COMENTARIU Marius Oprea: Firea şi securiştii au dreptate: Nicuşor Dan nu e bun la Primărie. Ar trebui să fie preşedinte

Vechiul meu prieten  Nicuşor Dan a păţit-o din nou. Mai întîi, odraslele generalilor, coloneilor şi turnătorilor din Securitate i-au tras preşul de sub picioare şi i-au luat partidul pe care-l crease. Acum, a ieşit la iveală că alte progenituri cu apucături securistice, dar de pe cealaltă parte a baricadei (că securiştii sînt interşanjabili şi securismul e pandemia tranziţiei în România), l-au înregistrat, mai demult, cum intervenea la primăria Sectorului 4, pentru ca restaurantul şi casa unui presupus interlop (cel puţin aşa-l socotea interlocutorul său, consilierul primarului pesedist) să nu fie demolată. Nicuşor Dan a insistat, căutînd o soluţie amiabilă a problemei, iar interlocutorul a întrebat dacă-l cunoaşte pe cel pentru care intervine. Nicuşor Dan spune că da, a vorbit cu el, cu avocatul său şi chiar au fost împreună la Avocatul Poporului.

Pînă acum, nimic de zis, poate că e efortul lui Nicuşor Dan de pe atunci (cînd avea loc convorbirea era deputat de Bucureşti) de a face dreptate într-un caz (pînă la urmă instanţa i-a şi dat dreptate atît lui, adică Asociaţiei ”Salvaţi Bucureştiul” ca intervenient în proces, cît şi proprietarului restaurantului şi a casei din parcul ”Orăşelul Copiilor”) a fost unul onest. Eu, unul, nu pun la îndoială nici cinstea, nici buna credinţă a lui Nicuşor Dan. Dar o întrebare există şi, cu toată prietenia mea pentru el, nu o pot evita: e casa, ori restaurantul lui Mitrache zis ”Cîine” din ”Orăşelul Copiilor” un monument istoric? E un obiectiv turistic important? E ceva de patrimoniu acolo, ca să îndriduiască un asemenea efort şi o expunere făţişă a lui, pentru ceva ce, iată, e într-adevăr considerat la limita între dorinţa omenească de a ajuta pe cineva şi traficul de influenţă? Încă o dată, vechiul meu prieten arată că nu s-a putut dezbăra de naivitatea de a crede că toţi oamenii sînt funciar buni. Nu. Uneori în viaţă şi întodeauna în politică, toţi oamenii sînt funciar cîini, cum e şi porecla presupusului interlop în ajutorul căruia a sărit, cum spune, de mila copiilor săi.

O naivitate pe care acum o plăteşte scump, căci Gabriela Firea a şi scos cuţitele din poşetă şi a început să-l hăcuiască. Băsescu a ieşit şi el din baie şi spune despre Nicuşor Dan că ”pentru o astfel de înregistrare, nepotul meu a făcut trei ani de închisoare”. Norocul lui Nicuşor este că nu mai e Băsescu preşedinte şi binomul Coldea-Kovesi la manete. Iar noi, obişnuiţi fiind cu dubla măsură, nici nu ne mai mirăm că Direcţia Naţională Anticorupţie nu l-a şi înhăţat deja, prezumîndu-i vinovăţia numai în baza acelei înregistrări, păstrată special pentru această ocazie şi scoasă din seif la momentul socotit potrivit, de către ”strategii” de campanie, de pe epoleţii cărora nu s-a şters încă stema RSR-ului. Dar DNA-ul are două viteze – alta ar fi fost, bineînţeles, situaţia dacă ”împricinatul” ar fi făcut echipă cu ”ciuma roşie” a lui Dragnea. Of! Nici nu mai ştii ce e bine şi ce e rău. În România, apele s-au amestecat de-a binelea. ”Omul nou” comunist a ajuns la maturitate şi înregistrează, toarnă şi se bucură de răul altuia, de la stînga la dreapta şi invers.

Ca efect, dezvăluirea acestei înregistrări s-ar putea să nu–i producă niciun rău lui Nicuşor Dan, dimpotrivă, să se întoarcă împotriva celor ce au orchestrat acest scandal murdar. Un comentator al ştirii de pe un forum rezuma astfel această posibilitate: ”aş vota cu două mîini în Sectorul 4, împotriva preacuraţilor care fac înregistrări”. Corect.

Reacţia de mai sus m-a făcut să observ, în această întîmplare, că altceva e de subliniat aici şi asta, cred eu, constituie fondul problemei: toate aceste ”înregistrări” care, de la o vreme, au inundat spaţiul public. Acum le poate face oricine, nu doar SRI-ul. Iar moda utilizării lor politice a inaugurat-o cu brio Năstase, cînd l-a săltat de pe stradă pe Ciuvică, cu ajutorul ”logistic” al armatei lui private de generali pensionari din Securitate şi reciclaţi prin ”servicii”, în frunte cu Silinescu şi cu mulţi alţii – atît de mulţi, încît se călcau pe bombeuri la sediul partidului şi la Guvern, raportînd ce mai face Ciuvică, cum s-a întîlnit cu Oprea şi ce am mai discutat eu cu Dorin Marian (noi eram ”gherilele lui Constantinescu”, care îi ”număram casele” premierului).

Oficial, înregistrările unor discuţii le poate face numai Serviciul Român de Informaţii, cu mandat de securitate naţională, dar de-acum, de cînd poţi înregistra pe oricine cu un telefon luat cu 1 leu şi abonament lunar de 25 de lei, se poate spune că Securitatea a învins, în sfîrşit. Practicile ei de pe vremuri au pătruns în mase, au impregnat comportamentele şi au pervertit conştiinţele. Securitatea, departe de a fi murit, a renăscut acum, cu ajutorul noilor tehnologii şi a vechilor noastre metehne, care au făcut ca ura, neîncrederea, suspiciunea să domnească în România. O ţară departe, din ce în ce mai departe de ce era odată, sau cum apare ea prin reclamele pentru străini. E frumoasă, încă, dar e roasă pe dinăuntru de răutate.

Şi n-avem perspective prea bune, de vreme ce aceia care spun că aduc un ”suflu nou” în politică, adică cei din USR-PLUS îşi filmează cu telefonul colegii în parlament cînd mănîncă, moţăie sau îşi suflă nasul, ca să-i posteze victorioşi şi infantili pe facebook, ”să-i vadă lumea”. De parcă altceva n-au învăţat acasă, decît să-i înregistreze pe ceilalţi. În România, unde bunul simţ e o amintire şi securismul e la putere, scotocirea după mizeriile semenilor, prezumţia de vinovăţie şi obsesia de a dărîma nu numai o cîrciumă şi o casă dintr-un parc, ci însăşi valorile tradiţionale ale naţiunii noastre, sufocată sub valul de ”sparanghelizare”, un om ca Nicuşor Dan nu are, din păcate, şanse – chiar dacă va ajunge la Primărie. Niciuna. Cu mintea lui organizată, cu toată cultura lui generală şi bunul lui simţ, e depăşit de ticăloşia politicii. Ar fi trebuit să candideze, ca independent cum e, direct la Cotroceni. Abia atunci, poate, ar salva România, am avea o ţară care să nu mai fie atît de dezbinată de ură, la cheremul moştenitorilor Securităţii.