COMENTARIU Marius Oprea: Puterea şi lipiciul ei. Autobuzele lui Trump şi ficusul premierului Vasile

Ce se întîmplă în Statele Unite mi-a adus aminte de un episod pe care-l uitasem, din vremea în care eram consilier al preşedintelui Emil Constantinescu. Era în timpul ”crizei” (una din multele din timpul administraţiei sale), iscate de refuzul lui Radu Vasile de a părăsi Palatul Victoria în decembrie 1999, deşi cabinetul său demisionase.

Primul-ministru se baricadase practic în birou, alături doar de cîţiva fideli susţinători, dintre consilierii săi. La Cotroceni, preşedintele încerca zadarnic să ia contact cu el – Radu Vasile refuza să vorbească cu domnia sa, iar apoi, din cursul serii, nimeni nu mai răspundea la telefon. În schimb, doi generali de armată, vizibil încurcaţi de situaţia în care au fost puşi, l-au informat pe preşedinte că au fost contactaţi de premierul Vasile, care i-a solicitat să i se alăture într-o acţiune împotriva preşedintelui, întrucît, susţinea el, ”guvernul este principalul pol al puterii în stat”. Şi, ca prim-ministru încă în funcţie, se înţelegea că el însuşi era acela.

Pentru că Radu Vasile, cum am spus, nu mai răspundea la telefon, preşedintele Constantinescu i-a scris, în cele din urmă, o scrisoare de o pagină, de mînă, care să-i fie trimisă acestuia prin fax. Îmi aduc aminte şi acum conţinutul ei – era destul de usturător. Eu fusesem de părere că, în situaţia creată, premierul ar fi putut fi scos din Palatul Victoria de către forţele speciale ale Poliţiei, întrucît se făcea vinovat de tentativa organizării unei lovituri de stat. Preşedintele Constantinescu n-a reflectat însă prea mult asupra ”soluţiei” mele şi mi-a răspuns că o asemenea acţiune e inacceptabilă, pentru că ar pune România, în ochii lumii, în situaţia unei republici ”bananiere” şi a decis să trimită faxul. Convins în cele din urmă, Radu Vasile şi-a luat ficusul din birou şi a plecat de la Palatul Victoria, în acea seară tîrzie a zilei de 13 decembrie 1999, într-o scenă care a rămas antologică.

Atît modul în care a reacţionat Biden, dar şi alţi democraţi, cît şi încrîncenarea cu care Trump se agaţă de putere mi-au adus aminte de scena respectivă. Faptul că primii au început să se agite şi să ceară post-factum ca violenţele de miercuri seara să se soldeze cu represalii la adresa preşedintelui încă în funcţie, pentru că ar fi încurajat ocuparea Capitoliului de către susţinătorii săi, prin discursul în care Trump i-a îndemnat pe aceştia "să lupte mult mai puternic", duce în derizoriu democraţia şi o vulnerabilizează, la fel de mult ca acţiunea incriminată.

Senatorul Chuck Schumer, liderul grupului Partidului Democrat din Senatul SUA, a cerut demiterea urgentă din funcţie a lui Trump, care "nu trebuie să mai rămînă în funcţie nici o zi”. Nancy Pelosi cere şi ea ca preşedintele în funcţie să plece imediat: a încercat să îl contacteze joi seară pe vicepreşedintele Mike Pence, pentru a-i cere să preia el funcţia de preşedinte, deşi mandatul lui Trump se încheie pe 20 ianuarie. Fără să se gîndească la faptul că folosirea inutilă şi excesivă a Amendamentului 25, care declară incapacitatea de a conduce a preşedintelui Statelor Unite ar crea un precedent periculos, vulnerabilizîndu-l pe vîrstnicul Joe Biden, care se pregăteşte să preia frîiele unei democraţii deja şubrezite de propriile-i excese, prin încurajarea mişcărilor radicale neomarxiste.
  
În faţa situaţiei create de susţinătorii lui Trump, veniţi cu autobuzele la Washington pentru a-l susţine şi sfîrşind prin a ocupa clădirea Congresului, o altă democrată, Katherine Clark, asistent al preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, a spus că aceasta a fost o ”tentativă conspiraţionistă de înlăturare a sistemului nostru democratic”, iar Donald Trump ”este un trădător al ţării şi al Constituţiei. Trebuie înlăturat din funcţie şi oprit să mai pericliteze ţara şi poporul". Iar Joe Biden i-a socotit pe simpatizanţii lui Trump, care pentru cîteva ore au întrerupt procesul de instalare a sa la putere în Stalele Unite, drept ”terorişti domestici”. E drept, sună mult mai bine decît ”golanii” lui Iliescu. Dar e tot un diagnostic crud, pentru un sistem care ar trebui să arate cît e de solid.

Trump e total izolat. Fără conturi pe Twitter sau Facebook, care operează cu de la sine putere o cenzură nereglementată decît de propriile lor opţiuni, el a comunicat prin intermediul asistentului său Dan Schiavino: ”deşi acesta este sfîrşitul celui mai impresionant prim mandat prezidenţial din istorie, este doar începutul luptei noastre de a face America din nouă măreaţă!" Cum? Nimeni nu pare să mai ştie, acum, cînd toţi se întrec în a demonstra, în fond, cît de slăbită e democraţia.

Tot acest ”circ domestic” din interiorul a ceea ce părea a fi cel mai solid sistem politic al lumii ne arată fragilitatea lui. Ne arată că majoritatea decide şi învesteşte cu putere oameni lipsiţi de viziune, care administrează această putere. Ceea ce s-a întîmplat în SUA în aceste zile mai arată că sistemele politice democratice nu mai sînt şi ”meritocratice”. Ele s-au birocratizat şi osificat în structuri care nu mai sînt capabile să producă, în interiorul ”leadership”-ului oameni de stat, ci numai politicieni în serie - şi mulţi, de serie ”B”, populişti, simpli tehnicieni care administrează şi utilizează în folos personal aşteptările electoratului.

Aceasta este, în fond, criza democraţiei: ea produce prea mulţi oameni ataşaţi de ”ficusul” puterii şi prea puţini capabili să o administreze fără a se contamina de fascinaţia şi dorinţa de a o poseda, nedemocratic, la nesfîrşit.