezultatul unui tîrg cu forţe mai puternice decît el?
Indiferent de răspuns un lucru e sigur:
Prin pierderea şefiei în USR, Dacian Cioloş a ieşit din jocul politic. E greu de imaginat că va mai reveni în prim-plan. Altfel ar fi stat lucrurile dacă el ar fi rupt PLUS de USR. Partidul condus de el ar fi ocupat un loc aparte în cadrul Dreptei. Ar fi fost undeva la mijloc între cumsecădenia PNL şi agresivitatea USR.

Cum însă Dacian Cioloş s-a resemnat să fie simplu soldat în Armata USR condusă de Cătălin Drulă, e greu de crezut că va mai avea un cuvînt de spus în politică.
Putem vorbi deja de un recviem pentru politicianul Dacian Cioloş.
Uimindu-ne din nou de cît de uşor dispar în postdecembrism stele de pe bolta politicii.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro