PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea | De o parte şi de alta a bustului lui Goga de la Iaşi, Institutul ”Wiesel” şi partidul AUR îşi ascut cuţitele

Bustul lui Goga la Iaşi

Nici nu s-a stins scandalul privind ameninţările primite de reputata actriţă Maia Morgenstern, de la un tînăr identificat şi despre care ştim doar că ar avea probleme psihice (în rest, autorităţile păstrînd tăcerea în legătură cu identitatea sa), că un altul a izbucnit, plasînd România pe orbita atacurilor că ar fi o ţară antisemită: inaugurarea unui bust al poetului Octavian Goga, la Iaşi. 

Dacă în primul caz, profitînd de tăcerea autorităţilor, AUR a speculat, prin vocea preşedintelui Gheorghe Simion că autorul ameninţărilor ar fi chiar un tînăr de origine evreiască, în cel de-al doilea reacţia politică la acuzaţiile aduse de Institutul ”Elie Wiesel” că Goga, poetul omagiat cu un bust la Iaşi ”a promovat o politică profascistă, în care antisemitismul s-a aflat la loc de cinste” a fost şi ea rapid ”contabilizată” de AUR, care a dat publicităţii un comunicat, prin care atrage atenţia Institutului că autorităţile l-au comemorat pe poetul Goga, nu pe omul politic.

Piatră cu piatră, se simte deja cum se ridică baricade ale unei lupte fără niciun cîştigător, dar cu mari pierderi: imaginea României. Spune comunicatul AUR: ”Oare vom ajunge să ne renegăm toţi oamenii de cultură care au făcut cinste României doar pentru că nu sînt pe placul unuia sau altuia dintre corifeii corectitudinii politice?”, este întrebarea celor din AUR, care le cere guvernanţilor: ”nu ne luaţi şi bucuria de a simţi şi a trăi româneşte, prin marile spirite ale acestui neam!”.

Excesul de ”corectitudine politică” e de natură să nască contrareacţii în ”memoria reglabilă” a românilor şi să reînvie teme de discuţie pe care le speram demult moarte şi îngropate: de la motivele ascunse ale răscoalei de la 1907, atitudinea populaţie evreieşti din Basarabia la retragerea trupelor române şi pînă la preponderenţa (adesea exagerată) a activiştilor evrei la conducerea partidului şi a Securităţii, în anii de instalare a regimului sovieto-comunist, în România. Profitul politic al unei asemenea reacţii ar fi încasat doar de una dintre formaţiunile politice din România, care are un pronunţat program naţional-suveranist: AUR.

Extremism şi criză 

La români, vinovăţia e în genere un act circumstanţial. Cele mai rare cuvinte auzite în spaţiul public, ca şi în cel privat sînt ”e vina mea”, ”am greşit”. Ca şi la nivel privat, şi la nivelul istoric s-au găsit întotdeauna justificări, contexte, circumstanţe. Că Holocaustul s-a săvîrşit şi pe teritoriul României şi vinovaţi sînt, într-un lanţ de cauzalitate, autorităţi şi indivizi români este de netăgăduit. Că au plătit, de asemenea, pentru crimele lor în faţa neîndurătoarei ”justiţii de clasă” instalată în România după 6 martie 1945, odată cu guvernul de la Bucureşti este de asemenea de netăgăduit.

Ce ar mai fi de spus acum? Să nu redeşteptăm traume istorice, care dau naştere unor reacţii vindicative şi reînvierii unor psihoze sociale ar fi cel mai bun lucru de făcut. Dar nu se face aşa. Şi de o parte, şi de alta se ”vîră băţul prin gard”. Cu ce scop, e greu de presupus, fără a intra în zona unei ”teorii a conspiraţiei”, de genul izolării României faţă de principalul său aliat, Statele Unite, extrem de sensibil la tema antisemitismului.

Dar un rezultat este sigur: renaşterea unui curent naţional, deocamdată fără sufix, dar, dacă se merge tot aşa înainte, ”ismele” vor face în curînd un procent important în electorat, cu atît mai mult cu cît se ştie că extremismul e întotdeauna prezent pe fondul crizei economice. Şi criza e demult la porţile României, e chestiune de zile şi luni pînă cînd se va instala în ţară. 

