Ion Cristoiu: Şi dacă Drafturile au fost date Presei chiar de Klaus Iohannis?

Deşi ca amploare în realitate şi în media, mitingul de protest din Piaţa Victoriei, de sîmbătă, 11 iunie 20022, iniţiat de cîteva ONG-uri a fost un eşec, totuşi din punct de vedere al semnificaţiilor politice el rămîne un eveniment istoric:

Pentru prima dată din 2014, Societatea civilă a organizat un protest împotriva lui Klaus Iohannis punîndu-l sub acuzare pentru tentativa de Sereizare şi Militarizare a ţării.

O acuzaţie gravă dacă ne gîndim că pentru Societatea civilă Klaus Iohannis a fost pînă acum Eroul Luptei împotriva tendinţelor antidemocratice ale PSD.

Argumentul principal al acuzaţiei l-a constituit asumarea de către Klaus Iohannis a viziunii primitive a drafturilor elaborate în pregătirea Pachetului de Legi ale Securităţii Naţionale.

Teoretic, Klaus Iohannis putea rămîne în afara disputei privind drafturile Legilor. Aşa cum se ştie, în perspectiva celor 10 legi ale Securităţii Naţionale, Serviciile au alcătuit un soi de drafturi, exprimînd viziunea lor asupra acestor legi sau mai precis ceea ce ar vrea ele ca legile să conţină. Legile sînt însă iniţiate de Guvern. Drafturile primite de Guvern nu sînt în nici un caz Legile aşa cum vor ieşi ele de la Guvern şi care vor fi trimise la Parlament. La acest adevăr s-a referit Klaus Iohannis la Buzău, la o conferinţă de presă avînd drept fundal copii care nu-şi găseau astâmpărul dat fiind că se plictisiseră de spatele prezidenţial întors spre ei:

„Noi avem anumite legi pe domeniul securităţii naţionale care au fost făcute la începutul anilor '90, cînd democraţia a fost nouă, s-a încercat să se construiască instituţii moderne, europene, care respectă drepturile cetăţeanului. Însă, în timp, ştim că lucrurile trebuie adaptate contextului. Pentru asta, a fost întocmit un proiect, cîte un proiect pe aceste legi. Acum ne aflăm în faza în care avem primul draft. Acesta nu este destinat publicului larg, este un prim draft care urmează să fie analizat de Guvern, de CSAT, pe urmă de Parlament.”

Klaus Iohannis n-a făcut altceva decît să confirme de la cel mai înalt nivel al statului român ceea ce alţi lideri politici sugeraseră şi presa bănuise:

 Documentele apărute în presă, exprimînd o viziune securistică despre rolul şi locul Serviciilor în societate, sînt nişte simple drafturi alcătuite de Servicii la cererea guvernului, ceva în genul Să vedem şi ce vreţi şi voi de la aceste Legi, nu de alta dar voi sînteţi beneficiarii!

Deşi nimeni nu şi-a asumat elaborarea acestor drafturi, totuşi e mai mult ca sigur că ele au fost întocmite de Serviciile secrete ale României. E drept, în zilele din urmă, SIE a dat un Comunicat ambiguu din care rezultă că propunerile Serviciului au avut aprobare de mai sus, iar SRI, printr-o Declaraţie a lui Eduard Hellvig, s-a delimitat de ele. Dacă ne gândim bine însă la procedurile standard în astfel de cazuri, e greu de imaginat că Guvernul n-a cerut Serviciilor, beneficiare ale acestor legi, propuneri privind conţinutul lor.

În mod normal, Klaus Iohannis ar fi trebuit să se oprească aici. Ba mai mult, să insiste că e vorba de nişte drafturi, arătîndu-le şi chiar rupîndu-le, pentru a ne convinge că sînt lipsite de importanţă. Klaus Iohannis nu numai că nu s-a rezumat la necesara precizare că nu sînt legile, nici măcar proiectele, ci nişte drafturi. El a denunţat scurgerea în presă şi a ameninţat pe cei care au dat documentele, ba chiar şi pe cei care le-au publicat:

„Cineva, şi ştim cine, a considerat că este bine acum să le dea pe surse. Este o eroare majoră, fiindcă oamenii sunt îngrijoraţi, cu toate că avem doar un prim draft. Aceste legi vor intra în discuţia Guvernului, vor fi dezbătute, vor intra în CSAT, vor fi dezbătute, vor fi modificate.”

Nici un cuvînt despre securismul manifest din aceste propuneri ale Serviciilor.

 Şi dacă adăugăm oţărîrea la scurgerea în presă a acestor documente despre ce poate fi în capul celor de la Servicii, e de înţeles de ce preşedintele a fost identificat drept complicele Serviciilor în promovarea propunerilor aberante.

Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis?

Aşa cum am spus şi în Jurnalul meu video, Klaus Iohannis nu e omul care să nu-şi poată ţine gura.

Întrebările care i se pun la conferinţele de presă sînt riguros controlate. Cea despre Legile Securităţii Naţionale putea lipsi. Admiţînd că totuşi Presa ar beneficia în regimul Klaus Iohannis de o libertate reală, preşedintele putea răspunde la întrebarea imposibil, de evitat, că nu se pronunţă dat fiind că e vorba de nişte ciorne.

După cum s-a văzut însă, preşedintele a ţinut să se pronunţe în Scandalul Drafturilor, deşi putea să evite intervenţia. Ba mai mult, în loc să bagatelizeze Scandalul, el l-a amplificat acuzînd ambiguu scurgerea î presă. Ambiguu pentru că el n-a precizat, cum ar fi trebuit, că eroarea e a celor care au dat documentul, lăsînd impresia că Presa nu trebuia să-l publice o dată ce l-a primit.

Nu de puţine ori, excesul de precizie trezeşte suspiciuni.

 În cazul de faţă trezeşte suspiciuni violenţa cu care Klaus Iohannis a condamnat scurgerea în presă.

Să fie vorba de un exces ostentativ pentru a contracara suspiciunea că el le-a dat presei?

Nu-i exclus.

Dacă n-ar fi izbucnit Scandalul, propunerile Serviciilor ar fi ajuns la Guvern, pentru a fi luate în seamă la alcătuirea Proiectelor.

Cine ar fi avut curajul să respingă propunerile aberante ştiind că Serviciile ţin la ele?

Nici măcar Klaus Iohannis.

Nu de alta dar Klaus Iohannis e pe final de mandat.

Şi experienţa lui Traian Băsescu ne spune că în ultimii ani de mandat preşedintele devine vulnerabil la loviturile Serviciilor, conştiente că e vorba de un Stăpîn fără putere.

Scandalul public uriaş a fost un straşnic dat Serviciilor peste mîna în care ţin bulanul.

E greu de presupus că acum ele mai pot insista să li se accepte propunerile aberante.

 Klaus Iohannis le poate replica arătîndu-le proporţiile Scandalului.

De ce să nu credem că în acest scop el le-a dat Presei.
Şi tărăboiul făcut de el, pentru că Documentele au date Presei, o formulă deşteaptă de a abate atenţia de la el.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro