PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea. Creştinismul ameninţat în Europa de grupul europarlamentar RENEW al stângii şi ”verzilor”, condus de Dacian Cioloş

4355 afișări

Imaginea articolului PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea. Creştinismul ameninţat în Europa de grupul europarlamentar RENEW al stângii şi ”verzilor”, condus de Dacian Cioloş

Situaţia Bisericii creştine e în pericol în Europa. Vaticanul avertizează asupra atacurilor dezlănţuite împotriva libertăţii religioase. Grupul europarlamentar RENEW, al cărui preşedinte este românul Dacian Cioloş a refuzat până şi să pună în discuţie stabilirea unei zile dedicate acesteia. În schimb, avem zile pentru orice. Pînă şi ziua internaţională a păsărilor, sărbătorită pe 1 aprilie, din 1906 şi chiar o zi internaţională a fericirii, stabilită de ONU cu un deceniu în urmă, pe 20 aprilie. În ”noua Europă”, se pare că fericirea exclude credinţa.

”Erodarea libertăţii religioase tinde să devină noua normă”

Arhiepiscopul catolic de Luxemburg, Cardinalul Jean-Claude Hollerich, a atras atenţia într-un interviu publicat în Italia la mijlocul săptămînii care a trecut că ”problema libertăţii religioase va fi marea problemă a viitorului în Europa”. Afirmaţia vine în contextul în care pe 23 iunie social-democratul croat Predrag Fred Matić va prezenta un raport, fără îndoială mult mai pe placul RENEW Europe (grupul care-i reuneşte pe verzi, socialişti şi grupurile de stânga, condus de Cioloş).

Raportul propune aprobarea unei rezoluţii de recunoaştere a ”dreptului la avort”, de redefinire a obiecţiei de conştiinţă drept ”refuzare a îngrijirii medicale” (cu ”bătaie” spre vaccinarea anti-Covid), cât şi împotriva unei ”libertăţi de conştiinţă în instituţii”, care trebuie să se supună normelor ”corectitudinii politice”. O corectitudine care înseamnă, vădit, că Biserica trebuie scoasă în afara cetăţii. Şi va fi, se pare, adoptat – cu toată împotrivirea Bisericii Catolice, şi cu toate că se atrage atenţia că în această situaţie Parlamentul european nu mai respectă principiul subsidiarităţii, întrucît ”avortul este un subiect al legislaţiei naţionale, nu europene”, cum a declarat Cardinalul Hollerich. „Ar fi aşadar un păcat grav ca Uniunea Europeană să nu respecte subsidiaritatea despre care vorbeşte întotdeauna”.

Temerile cardinalului sunt îndreptăţite şi de ceea ce s-a petrecut cu Biserica pe parcursul pandemiei de Covid, cînd bisericile au fost printre primele închise şi participarea la liturghii a fost, chiar şi în perioade de relativă relaxare, mult mai mult restricţionată, decît alte activităţi. Am simţit-o şi noi, pe pielea noastră, în România.

Adunarea episcopilor din Europa, în numele căreia vorbeşte Arhiepiscopul Hollerich a protestat anul trecut împotriva închiderii bisericilor, prin decizii reclamate de ”situaţiile de urgenţă” din timpul momentelor de vîrf ale pandemiei de coronavirus, arătînd că ele încalcă drepturile la libertatea religiei şi a cultelor şi că ”orice erodare a drepturilor fundamentale în actualul context de urgenţă, inclusiv a libertăţii religiei, nu trebuie să devină noua normă. Aceste drepturi trebuie să fie deplin restabilite, cât mai curând posibil”.

Se pare că noul ”trend” în Europa nu este acesta. Stînga europeană şi verzii, grupaţi în RENEW Europe, al cărei preşedinte e europarlamentarul român Dacian Cioloş are o cu totul altă viziune. Libertatea religioasă, de fapt, nici n-ar trebui să existe.

Avem în Europa zile pentru orice, dar nu şi pentru libertatea religioasă

Parlamentul european nu are pe agenda sa libertatea religioasă, care nu pare că există pentru el – aşa cum a scos din ”vocabularul birocratic”, recent, şi cuvintele ”mamă” şi ”tată”. Tot în numele ”corectitudinii politice”, care e de fapt în deplină contradicţie cu Sfintele Scripturi şi cu normele creştine. Politicienii europeni, cu excepţia conservatorilor şi o parte a popularilor se supun acestui nou ”trend” de la Bruxelles şi pleacă supuşi capul, chiar cînd e vorba de atacuri deloc subtile, azi, la adresa libertăţii religioase, care se pot transforma mâine în atacuri directe împotriva Bisericii.

Ceea ce, în România, cel puţin din partea USR-PLUS, care face parte din grupul european RENEW, nu reprezintă o noutate. O ”carte albă” a atacurilor politicienilor acestui partid la adresa Bisericii s-ar cuveni făcută şi i-ar îngrozi pe mulţi. Pentru că anunţă ce intenţii au de fapt aceşti politicieni, în cazul în care vor stăpîni pîinea şi cuţitul, în legătură cu Biserica creştină.

Dar dacă acasă sunt mai prudenţi în acţiuni politice directe, rezumîndu-se în genere la atacuri în mediul virtual, cei de la USR-PLUS sunt mai puţin subtili la nivel european, unde ”corectitudinea politică” e la ea acasă şi Biserica e pusă la colţ: acolo, inclusiv cu concursul social-democraţilor, ceea ce nu se întîmplă acasă, în România.

Un grup interparlamentar pentru ”Libertatea religiei, credinţei şi toleranţei religioase”, format din conservatori, reformişti şi populari a formulat o propunere, pentru a se stabili o Zi Internaţională pentru Libertatea Religioasă, în condiţiile în care există o zi internaţională pentru orice.

Numai pe 22 mai, de ziua mea, am găsit pe Wikipedia că se sărbătoresc Ziua Internaţională a Diversităţii Biologice, Ziua Europeană Împotriva Obezităţii şi… Ziua Mondială a Clitorisului! Între toate aceste ”sărbători” şi zile comemorative, nu avea loc, fireşte, şi o zi a liberăţii religioase.

Cum se spune, de fapt, ”gura păcătosului adevăr grăieşte”. Acesta e adevărul: nu mai există libertate religioasă, decât pe hîrtie. Ceea ce se întîmplă în zilele noastre, o epocă de ”profunde şi depline transformări sociale” îşi găseşte o analogie politică perfectă în perioada de început a instaurării comunismului, după cel de-al doilea război mondial, în ţările ocupate de Armata Roşie.

Acum însă nu mai vorbim de o ”armată de ocupaţie”. Rolul ei îl joacă ”ocupaţia din interior”, impusă de ”tinerii frumoşi şi liberi” ai Europei, prin ”corectitudinea politică”.

Rădăcinile în trecut ale politicii neomarxiste de azi

După 1945, pe parcursul sovietizării României, Biserica a fost dezonoratã de comunişti, înainte de a fi definitiv subordonatã statului, prin Legea cultelor din 1948. Pînã în 1947, valuri succesive de arestări stîrniserã deja nervozitatea, dar mai ales îngrijorarea clerului. Învăţămîntul şi familia au fost supuse unui proces distructiv, menit sã pregăteascã terenul inoculării ”noilor valori” comuniste. Exact ce se petrece şi acum.

Pe atunci, părinţii nu-şi mai puteau face concediul împreună, în vreme ce copiii învăţau la şcoală o ”Geografie” în care Dunărea făcea parte din sistemul hidrografic al URSS. Carol Donald Dunham, director în 1946 al Secţiei culturale americane în România, a văzut în acel an o serbare de Crăciun, unde ”un instructor comunist în salopetă le relata copiilor că Naşterea lui Isus este un mit stupid şi că toate binefacerile vin de la Stalin”. În cazul de faţă, de la USR-PLUS.

În luna septembrie a anului 1948, Ministerul Învăţămîntului ”a venit cu o directivă pentru scoaterea obiectelor religioase din şcoli, fără să întrebe conducerea partidului”. Ca urmare, ”în ţară s-a declanşat un val de tulburări”, pentru că momentul a coincis cu desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice şi ”aproape în toată ţara au fost nemulţumiri şi nu putem spune că problema s-a terminat. Ea s-a ridicat nu numai de chiaburi, ci şi de elementele sărace. În multe locuri, copiii nu au fost trimişi la şcoală şi a trebuit să fie amînată deschiderea cursurilor”.

În zilele noastre, n-a mai fost cazul. Pregătirea ”propagandistică” a scoaterii icoanelor din şcoli a fost mult mai bună. Spre deosebire de neomarxiştii de azi, în 1948, în şedinţa care a analizat situaţia creată, Teohari Georgescu afirma: ”Majoritatea profesorilor şi învăţătorilor ne sînt duşmani şi aceştia în mod demonstrativ au dat jos icoanele, în văzul copiilor şi al părinţilor, alţii au aruncat icoanele pe jos, spunînd iată ce fac comuniştii, în altă parte au pus în locul icoanelor portretele conducătorilor Partidului, toate acestea pentru a crea o stare de spirit nefavorabilă”.

Această ”stare de spirit negativă” era singura care-i deranja, de fapt, pe comunişti în 1948. Altfel, ”au fost cazuri ca într-o comună din Mehedinţi, unde secretarul organizaţiei de Partid şi primarul s-au luat la întrecere, în scoaterea icoanelor în faţa populaţiei”. Icoanele trebuiau să dispară, dar nu aşa, cu tulburări, ci în linişte. Ca acum, în zilele noastre, cînd USR-PLUS şi ceilalţi ca ei, din grupul europarlamentarilor de stânga şi ”verzi” RENEW Europe, condus de Dacian Cioloş, au învăţat din greşelile trecutului şi lucrează ”pe tăcute”, în aceleaşi scopuri.

ULTIMELE ȘTIRI

Vezi mai multe articole din categoria editorialistii

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Taguri:: marius oprea,; prezentul fara perdea,; crestinism,; dacian ciolos,; renew,; dreptul la avort,; biserica

Citește pe alephnews.ro: Descoperirea care sfidează înțelegerea noastră asupra Universului: Ce este „timpul negativ” în fizică

Citește pe www.zf.ro: S-a terminat cu sunatul după doctori, vânatul de programări şi aşteptatul. 2025 va fi anul revoluţiei tehnologice şi în sănătate. Ce vor putea face pacienţii în viitorul apropiat. VIDEO

Citește pe www.zf.ro: Cum poate România să ajungă o forţă în regiune şi să lase în urmă toţi vecinii

Citește și: Ion Cristoiu: O obsesie a marilor scriitori: Capriciile vremii

Citește și: COMENTARIU Lelia Munteanu: Pe fix sau pe mobil?

Citește și: ISTORIA FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: Securitatea a deportat în Bărăgan peste o sută de mii de oameni violând Constituţia, dar ea a rămas inviolabilă

Citește și: COMENTARIU Sorin Avram. Ca să fim cu adevărat corecţi cu istoria, domnule Boc

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.