ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Ceauşescu şi Popescu

”Raţionalizarea” lui Ceauşescu, faţă cu ”liberalizarea” lui Popescu

Noi am mai trecut prin ”raţionalizări” ale energiei, precum aceea la care au subscris ţările europene, pentru a ieşi de sub tutela gazului rusesc. Am trecut, de asemenea, şi prin efectele lor – ceea ce ne creează un avantaj, faţă de europeni, care n-au mai pomenit aşa ceva şi n-au gustat din ”binefacerile comunismului”. 1987 şi anii care au urmat au fost aceia cu cele mai dese (şi lungi) opriri ale curentului electric, nu doar în locuinţe, ci şi în întreprinderile din România. Astfel, regimul îşi fura singur căciula, dar Ceauşescu nu putea, nu avea capacitatea să gîndească în perspectivă, ci doar în termeni imediaţi şi concreţi. Pentru el, totul era (şi trebuia să fie) la scara 1/1. Astfel încît, tai gazul, tai curentul = faci economie. Deşi, fără curent şi gaz, economia murea încet. 

În 10 noiembrie 1987, Nicolae Ceauşescu a semnat Decretul  nr. 272 ”privind unele măsuri pentru raţionalizarea consumului de gaze naturale şi energie electrică”, publicat a doua zi în Buletinul Oficial nr. 53 din 11 noiembrie 1987, dar şi în ”Scînteia”. Efectele acestuia s-au resimţit imediat. Chiar brutal: cinci zile mai tîrziu, pe 15 noiembrie 1987, avea loc revolta muncitorilor de la Braşov. Decretul amintit stipula: ”Începînd cu data prezentului decret, la gazele naturale livrate pentru încălzirea locuinţelor şi pentru pregătirea apei calde menajere şi a hranei se stabilesc cotele lunare prevăzute în anexa nr. 1”.

Aceste cote erau ridicol de mici, iar depăşirea lor era drastic sancţionată. ”Comitetele şi birourile executive ale consiliilor populare şi unităţile economice sînt obligate să urmărească zilnic consumul de gaze şi sa ia măsuri ferme, pentru încadrarea în cotele stabilite”. La ”energia electrica livrata populaţiei pentru iluminat şi utilizări casnice”, se stabilea că ”începînd cu data prezentului decret, cotele lunare şi tarifele sînt cele prevăzute în anexa nr. 2”. La fel, ridicol de mici. Consumul era însă ”raţionalizat” de sus, prin întreruperea alimentării cu electricitate. Chiar şi cu gaz: regimul te ajuta să ”economiseşti”. S-au petrecut în acele împrejurări numeroase accidente, legate de aceste dese întreruperi. De departe, cel mai ridicol s-a petrecut la Braşov, la uzina de tractoare, unde un muncitor îşi scutura o cizmă, rezemat cu mîna de un panou electric. Un coleg i-a dat peste mînă şi i-a rupt-o, crezînd că s-a electrocutat, dar acesta îşi scutura o bucăţică de şpan, căzută în cizmă cînd îşi ştergea strungul. Cel ce l-a lovit s-a scuzat, spunînd că a crezut că venise curentul şi colegul s-a electrocutat. Dar nu, curentul nu venise.

Decretul a avut, dincolo de această întîmplare de un umor negru, efecte dramatice. Se prevedea: ”Toţi cetăţenii sînt obligaţi sa ia măsuri stricte pentru economisirea consumului de gaze naturale şi energie electrică şi să se încadreze în cotele stabilite în prezentul decret. În cazul depăşirii cotelor lunare se vor lua următoarele măsuri: pentru gaze naturale: a) pentru depăşirea între 1-5% se aplică un tarif de 1.500 lei/1.000 mc; b) pentru depăşirea 5-10% se aplică un tarif de 3.000 lei/1.000 mc şi se avertizeaza consumatorul; dacă după avertizare se va depăşi consumul cu 10% se procedează la întreruperea temporară a gazelor, pînă la recuperarea depăşirii. În cazul cînd depăşirea de pînă la 10% se repetă, se procedează la întreruperea definitivă a livrării gazelor”. La fel se proceda pentru energia electrică: de la 65 de bani pe kWh/oră, cei ce depăşeau cota cu 1-5% plăteau 1 leu/kWh, între 5-10% costul energiei electrice era de 2 lei/kWh şi ”se avertiza consumatorul”, iar celor ce ”depăşesc cota stabilită” li se impunea un tarif de 3 lei/kWh, pentru întreaga cantitate consumată şi ”încadrarea în cotele lunare”.

