PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Dacian Cioloş, REPER-ul zero al politicii româneşti

Ascensiunea fulgerătoare şi nebuloasă a lui Dacian Cioloş

Dacian Cioloş tinde să ajungă la ”valoarea adăugată” pe care el a adus-o în politică: zero. Plecarea lui din USR nu a mirat pe cei care, ca mine, i-au urmărit traseul politic. El a ajuns ”mare” numai ridicat de alţii, ceea ce i-a conferit falsa încredere că e un lider înnăscut.

Născut în Sălaj, judeţ care a trimis multe ”cadre” la Bucureşti, de la Helvig, directorul SRI şi Bologa, şeful DNA-ului, pînă la ministrul de interne Bode. Toţi sînt din Sălaj, au cam de aceeaşi vîrstă şi, culmea, se cunosc între ei. ”Clubul de la Sălaj” e mai ceva decît ”grupul de la Cluj”, de care-i leagă acelaşi ”fir roşu”: Virgil Ardelean, supranumit ”Vulpea”, fostul şef de la ”doi şi-un sfert”, serviciul secret de la Interne care a servit şi influenţat multă vreme scena politică din România, aripa conservatoare a ”moştenitorilor Securităţii”. Şi, pentru ca lucrurile să fie şi mai clare, Ardelean este unchi (dinspre mamă) al lui Dacian Cioloş. 

Ascensiunea politcă a lui Cioloş, de la un ”tehnocrat” care nu voia să audă de politică, la şef de partid (orice partid, şi dacă n-are, şi-l face) a avut loc în trecut, întodeauna pe fundalul unor nenorociri. A fost mai întîi dezastrul de la Colectiv, demisia guvernului Ponta şi numirea lui în funcţia de prim-ministru, iar şef la USR a fost ales chiar în zilele în care luase foc secţia ATI de la Constanţa. Deşi acestea sînt doar coincidenţe, se întîmplă că ele arată un fapt anume: cariera lui Cioloş nu are legătură de fapt cu electoratul, ci cu jocurile de culise de pe scena politică. El nu e un ins care are girul votului, ci pe acela al speculării politicianiste a împrejuărirlor.

E ceea ce Dacian Cioloş încearcă să facă şi acum. Dar a devenit deja evident că el nu moare de dragul binelui comun, a cărui unealtă politică se declară, ci de acela al funcţiei. Cioloş trebuie să fie, musai, şef. Nu poate asculta de nimeni, nu se supune nimănui. E asemenea lui Traian Băsescu, cel care l-a uns prim-ministru. Dar nu e omul lui - Cioloş a ”venit” chiar de mai sus - în comparaţie cu jocurile politice mioritice, autohtone, el e, prin comparaţie, o ”multinaţională”. Pentru că de fapt Dacian Cioloş nu pare politician român, decît cu numele. La această demisie a lui din USR l-au urmat mai degrabă europarlamentarii, decît aleşii din Parlamentul României.

Cioloş, absolvent al Facultăţii de Horticultură de la Cluj la finele anilor '80, cînd unchiul său, Ardelean, era şef al Miliţiei oraşului şi îi aducea pachete la cămin, a ajuns la începutul anilor '90 cu o bursă guvernamentală a statului francez la Renes, pentru studiul ”agronomiei aprofundate” şi apoi pentru un master, la Universitatea Montpellier, în 1997, ceea ce i-a conferit statutul de expert european” în agricultură, titlu cu care s-a întors în ţară. În Franţa, s-a şi căsătorit. Revenit în ţară, Dacian Cioloş a fost promovat direct în Ministerul Agriculturii, fiind ”paraşutat” în minister, fără voia ministrului Remeş, ca secretar de stat, la insistenţa ”serviciilor” (după cum a lăsat cel din urmă să se înţeleagă). Ministru care a şi fost torpilat apoi printr-o făcătură securistă, în ”afacerea Caltaboşul”, pentru a-i face loc lui Cioloş şi, mai ales, pentru a uşura, cu ajutorul noului ministru, montarea ”dosarului Telepatia”, din care preşedintele Băsescu îşi făcuse pe atunci un scop în viaţă.

Din nefericire pentru el, Dacian Cioloş n-a reuşit însă niciodată să depăşească această ipostază, de unealtă a unor interese oculte, care l-au promovat, după ce misiunea primită de la Băsescu a fost îndeplinită, în funcţia de comisar european. Apoi, pînă la funcţia de prim-ministru n-a mai fost decît un pas.

Cea mai bună descriere a ascensiunii politice a lui Dacian Cioloş a făcut-o jurnalistul clujean, Mihai Petrean, bun cunoscător al ”grupului de la Cluj”: ”Dacian Ciolos nu este un tehnocrat pur-sînge, ci emanaţia unor partide şi a unor oameni politici. Există indicii că Cioloş a fost preluat de sistem, probabil de SIE, împins la Paris pentru a-şi completa studiile universitare şi, apoi, din nou, împins în structurile birocratice ale UE. Aproape cu certitudine este un om al serviciilor. Socrul său, francez, este, de asemenea, ofiţer al serviciului secret din ţara sa. Dacian Cioloş a fost promovat în funcţia de comisar european cu sprijinul lui Barosso, în schimbul unor garanţii că, în această calitate, va menţine privilegiile Germaniei şi Franţei, la capitolul agricultură”. 

Decăderea lentă şi clară a lui Dacian Cioloş

Dacian Cioloş n-a întreprins, în calitatea lui de comisar european pentru agricultură, nicio măsură în favoarea României - dimpotrivă, s-ar putea spune. A fost apoi prim-ministru ”tehnocrat” al ”absorbţiei zero” a fondurilor europene, dar păstrîndu-şi ”poza” de specialist independent de jocurile politice. Cît de independent era, s-a dovedit în înfiinţarea, cu ajutorul unui fost colonel de securitate de la Anchete Penale, fost coleg şi prieten cu unchiul său, Virgil Ardelean-”Vulpea”, a Partidului PLUS, intrat ulterior în fuziune cu USR-ul lui Nicuşor Dan, pe care l-a şi torpilat, cu ajutorul ”locotenenţilor” săi, Ghinea şi Voiculescu. Şi aşa şi-a văzut visul împlinit, fiind ales la 1 octombrie 2021 preşedinte al USR-PLUS. La Congres, am observat o anomalie specifică ”ascensiunii” lui Cioloş: modificarea pe Wikipedia a statutului său de proaspăt preşedinte s-a făcut prompt, imediat după alegeri şi înainte ca votul să fie validat de Congresul partidului: pentru că ”se ştia” că aşa merg lucrurile.

Treptat însă, USR-PLUS (rămas USR) a început să se cureţe, pe cale naturală, de mizeriile securistice. ”Băieţii” s-au deconspirat: s-au dovedit atît de vanitoşi şi de proşti uneori, încît au ajuns, din fruntea partidului, la marginea lui. Iar de aici afară, prin decizia lui Cioloş, care conduce această falangă, în opinia mea deloc străină de ”moştenitorii Securităţii”, care-şi caută acum un alt refugiu. De fapt, după demisia din februarie acest an a lui Cioloş din fruntea partidului USR, unde n-a reuşit să-şi impună controlul (căci e greu să impui disciplină cazonă, în universul ONG-ist), plecarea lui şi a acoliţilor săi din partid era numai o chestiune de timp - pînă aveau să-şi facă alt ”culcuş”, iar acesta se numeşte ”REPER”.

Pe Dacian Cioloş l-au urmat europarlamentarii Ramona Strugariu, Dragoş Pîslaru, Alin Mituţa, Dragoş Tudorache. Cei trei au fost fidelii lui Cioloş ca preşedinte al RENEW Europe şi folosesc o perfectă limbă de lemn, în a-şi justfica plecarea din USR: ”conducerea actuală a USR a îndepărtat partidul treptat, dar sigur de valorile şi promisiunile cu care noi, eurodeputaţii aleşi pe lista Alianţei 2020 USR PLUS, am cerut şi obţinut votul a 2 milioane de cetăţeni români, în campania electorală din 2019”. Text fără nicio substanţă. Ei mai spun, în frunte cu Cioloş, că ”acest electorat aşteaptă răspunsuri”. Pe care înşişi le oferă într-o înşiruire de cuvinte goale.

Ei bine, REPER-ul a dat-o în gard: răspunsul n-a fost pe placul alegătorilor. Într-o zi, doar cîteva sute de like-uri au salutat apariţia noii formaţiuni politice, pe internet. Zadarnic a scris şi Cioloş pe pagina lui de facebook, justificîndu-şi gestul: ”cu siguranţă, despărţirea de USR îmi lasă un gust amar şi o uriaşă cantitate de tristeţe. În acelaşi timp, nu vreau să renunţ la speranţa că există o soluţie politică prin care să oferim electoratului din România un mod de a face politică moderată, care să reflecte o stare de spirit diferită faţă de ceea ce a primit în ultimele decenii”. Iarăşi, cuvinte fără conţinut, care ascund numai orgoliul rănit al unui om, ajuns la capătul carierei sale, care nu vrea să priceapă că acesta nici n-a existat de fapt şi că el însuşi n-a fost decît o unealtă, în mîna altora cu mult mai presus decît el.

Cum observa şeful USR Cătălin Drulă, ca reacţie la plecarea lui Cioloş din partid, cu referire directă la trecutul politic al acestuia, ”guvernarea se cîştigă, nu se primeşte cadou”. Ceea ce refuză să înţeleagă Dacian Cioloş e că rolul său politic s-a încheiat. După ce Băsescu, apoi Iohannis şi între timp franco-germanii europeni s-au folosit de el cît au putut de bine, acum e un personaj total dispensabil.  Dacian Cioloş e singurul care nu înţelege această evidenţă şi tot mai încearcă. De la PLUS la REPER, via RENEW, Cioloş a devenit un om al experimentelor în politică. Dar, ca inginer horticol, Cioloş ar trebui să ştie că n-ai cum să altoieşti garoafa cu dovleacul securist.