Ion Cristoiu: Să fi realizat PNL, în fine, că Klaus Iohannis are doar 15% în sondaje?!

Declaraţiile de după întîlnirea dintre Maia Sandu şi Klaus Iohannis au fost urmate de o conferinţă de presă. Tipic năravului cotrocenist, conferinţa a fost marcată de întrebări aranjate, plasate de funcţionarii de la Palat în poşeta sau în buzunarul aşa zişilor jurnalişti. Una dintre întrebări sare în ochi prin formularea astfel aleasă încît să-i dea lui Klaus Iohannis posibilitatea unui anume răspuns, fără a-şi mai bate capul să aducă vorba.

A fost o întrebare pusă de un trimis la conferinţă a lui Dan Turturică, aşezat în fotoliul de Preşedinte director general de şeful SPP, Lucian Pahonţu, acest Pristanda al administraţiei prezidenţiale.

Blagoslovit cu o astfel de întrebare, astfel zisă încît nu se putea răspunde decît într-un fel, Klaus Iohannis a dat un ultimatum UDMR:

„A doua chestiune, şi aici vin mai aproape de întrebarea dumneavoastră cu UDMR, eu cred că este nevoie de clarificări publice din partea UDMR, fiindcă la acel eveniment a fost prezentă o parte semnificativă din conducerea şi din miniştrii UDMR. Ei vor trebui să explice dacă au fost de acord cu conţinutul acelui discurs pe care l-au aplaudat, ceea ce ar fi extrem de complicat, sau dacă n-au înţeles despre ce se vorbeşte şi au aplaudat pur şi simplu generic personajul care a ţinut discursul. Oricare ar fi explicaţia, ea trebuie să existe şi cred că trebuie să existe o discuţie clarificatoare, inclusiv în coaliţia de guvernare.

Pe de altă parte, nu-şi doreşte nimeni în România să provoace o criză guvernamentală, pentru că un înalt demnitar străin a avut un discurs eronat. Dar nu putem să ne facem că acele lucruri nu au fost spuse, cum nu putem să ne facem că acele spuse nu au fost aplaudate.”

Nu trebuie să depăşeşti nivelul de inteligenţă al Festivalului Ovăzului, afacere de familie a lui Klaus Iohannis, transformată în sărbătoare naţională, pentru a observa că e vorba de un ultimatum dat formaţiunii care guvernează, alături de PNL şi PSD, România.

Liderii UDMR au fost prezenţi la Tuşnad, unde a strălucit Victor Orban, şi, mai grav pentru Klaus Iohannis, au aplaudat discursul istoric al premierului maghiar. L-au aplaudat din motive strict politicianiste. Mai întîi pentru că Victor Orban e idolul alegătorilor maghiari din România. A-l aplauda e pentru liderii UDMR o chestiune de supravieţuire electorală. Apoi, Victor Orban e sponsorul discret al UDMR. Cum să nu-l aplauzi? Eu, deşi nu sînt maghiar şi cu atît mai puţin lider UMDR, dacă aş fi fost prezent la Tuşnad, aş fi aplaudat discursul. De la Fidel Castro, geniu al oratoriei, n-am mai întîlnit în lumea modernă un vorbitor atît de talentat ca Victor Orban. Discursul său străluceşte nu doar prin viziune, prin cultură, prin însuşirea Istoriei ca Tratat de învăţătură, dar şi – dacă nu mai ales – prin oratoria de calitate. Prin plasarea în text a unor referinţe la prezentul mitingului sau la cultura generală a auditoriului, prin presărarea cu expresii populare, unele chiar din suburbii, Victor Orban a reuşit să fascineze auditoriul. Ar fi o glumă dacă aş raporta discursul la discursurile pe cît de lemnoase, pe atît de îngîmfate, ale lui Klaus Iohannis sau la cîcîielile lui Nicolae Ciucă, cel care transpiră pînă la nivelul unui eveniment meteorologic extrem doar pentru a rosti în public Ana are mere. 

Ulterior, luaţi la întrebări de Presa Operativă de la noi, liderii UDMR au refuzat să condamne discursul, deşi aveau înainte exemplu lui Paul Stănescu de la PSD, zis şi Artimetică, după o formulare de a sa gen, Oşlobanu lui Creangă. 

Indiferent de motivul aplauzelor semnate de cei de la UDMR, Klaus Iohannis a născocit în conferinţa de presă ceea ce Octavian Ştireanu numea Delictul de a aplauda, somînd UDMR să revină asupra reacţiei şi să-l condamne public pe Victor Orban.

Liderii UDMR aveau la dispoziţie două posibilităţi.

Să revină asupra declaraţiilor iniţiala şi să se facă de rîs în stil moldovalah scuipînd acolo unde au pupat. Sau să respingă ultimatumul.

 După cum era de aşteptat, liderii UDMR, neavînd de gînd să se sinucidă electoral, au respins ultimatumul, declarînd că ei nu vor reveni asupra a ceea ce au spus după evenimentul de la Tuşnad. 

Această posibilitate a fost prevăzută de Klaus Iohannis. Aşa cum se vede din răspunsul său, el a cerut Coaliţiei să pună în discuţia colectivului de oameni ai muncii ocupaţi cu politrucismul abaterile tovarăşilor de la UDMR şi să ceară acestora plecarea de la guvernare.

Ultimatumul a fost dat de Klaus Iohannis vineri, 29 iulie, înainte de aducerea a jumătate de guvern la serbarea sa de familie cu Ovăzul. 

În chiar aceeaşi zi UDMR a respins ultimatumul.

Te-ai fi aşteptat ca oala Coaliţiei să dea în clocot. PNL, partidul înhămat la brişca lui Klaus Iohannis, ar fi trebuit să declanşeze o avalanşă de declaraţii anti UDMR, toare marcate de cererea ca UDMR să plece de la guvernare. Nici PSD n-ar fi trebuit să stea în întunericul ciorapului tras pe cap. Avînd în vederea slugărnicia faţă de Klaus Iohannis, liderii PSD ar fi trebuit să-i întreacă pe cei de la PNL în materie de mînie proletară. Liderii PSD au tăcut mîlc. Marcel Ciolacu s-a îmbolnăvit geostrategic de Covid. Pe de o parte din ataşament faţă de Marele Conducător al Popoarelor Democratice , Joe Biden, lovit de o succesiune de Covizi, pe de alta, pentru a nu fi obligat să se pronunţe în chestiunea ultimatului.

Liderii PNL au fost şi mai penibili decît camarazii lor de Hăis Cea.

S-au dedat la pamflete cu moţ împotriva UDMR.

Fără a cere Uniunii, aşa cum a indicat Klaus Iohannis, plecarea de la Guvernare.

Suntem în ziua de miercuri, 2 august 2022.

Măreaţa indicaţie a lui Klaus Iohannis n-a fost transpusă în practică de PNL.

Să fi realizat, în fine, PNL că Klaus Iohannis are doar 15% în sondaje?!

NOTĂ: Acest editorial este preluat de pe cristoiublog.ro