Doi liberali ieşeni se bat în declaraţii

Dar, să vedem cum a început cel mai recent scandal. Primarul Chirica a dezvelit bustul lui  Octavian Goga, despre care s-a scris că a fost înmormîntat cu zvastica pe piept. Institutul Elie Wiesel a replicat că, ”în calitate de om politic, Goga a promovat politicile profasciste, iar administraţia locală ar trebui să menţioneze aceste date din biografia sa, din respect faţă de victimele progromului din 1941”.

Ieşeanul Alexandru Muraru, reprezentantul Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei, a declarat public că ”a avertizat autorităţile locale despre trecutul lui Goga” şi a primit asigurări că bustul fie va fi îndepărtat, ”fie va fi menţionată vizibil şi foarte amănunţit activitatea antisemită şi persecutorie” a acestuia. Rămîne o problemă, aceea de a găsi modalitatea de a menţiona derapajele antisemite ale lui Goga pe bustul său de poet.

Goga a făcut declaraţii şi a luat apoi, ca prim-ministru în anii 1937-1938 decizii cu un vădit caracter antisemit: ca prim-ministru, a promovat o Lege a Cetăţeniei, prin care o treime din evrei şi-au pierdut cetăţenia română şi protecţia statului, devenind victime sigure ale politicii naziste. N-a mai apucat să-şi pună în practică propriul plan, prin care sute de mii de evrei români urmau să fie deportaţi în  Insula Madagascar.  Această politică pro-fascistă a poetului Octavian Goga, ajuns prim-ministru, susţine Institutul ”Elie Wiesel”, în care ”antisemitisul era la loc de cinste” ar trebui menţionate şi ele, ”în memoria victimelor Pogromului din 1941”, desfăşurat la Iaşi, i se aminteşte deloc subtil lui Mihai Chirica.

În schimb, primarul, colegul de partid al lui Muraru se apără, spunînd că pe poet ”nu ar trebui să-l legăm de cariera lui politică (…) am omagiat omul de cultură şi doar atît”. Iniţiativa ridicării bustului lui Goga la Iaşi a venit de la o instituţie subordonată Primăriei. Managerul ei, consilierul judeţean liberal Andrei Apreotesei a justificat într-o prezentare pe facebook a evenimentului că pe 1 aprilie 2021, s-au împlinit 140 de ani de la naşterea lui Goga şi ”este primul monument de for public din municipiul Iaşi, dedicat acestei personalităţi a istoriei noastre. Totodată, a fost dezvelită şi o placă informativă la casa în care a locuit Lucian Blaga în perioada primului război, din strada Asachi nr.9”. După ce a izbucnit scandalul, Apreotesei şi-a închis telefonul şi n-a mai putut fi contactat.

Contactat în schimb de un grup de presă ”corect politic”, Alexandru Muraru s-a putut dezlănţui în lege: ”Octavian Goga a fost un antisemit virulent, are o lungă istorie de personaj politic înveninat de ură, xenofobie, a fost un prohitlerist notoriu, un stîlp al politicilor antisemite, parte a Holocaustului. A condus şi a fondat partide care aveau ca principală temă antisemitismul şi eliminarea evreilor”. În legătură cu bustul, ”Am primit asigurări că problema se va rezolva – fie bustul va fi îndepărtat, fie va fi menţionată vizibil şi foarte amănunţit activitatea antisemită şi persecutorie a lui Goga în calitate de premier”.

Primarul Chirica a încercat, vădit jenat de situaţia creată prin intervenţia unui coleg de partid, să aducă o justificare rezonabilă a unui gest ce risca să fie sooctit de-a dreptul antisemit: ”Din păcate, unii oameni de cultură cu care se mîndreşte naţiunea romană nu au fost oameni politici care să merite respectul nostru. La aniversarea celor 140 de ani de la naştere, noi am omagiat un poet naţional, recunoscut de critica lui George Călinescu, studiat în şcoala românească de astăzi şi nu ar trebui să-l legăm de cariera lui politică, pentru că doar în acest mod vom prolifera ceea ce e rău din viaţa lui.

”Extremismul se naşte ca reacţie la alte reacţii extreme, de aceea nu voi aminti despre: Eminescu, Iorga, Sadoveanu, Vasile Conta, Cioran, Eliade, etc. pentru că ei sînt valoroşi prin opera lor culturală. Din păcate, asistăm astăzi la o falsă şi greşită abordare care nu va face decît să prolifereze extremismul spre beneficiul celor care deja se pronunţă astfel în spaţiul public. Sînt şi voi rămîne un prieten al evreilor de pretutindeni şi de-altfel la inaugurare am fost cu dl Adi Cristi, poetul de origine evreiască, bun prieten al meu şi cu care am omagiat omul de cultură şi doar atît. În ţară sînt busturi în toate oraşele mari şi, de asemenea, străzi, şcoli etc. Să nu exagerăm, că doar aşa vom greşi!”. Mie, cel puţin, mi se pare corect spus.

Cînd doi se bat, AUR cîştigă

AUR a reacţionat dur la adresa Institutului ”Elie Wiesel”, pentru că a condamnat dezvelirea bustului lui Octavian Goga: ”la Iaşi, a fost dezvelit un bust al lui Octavian Goga. Un gest de recunoştinţă faţă de un mare poet şi patriot român, întemniţat de tirania austro-ungară pentru lupta lui neobosită întru făurirea României Mari. Gest cu care însă Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” nu a fost de acord, pe motiv că Goga „a fost un politician pro-nazist”. Deşi intenţia declarată a autorităţilor ieşene a fost de a-l comemora pe poetul Goga! Oare vom ajunge să dăm socoteală şi pentru că ne plac poeziile lui Goga sau ale lui Eminescu, că ne plac nuvelele lui Eliade sau filosofia lui Blaga?”

Cert e un lucru: aşa cum Insititutul ”Elie Wiesel” îşi va face datoria, aşa şi AUR va ”monitoriza” în felul său orice luare de poziţie a acestuia, căutînd peste tot miza unui capital politic propriu. Astfel, lucurile vor escalada, în loc ca apele să se liniştească şi politica să-şi vadă de realele probleme ale României – care nu sînt puţine, încă în plină pandemie şi vor fi şi mai multe, pe măsură ce se va face simţită criza. Şi toate se întîmplă cu acordul expres al premierului Cîţu, care, pe lîngă Institutul amintit, îl mai are în subordine şi consilierul-deputat Alexandru Muraru, care poartă pomposul titlu de ”reprezentantul Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului şi Xenofobiei”. De ultimele, s-a ocupat şi se ocupă cu asupra de măsură, dar despre Muzeul Ororilor Comunismului n-a scos un cuvînt, pînă acum. Şi-aşa se pune gaz pe foc şi se dă ”muniţie de război” celor de la AUR, deşi n-avem nici măcar scări la maşinile de pompieri...

Mi-am amintit, în toată această trecere în revistă, blînda melodie, de pe versurile lui Goga,”De va veni la tine vîntul,/ Purtînd povestea mea amară, / Jelitul lui să nu te-nfrîngă, / Mustrarea lui să nu te doară…”, dar şi de marele poet american, Ezra Pound, care a stat un deceniu într-un azil psihiatric, după război, fiind judecat în Statele Unite pentru colaboraţionism în 1945, după ce a scăpat de la moarte ca prin minune în Italia, pentru că făcuse propagandă deşănţată la radio, pentru Musollini.

Pound spunea că ”poţi să desoperi criticul prost cînd începe să discute poetul şi nu poezia”. Dar şi că ”Nu contează atît de mult ideea, cît mai ales puterea de a crede în ea”. Cele două cugetări ale lui se potrivesc ca o mănuşă şi celor de la Elie Wiesel, şi celor de la AUR, care îşi ascut, de fapt, cuţitele unii altora, pentru a se tăia mai bine în ele. Dar ”sîngele” lor va cădea, tot, asupra României, într-un conflict încurajat prosteşte de premierul Cîţu.