PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / De la actorie la slugărnicie. Cum a ajuns Steven Seagal karatistul lui Putin

Ambiţiile unui actor trecut de prima tinereţe

Steven Seagal nu e singurul actor care a trecut de partea ruşilor, care şi-au revenit după pauza din războiul rece, care a survenit în anii '90. Gerard Depardieu, care e într-adevăr un mare actor, a făcut şi el acest pas. Depardieu este însă doar un mizantrop, nu şi un mercenar. El şi-a îndepărtat chiar propriul fiu, iar cînd a venit vorba de plata impozitelor pe veniturile sale mari din filme în Franţa, a preferat să-şi părăsească ţara şi să devină cetăţean rus, ceea ce în 2013, cînd a făcut anunţul intenţiei sale, i-a consternat pe mulţi. Fireşte că Rusia lui Putin nu-i cere vreun ban. A fost primit de mai multe ori de liderul de la Kremlin, care se mîndreşte cu prietenia marelui actor, pe care l-a primit în vila lui de la Soci, cînd i-a înmînat paşaportul rusesc. Dar Depardieu nu s-a amestecat în politică. După izbucnirea războiului din Ucraina, el a făcut doar o singură declaraţie, în care, prudent, nu a supărat pe nimeni: ”Rusia şi Ucraina au fost întotdeauna ţări surori. sînt împotriva acestui război fratricid. Eu spun: opriţi armele şi negociaţi". Ceea ce ştim cu toţii că nu s-a întîmplat.

Steven Seagal nu s-a abţinut însă - nu pentru că ar fi o altă fire, dar actorul are şi ambiţii politice: în 2015, cînd se declara fidel Statelor Unite, ţara sa natală, a încercat să candideze pentru funcţia de guvernator în statul american Arizona, din partea republicanilor, promiţînd şi el că rezolvă problemele de la graniţa cu Mexicul. Dar nu i-a ieşit. Aşa că a schimbat macazul şi fidelitatea. În 2015, a călătorit din nou în Rusia şi a fost invitat de Putin într-o excursie siberiană, fiind fotografiaţi împreună la Vladivostok. Pe 26 noiembrie 2016, Vladimir Putin i-a înmînat un paşaport rusesc, primit odată cu cetăţenia. Justificarea lui Seagal a fost prietenia dintre el şi Putin, ”veche de 15 ani”, legată de pasiunea comună pentru karare. Actorul american e într-adevăr bun la karate - are centură neagră în Aikido. La Putin, a fost o disciplină ”de serviciu”, învăţată ca agent KGB, pentru autoapărare.

Dar nu acesta era adevărul: un purtător de cuvînt al Kremlinului a declarat că Seagal ”a făcut presiuni pentru a obţine cetăţenia rusă, de mult timp”. Cu alte cuvinte, s-a milogit pentru ea. Ca să iasă lucrurile bine, el declarase, în mai multe rînduri şi feluri, că Putin este ”unul dintre marii lideri ai lumii”.

Seagal a avut la activ mai multe călătorii în Rusia, după venirea lui Putin la putere. A început chiar să-şi descopere rădăcini ruseşti şi a făcut referire la faptul că familia sa e originară (ca şi Putin) din Sankt Petersburg. Din Rusia, l-a primit cu mari onoruri în Belarus şi dictatorul Alexandru Lukaşenko. Cînd a avut loc invadarea Crimeei, Seagal a susţinut-o direct. Chiar după ce Rusia a anexat peninsula ucraineană, Seagal, care cîntă şi într-o trupă a sa, a susţinut un concert la Sevastopol şi l-a lăudat din nou pe Putin, ca pe ”unul dintre cei mai mari oameni de stat în viaţă, ai lumii”.

În Ucraina, în schimb, Steven Seagal a fost declarat persona non grata în 2017 şi i s-a interzis intrarea în această ţară, fiind catalogat drept o ”ameninţare la adresa securităţii naţionale”. Interdicţia a fost motivată de faptul că face parte din categoria acelor persoane care "au comis acţiuni periculoase din punct de vedere social, care contravin intereselor de menţinere a securităţii Ucrainei".

De la actorie la slugărnicie

Steven Seagal a trecut rapid pragul unei plasări totale în slujba lui Putin din 2018. La finele acelui an, a scăpat în Statele Unite de două acuzaţii care i-au fost aduse, pentru ”comportament sexual neadecvat”, pe fondul campaniei feministe #MeToo de la Hollywood. Nu pentru că lucrurile n-ar fi fost aşa şi ”fapta nu există”, cum se spune în codul nostru penal, ci pentru că Biroul procurorului districtual din Los Angeles a respins cele două cazuri împotriva sa, pe motivul prescrierii faptelor. Este, cred, ceea ce l-a săturat pe Seagal definitiv de America. În schimb, ruşii l-au primit cu braţele deschise. La vîrsta de 66 de ani, cînd era puţin impropriu să mai joace în genul de filme care l-au consacrat, fostul actor Steven Seagal a devenit ”ambasador al Federaţiei Ruse”, fiind angajat de guvernul de la Kremlin în cadrul Departamentului de Stat de la Moscova ca ”trimis special” pentru relaţiile ”în domeniul umanitar” cu Statele Unite, pe 5 august 2018. Era încă suspect, pentru Procuratura din Los Angeles şi nu scăpase de acuzaţiile de hărţuire. Seagal a declarat atunci, la Moscova, că i s-a făcut o ”mare onoare”.

Într-adevăr, onoarea era aceea de a apărea pe pagina de facebook a Mariei Zakharova, purtătoarea de cuvînt a lui Lavrov, care a postat o poză cu ea şi Seagal alături, cu următorul mesaj: ”Cu un coleg de muncă”. Între misiunile ”diplomatice”, Seagal a fost apoi într-o vizită în Venezuela, în calitate de ”reprezentant al Rusiei”, unde i-a înmînat o sabie de samurai preşedintelui Nicolas Maduro.
În aprilie acest an, Steven Seagal şi-a aniversat împlinirea a 70 de ani, într-un restaurant de lux din Moscova. Alături de el i-au fost mai mulţi oameni de la ”curtea” lui Putin, dar nu Putin însuşi - care-l vede pe star acum drept cetăţean rus - şi ca pe un supus al său. Fosta vedetă de la Hollywood şi-a declarat din nou sprijinul pentru prietenul său şi ”marele lider mondial”, preşedintele Putin, alături fiindu-i propagandişti de seamă ai Kremlinului, precum Margarita Simonian, redactorul-şef al postului ”Rossya Today” (finanţat de stat) şi deja celebrul Vladimir Soloviov, prezentatorul de televiziune care face nu doar o propagandă pro-putinistă deşănţată pe posturile naţionale, dar şi una profund şi virulent antiamericană. Înconjurîndu-şi invitaţii cu privirea, Seagal a spus: ”Fiecare dintre voi sînteţi familia şi prietenii mei. Şi vă iubesc pe toţi. sîntem împreună, la bine şi la greu”.

A venit deci şi greul - aşa că nu ar trebui să mire pe nimeni că acum Seagal vede rachete Hymars, acolo unde, dacă ar fi fost, ruşii înşişi ar fi defilat cu ele, pe la toate posturile de televiziune - şi anume în ruinele fumegînde ale închisorii de prizonieri de război ucraineni de la Olenivka, din Doneţk, pentru a cărei bomardare ruşii şi ucrainenii se acuză reiproc. Povestea lui Seagal e demnă de unul din filmele sale: "Aici a lovit HIMARS, 50 de oameni au fost ucişi, alţi 70 au fost răniţi. Lucrul interesant este că unul dintre naziştii ucişi este un nazist care tocmai a început să vorbească mult despre Zelenski şi să spună că Zelenski este responsabil pentru ordinele despre tortură şi alte atrocităţi care încalcă nu numai Convenţia de război de la Geneva, ci sînt şi crime împotriva umanităţii".

Ca urmare, trebuie să înţelegem că ”nazistul ucrainean”, nenumit, care începuse să vobească, trebuia redus la tăcere. Dar cum a aflat preşedintele ucrainean despre ce spunea un prizonier de la Olenivka, Seagal nu ne mai spune. E parte dintr-un alt film... S-ar spune că  vîrsta îşi spune cuvîntul, dar mai degrabă slugărnicia, care face dintr-un actor care a jucat ca erou şi justiţiar în filme de acţiune, opusul său din viaţa reală. O slugă.