Ion Cristoiu: Riscurile de a crede că victoriile se datorează unui singur om

Zicere. Deşertăciunea scrisului după Arghezi:

„Dar deşarte sînt toate cîte se doresc şi se scriu în ţara noastră; zadarnice ca slovele trase cu degetul pe faţa mării, în care se vîntură rechinii.” (Tudor Arghezi, De la popi..., în Facla, 7 aprilie 1912)

*

Un serial: Khalid. Am văzut deja un episod din serialul Khalid. Şocul e însemnat. Chiar din generic descoperi femei cu părul neacoperit. Lucru imposibil în serialul Umar, unde toate personajele feminine, inclusiv cele din perioada credinţei în zei de lut sînt îmbrobodite. Deşi în serialul Umar apar multe femei, inclusiv neveste ale Califului bine ghidat, toate mi s-au părut la fel atît prin îmbrobodeală, cît şi prin purtări. Parcă eram la moscheee şi nu pe un platou de filmare.

Deosbirile nu se explică prin perioada abordată. Serialul Umar consacră multe episoade vremurilor anteislamice. Şi Khalid se ocupă pe larg de aceste vremuri. Eroul serialului, Khālid ibn al-Walīd (592-642), a trăit şi luptat cam în aceeaşi perioadă cu Umar. Au fost chiar prieteni şi neamuri. Khalid, supranumit şi Sabia lui Alah, a fost unul dintre cei mai mari comandanţi militari arabi din perioada de început a Islamului. El apare şi în serialul Umar. Lucru explicabil. Khalid e numit comandant al Armatei arabe după convertirea la Islam de către însuşi profetul Mohamed. Abu Backr, primul calif, îl preia în postură de comandant. Umar se foloseşte şi el de Khalid. La un moment dat îl demite, numindu-i şef un musulman convins. Justificarea e valabilă şi azi. Victoriile armatei arabe erau puse tot mai mult în relaţie cu comandantul Khalid. Era riscul ca arabii să creadă că victoriile se datorau unui om şi nu lui Alah. Umar a judecat bine. În orice moment Khalid putea fi ucis pe cîmpul de luptă. Credinţa populară că victoriile au depins exclusiv de el putea provoca demoralizarea. Dacă a murit Sabia lui Alah nu mai are cine ne duce la victorii. Un alt argument al lui Umar ţine de statul islamic. Umar e primul conducător al arabilor preocupat de formarea unui stat unit prin credinţa în Alah. Secole întregi acest stat a funcţionat pe baza deciziilor luate de Umar. E mai mult decît semnificativ că întîietatea statului e o permanenţă a ideologiei răspîndite de toate serialele islamice, fie ele arabe sau turceşti. Statul islamic putea fi ameninţat de militari. Decizia de scoatere a lui Khalid, stupefiantă pentru mulţi arabi, se justificată şi prin preocuparea de a asigura conducerea civilă a statului.

*

Caragiale despre vremurile de azi. „Din ziua cînd Republica se va întemeia şi la fiii ginţii latine de la Dunăre, poporul suveran nu va mai plăti nici un bir, şi fiecare patriot republican, pe lîngă cîştigurile indirecte ce-o putea avea din această onorabilă profesie liberă, va mai primi de la Stat şi cîte 500 lei noi pe lună, plătiţi înainte fără nici o reţinere”. („Situaţia politică”, Bobîrnacul, 13 martie 1879)

*

„În cercurile politice înalte obiectivul preocupărilor generale sînt alegerile.

A avea leafa sau a nu avea, aci e o chestiune.

Legitimile îngrijorări ale patrioţilor cresc pe zi ce merge”.

(„Politica zilei”, Bobîrnacul, 21 martie 1879)

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro