ISTORIA FĂRĂ PERDEA / Securitatea şi incendiile: preocupare pentru a-i descoperi pe ”sabotori” şi de a preveni distrugerea ”bunurior statului”, dar niciun interes pentru victime

Incendiile din ”buletinele informative”

Pentru Securitate, incendiile erau îndeobşte un prilej de a-şi proba eficienţa, operativitatea şi utilitatea în faţa ”organelor de partid”: cam ceea ce face (sau ar trebui să facă) şi în zilele noastre Serviciul Român de Informaţii, dacă n-ar fi preocupat mai mult de monitorizarea acţiunilor inamicilor puterii politice.

Buletinele informative ale Securităţii, încă de la înfiinţarea ei în 1948 cuprind deseori rapoarte despre incendieri voite ale lanurilor de cereale, din cadrul ”gospodăriilor agricole” colective sau de stat, mai ales din vara anului 1949, dar şi în anul următor, datorate în special ţăranilor aflaţi pe pragul de a porni răscoale – cum s-a şi întîmplat, în sate din Maramureş, Crişana, Oltenia şi Moldova, unde ţăranii i-au alungat pe activiştii de partid, după ce i-au bătut bine, apoi au izolat comunităţile, tăind firele telefonice şi şi-au reluat în proprietate utilajele agricole, luate la ”colectiv”. Pentru scurtă vreme – revoltele au fost înăbuşite în sînge, sute de ţărani au fost împuşcaţi de trupele de Securitate care au tras cu mitraliere în cei revoltaţi, alte mii de ”instigator” au fost trimişi în închisori şi lagăre şi întregi comunităţi au fost deportate.

Dar să ne întoarcen la incendii. Ele erau semnalate la Bucureşti, chiar şi atunci cînd se petreceau accidental, în buletinele informative menţionate, de către Direcţiile Regionale, încă din ajunul ”botezării” Siguranţei comunizate în ”Securitatea Poporului”. De pildă, un astfel de buletin transmis în 14 martie 1948 pe masa puterii conţinea următoarele: ”În general, linişte. În ziua de 13 martie a.c ., cu ocazia strângerii scrisorilor de la cutiile P.T.T. din Piteşti, s-au găsit printre corespondenţe opt bilete, scrise cu cerneală şi intitulate Iubiţi cetăţeni, iubiţi români. având conţinut antidemocrtatic şi ofensator Ia adresa unor membri din guvern. Numitul Maier Schapf din Bucureşti a fost trimis în judecată, pentru manifestări antiemocratice. Muncitorii de la fabrica de sticlă Fieni manifestă nemulţumiri pe tema intervenţiei făcută de direcţiune la Ministerul Economiei Naţionale, spre a se desfiinţa una din secţii. În ziua de 13 martie a.c., s-a declanşat un incendiu la cantonul Serviciului Drumurilor din comuna Voievozi, Dâmboviţa, arzând cantitatea de 3.000 kg ţiţei, acoperişul cantonului şi 60 traverse C F.R. Focul se crede că s-ar datora unor scântei aruncate de locomotiva trenului personal, ce trecuse pe acolo”. Nici azi, asemenea ”buletine informative” nu diferă, în mod esenţial.

Într-o bună zi, urmaşii noştri vor putea citi şi ”buletinul informativ” pe care preşedintele Iohannis l-a primit de la Serviciul Român de Informaţii, cu privire la incendiul de la Piatra Neamţ. Despre care, spre deosebire de Securitate, care se preocupa totuşi intens inclusiv cu măsuri de prevenire a unor asemenea catastrofe, SRI-ul n-a avut idee.

”Contrasabotajul” – unitatea care monitoriza incendiile

Îndeobşte, incendiile intrau, chiar sub aspectul prevenirii lor, în atenţia Direcţiei de Contrasabotaj a Securităţii. Se considera, aprioric, că un foc este ”pus”, ca să şubrezească astfel regimul comunist, de mîna criminală a unui ”duşman de clasă”. Perspectiva nu s-a schimbat nici în perioada de maximă liberalizare a regimului, în anul 1968, cînd Consiliul Securităţii Statului a trecut printr-un oarecare proces de reformare şi ”elementele vechi” din anii stalinismului au fost pensionate.

Astfel, în iunie 1968, raportul ”privind unele rezultate obţinute de către Direcţia de contrasabotaj, pe ”linia prevenirii unor fapte ce se puteau solda cu urmări grave pentru economia naţională” ilustrează perpetuarea acestui mod de gîndire, dominat de suspiuciune şi care s-a păstrat în cadrul Securităţii, pînă în 1989. Raportul spunea: ”Informatorul Radu Ion ne-a informat că, la Fabrica de ulei Muntenia din Bucureşti există un pericol permanent de autoaprindere, din cauza depunerilor de pe acoperişul din lemn al de extracţie a prafului oleaginos, cât şi în interiorul depozitului de şrot şi coji de floarea soarelui. În urma acestei informări, am sesizat conducerea Direcţiei Generale Zahăr-Ulei-Cosmetice din Ministerul Industriei Alimentare, care, analizând situatia la faţa locului, a luat măsurile corespunzătoare, evitând astfel pericolul existent de incendiu.

De asemenea, în urma deplasărilor făcute la fabricile de ulei din ţară informatorul ne-a semnalat o serie de anomalii existente în unele întreprinderi din sectorul ulei. Astfel, ne-a semnalat că la fabricile de ulei Interindustria Oradea, Prutul Galaţi, la cea din Roşiorli de Vede etc., nu s-au luat măsurile necesare pentru prevenirea incendiilor şi avariilor, lucrându-se în laborator cu etuve cu rezistenţe necapsulate, ce face ca permanent să fie pericol de incendiu, întrucât în laborator se lucrează cu organe (sic!) care în contact cu o flamă produc incendiu. Combinatul de Zahăr-Ulei Oltenia ne-a semnalat că instalaţia de ratinare nu a fost verificati! conform graficului, fapt ce face ca densitatea de vapori de benzină să fie peste limitele admise şi, ca atare, poate avea loc un incendiu. De asemenea, am mai fost informaţi că majoritatea fabricilor de ulei nu posedă aparatura necesară pentru determinarea punctului de inflamabilitate. fapt ce face ca acest punct să fie determinat în condiţii necorespunzătoare, iar în unele situaţii să nu mai fie determinat.

În urma informării de către noi, conducerea Ministerului Industriei Alimentare a luat măsuri de contractare a acestei aparaturi absolut necesară, pentru evitarea de incendii şi explozii, care periclitau buna funcţionare a instalaţiilor. A fost constituită de urgenţă o comisie de specialişti, care a verificat la faţa locului deficienţele semnalate şi a propus măsuri concrete pentru remedierea acestora şi deferlrea cazurilor procuraturii, pentru tragerea la răspundere a salariaţllor vinovaţi”. Pentru că, nu-I aşa, în urma unei acţiuni a Securităţii, întodeauna trebuia să se descopere un vinovat.

Securitatea şi ”paza contra incendiilor”

Totuşi, am fi nedrepţi dacă n-am remarca şi caracterul preventiv al acestor acţiuni întreprinse de Securitate. Ofiţerii ei primeau în genere aceste informaţii de la ”persoane de încredere” din propria reţea informativă, cu ocazia deplasării cadrelor ”responsabile” de supravegherea diferitelor ”unităţi socialiste” din ţară. La ”centru” ele erau prelucrate puţin şi se transmiteau mai departe la partid, ca fiind rodul propriilor investigaţii.

Un exemplu: ”în seara zilei de 29 decembrie 1967, la un control efectuat în cadrul Combinatului de Cauciuc Jilava, am fost sesizaţi de persoane de încredere că unele cazane de forţa sunt suprasolicitate, prin nerespectarea parametrilor proiectaţi. Deplasându-ne la centrala termică, am constatat că, într-adevar, cazane le de forţă sunt suprasolicitate, producând un debit de abur de 15 tloră faţă de 10 t abur la oră, cât prevedeau instrucţiunile de funcţionare. Întrucât exista pericol de explozii şi avarii grave, s-a luat imediat legătura cu conducerea obiectivului, care a luat măsuri corespunzătoare pentru funcţionarea cazanelor conform instrucţiunilor. Totodată, am sesizat şi Inspecţia de Stat pentru Metrologie. Tot cu ocazia unei deplasări În acest obiectiv, am fost sesizaţi de un colaborator dintr-un punct vulnerabil că, în cadrul Secţiei a III-a, unde se execută lucrări de montaj erau improvizate instalaţii electrice care puteau provoca oricând un scurt-circuit ş deci putea lua naştere un incendiu”, care punea în pericol ”magazia unde sunt depozitate materiale de schimb pentru utilajele din import, în valoare de peste 2 milioane lei. În urma sesizării făcute, conducerea combinatului a dispus scoaterea de sub tensiune a reţelei electrice şi refacerea ei, conform normelor”.

Aceste măsuri ”contrainformative ale Securităţii erau, fără îndoială, utile. Problema ei în esenţă era că, în asemenea cazuri care au dus la prevenirea incendiilor, Securitatea era interesată exclusiv de posbilitatea distrugerii ”bunurilor statului” şi niciodată n-am găsit manifestîndu-se vreo preocupare faţă de pierderea vieţilor omeneşti. Şi, pentru că tot vorbeam de acest fapt, mă întreb cît oare din buletinele informative ale acestor zile care ajung pe masa preşedintelui nostru conţin asemenea îngrijorări, şi cît din ele privesc impactul negativ pe care dezastrul petrecut în secţia de ATI de la Piatra Neamţ îl poate avea în privinţa alegerilor, pentru ”guvernul lui Iohannis”. În fond, în România s-au schimbat guverne, regimuri şi chiar şi forma de guvernămînt, de la Monarhie, la Republică, dar ceea ce nu s-a schimbat este caracterul obedient al ”serviciilor” faţă de oamenii puternici şi lipsa de preocupare faţă de oamenii cei mulţi şi obişnuiţi.