Era, dacă vreţi, un fel de ”subvenţie” pe dos: acum, încadrarea în ”cotele stabilite” de Ministerul Energiei pentru consumul casnic de curent, atrage după sine un preţ subvenţionat al energiei electrice. În 1987, Decretul lui Ceauşescu prevedea şi o măsură similară deciziei luate de Comisia Europeană, de reducere a consumului, dar chiar mai drastică: ”Consumurile de gaze naturale şi energie electrică pentru activităţi neproductive se reduc cu cel puţin 30%”. Deci, dublul procentului stabilit de Comisia Europeană. Dar Ceauşescu impunea şi sancţiuni drastice pentru depăşiri, ceea ce Bruxelles-ul n-a putut face: ”Pentru depăşirea repartiţiilor lunare de gaze naturale şi energie electrică de către unităţile economice se aplică sancţiunile şi penalizările prevăzute de lege. Penalizările şi majorările plătite de către unităţile economice pentru depăşirea cotelor repartizate de gaze naturale şi energie electrica se suportă de către cei vinovaţi. Sumele ce nu pot fi recuperate de la cei vinovaţi vor fi suportate de fondul de participare a oamenilor muncii la beneficii, în condiţiile legii. În caz de repetare a depăşirii consumurilor, se aplică măsura înlocuirii din funcţie a cadrelor de conducere vinovate”.

În acelaşi Decret se mai stabilea: ”Conducerile ministerelor, celorlalte organe centrale de stat şi obşteşti, consiliile populare, organizaţiilor comerciale, instituţiilor de învăţămînt, ştiinţă, cultură şi artă, asistenţă socială, organizaţiilor cooperatiste şi obşteşti sînt obligate să ia măsuri pentru încadrarea strictă în cotele de gaze naturale şi energie electrică alocate, care vor fi cu cel puţin 30% mai mici”. Ceauşescu era prevăzător, ştiind că românul ”se descurcă”: a interzis şi reşourile, pentru a încălzi spaţiile, care iremediabil erau sortite frigului, dacă se încadrau numai în cotele alocate. La articolul 7 al Decretului 272, se stabilea: ”se interzice folosirea pentru încălzirea spaţiilor din toate unităţile socialiste de stat, cooperatiste şi obşteşti şi din imobile a oricăror aparate consumatoare de energie electrică”. România intra în frig şi beznă, pentru următorii doi ani – una din cauzele Revoluţiei din decembrie.

Ce se va întîmpla după anunţul Comisei Europene de ”raţionalizare a consumului” cu 15% la gaze, nu se ştie încă, dar vom vedea, cine rezistă mai mult: Putin, sau Ursula von der Leyden. Ruşii, sau noi. Noi, românii, avem un avantaj major, faţă de restul europenilor – am mai trecut prin aşa ceva şi sîntem căliţi, pentru ceea ce ne aşteaptă. E un război de uzură, pe un front economic şi casnic, la care participă întreaga Europă. 

”Azi-mîine, se va raţionaliza şi aerul”

Pentru români, experimentul ”raţionalizării” nu era prima oară încercat, în 1987. Măsuri de ”raţionalizare” a consumului gazelor naturale au fost dispuse şi cu zece ani înainte, în martie 1977. Ele au fost luate în urma Decretului 77, care a alocat cote de consum de gaze, pentru fiecare judeţ în parte. Acestea erau apoi stabilite prin decizii luate de fiecare Comitet Judeţean al PCR, în parte, pentru a se încadra în ”cota de gaz” repartizată. Nemulţumirile s-au ivit atunci, imediat, nu ca azi – cînd raţionalizarea e consimţită, de solidarizarea cu ucrainenii şi necesitatea izolării Rusiei.

La 11 martie 1977, o săptămînă de la cutremurul care afectase grav România, generalul-maior Ristea Gheorghe de la Inspectoratul judeţean Mureş al Securităţii raporta la Direcţia I de Informaţii Interne, la 11 martie 1977, efectul unui alt fel de cutremur: cel al reducerii cotelor de gaz, pentru încălzire. El arăta că ”începînd cu data de 1 martie 1977, în baza deciziei nr.77/1977 a Consiliului popular judeţen Mureş, pe raza judeţului Mureş s-a trecut la raţionalizarea consumului de gaz metan (diminuare cu 30 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului 1976).

”Această măsură a creat o stare de nemulţumire generală în rîndul consumatorilor. În urma unei verificări-sondaj efectuate de Centrul sanitar antiepidemic Tg.Mureş, a rezultat că măsura luată a afectat, în special, căminele de copii, grădiniţele, şcolile, cantinele unor unităţi şcolare, la care temperatura a ajuns doar la 14-18 grade C, constituind o sursă de îmbolnăvire a copiilor. Problema de mai sus, cît şi temperatura scăzută în unele locuinţe ale familiilor cu copii mici şi bătrîni, au condus şi conduc la comentarii negative uneori chiar tendenţioase. După părerea specialiştilor situaţia de mai sus poate afecta starea de sănătate a copiilor, iar lipsa apei calde şi nefuncţionarea spăIătoriilor, uscătoriilor şi păstrarea veselei în condiţii necorespunzătoare din punct de vedere igienic poate contribui la apariţia infecţiilor, a bolilor transmisibile ca hepatita, dezinteria etc.

Raportăm mai jos cîteva comentarii negative ale diferitelor categorii de cetăţeni: Toth Erzsebet, solistă de muzică populară la ansamblul de cîntece şi dansuri din Tg.Mureş, a arătat că: datorită măsurilor luate pentru economisirea de combustibil, mulţi copii de vîrstă şcolară sunt bolnavi, întrucît în clase este foarte frig; după părerea sa ar fi mai bine să se mărească preţul, dar să fie dată căldură populaţiei, pentru a evita îmbolnăvirea, în urma unor restricţii negîndite; Bîlcu Margareta şi Haţegan Aurel, directoarea Liceului industrial nr.1 din Tg.Mureş, şi, respectiv directorul Şcolii sportive, arătau că temperatura din clase de 14-15˚C, a contribuit la îmbolnăvirea multor elevi; Agoston Ştefan, de 46 ani, tehnician la T.C.M. Tg.Mureş, afirma: ... Acum vin şi cu economii forţate la gazul metan, pentru încălzirea camerelor pînă la 18C. Acest lucru conduce la îmbolnăvirea copiilor şi vîrstnicilor. La noi nu se aude altceva decît de economii, de unde se trage concluzia că treburile nu merg prea bine. Nu avem altceva decît datorii şi deficienţe peste tot; Lestyan Ferencz, protopop romano-catolic în Tg.Mureş, arăta că măsura luată, de a nu se furniza căldură suficientă, a stîrnit o mare nemulţumire în rîndul populaţiei şi, în special, în familiile unde sunt copii mici, bătrîni, acest lucru avînd consecinţe grave asupra sănătăţii acestora; dr.Ranai, din cadrul Combinatului de îngrăşăminte azotoase Tg.Mureş, în prezenţa unor angajaţi ai acestei unităţi, menţiona faptul că nu mai biruie cu bolnavii de gripă, conchizînd: ... Dar ce voi face de acum încolo, cînd se va reduce căldura? Nemeş Eugenia, funcţionară, împreună cu alte două angajate, după ce au făcut aprecieri nefavorabile, a arătat:  ... azi-mîine se va raţionaliza şi aerul, pentru că gazul şi apa caldă deja ni se dau cu măsură. Abdel Fatah AI Hobban, student palestinian la I.F.M. Cluj, venit la Tg.Mureş în 3 martie a.c., referindu-se la prevederile Decretului nr. 77/1977, arăta că în Cluj studenţii străini au organizat o demonstraţie în holul din cămin, prin care au cerut căldura şi lumina necesară; prezenţa acestuia a făcut ca unii studenţi străini din centrul universitar Tg.Mureş să afirme că şi ei vor organiza astfel de acţiuni de protest, deoarece ei plătesc în valută cheltuielile legate de întreţinerea lor în România. Auer Hilde din Sighişoara relata că  .. .în loc să meargă treburile mai bine, economisim şi gazul metan. La noi în oraş se vorbeşte mult de emigrare. Eu îi compătimesc mult pe aceştia, dar, dacă te gîndeşti la perspective, acestea nu sunt pe roze nici în Occident, dar nici aici; Fritsh Frieda din Sighişoara arăta: ... Omul a economisit mult, dar acum trebuie să economisească şi mai mult. Ăştia, dacă ar putea, ar fi în stare să ne ia şi oxigenul. Raportăm că, despre problemele de mai sus, au fost informate organele de partid competente. La fel, acţionăm în vederea identificării persoanelor instigatoare, asupra cărora vor fi iniţiate măsuri de izolare şi prevenire”.

Măsurile de raţionalizare din timpul regimului comunist au fost aberante, pentru că în cele din urmă au blocat aproape total economia României socialiste şi au dus la falimentul economic al regimului, care l-a amplificat pe cel politic. Dar şi unele măsuri de azi, luate de Popescu, nu de Ceauşescu, sînt în aceeaşi notă aberantă. Graţie lui Popescu, noi avem parte, în România de azi, şi de raţionalizare, dar şi de liberalizare – două concepte care, de altfel, se bat cap în cap.

Redau mai jos un comentariu, făcut pe pagina sa de facebook, de senatorul Daniel Zamfir: ”După ce a acceptat necondiţionat reducerea cu 15% a consumului de energie, dl Popescu, ministrul energiei, să-şi pună cenuşă-n cap pentru liberalizarea criminală a preţurilor la energie” din urmă cu doi ani, şi ”să accepte, la fel de necondiţionat”, cere senatorul PSD, ”revenirea la o piaţa reglementată”, întrucît ”România işi poate produce energia necesară consumului propriu, la preţuri cu mult mai mici decît cele la care achiziţionează acum de pe piaţa aşa-zis liberă”.

Dar problema e că România nu e singură, de capul ei, ci face parte din UE. Şi Ucraina e chiar lîngă noi. O altă problemă a noastră e însă că, între Popescu şi Ceauşescu nu prea există divergenţe de opinii, în chestiunea energiei. Cel puţin în ceea ce priveşte preţul, mărit de dictotor de două, pînă la cinci ori şi de ministru de douăzeci, pînă la treizeci de ori.