PREZENTUL FĂRĂ PERDEA / Marius Oprea / Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici acuză: copiii ilegaliştilor comunişti îi persecută azi pe copiii foştilor deţinuţi politic

Mărul discordiei: legea 232/2020

”Mărul discordiei”, spune comunicatul AFDPR, ”îl constituie Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparaţii materiale copiilor foştilor deţinuţi politici, deportaţi, prizonieri etc.”, în care legislativul a introdus măsuri discriminatorii, printr-un vot unanim. Deşi ”subliniem că toţi copiii noştri, indiferent cînd s-au născut şi indiferent de faptele părinţilor, au fost solidari cu suferinţele întregii familii, iar timp de 31 de ani nu li s-a asigurat nicio reparaţie morală şi materială”.

Dar să urmărim protestul foştilor deţinuţi politic. Asociaţia lor, ”intrată în istoria recentă sub denumirea prescurtată de AFDPR, nu este afiliată şi nu se va alinia politic niciunui partid. Ori ne vor, ori nu, sîntem ai tuturor! Individual, fiecare membru este liber să o facă după cum îi dictează propria conştiinţă”. Statutul Asociaţiei arată că membrii ei se angajează la ”continuarea luptei contra comunismului şi a oricăror forme totalitare, restabilirea adevărului istoric cu privire la evenimentele din perioada 1945-1989, formarea şi cultivarea unor înalte conştiinţe civice, în spiritul adevărului, binelui, frumosului, păcii sociale şi renaşterea morală a ţării noastre, cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa în lupta contra comunismului”.

Acestea sînt ”doar cîteva precepte pentru care membrii AFDPR vor milita şi veghea ca în această ţară să nu mai apară partide politice sau mişcări extremiste, fie ele de stînga, fie de dreapta!”
Legea 232, adoptată la finele anului trecut cu majoritatea voturilor parlamentarilor, fără nicio abţinere sau vot împotrivă, a fost aceea care a provocat reacţia foştilor deţinuţi politici.

”Cu o zi înainte de a fi supusă votului în plenul Parlamentului, la Comisia pentru muncă, trei deputaţi (Vexler Silviu, Ganţ Ovidiu şi Adnagi Slavoliub – din partea minorităţilor naţionale – n.n.) au cerut membrilor acestei comisii introducerea a încă două articole” care prevăd că Decretul lege 118 care acordă reparaţii foştilor persecutaţi politic şi urmaşilor lor ”nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracţiuni contra umanităţii sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfăşurat o activitate fascistă sau legionară în cadrul unei organizaţii sau mişcări de acest fel, PRECUM ŞI COPIILOR ACESTORA”.

Ca urmare a legii, sînt exceptaţi de la ea numeroase categorii de deţinuţi politici, despre care Securitatea a constatat în anchetele ei că ar fi făcut parte din mişcarea legionară. Cît şi copiii lor, chiar dacă n-au purtat această etichetă. Falsurile din anchetele Securităţii capătă, prin această prevedere, valoare de lege.  Nu acceptăm falsificarea încă o dată a istoriei recente a României (pentru prima, a se vedea cea a lui Mihai Roller). Mai ales că în ultimii 75 de ani am avut şi noi o contribuţie directă, cît de mică”, spun cu modestie deţinuţii politici.

”Copiii noştri au fost solidari cu suferinţele întregii noastre familii”

Discriminarea copiilor foştilor deţinuţi politic, pe aceste criterii arbitare care aparţin exculsiv fostei Securităţi a fost aceea care i-a revoltat. Şi mai ales faptul că această discriminare este promovată sub scuza că e vorba de pedepsirea unor prezumptivi promotori şi autori ai Holocaustului în România. Pe care nu îl contestă, dar contestă judecăţile făcute azi în numele lui.

”AFDPR nu contestă existenţa Holocaustului în România ciuntită! Singurul lucru care poate fi discutat constă în dimensiunile Holocaustului, cu precizarea că o astfel de dezbatere nu ar scuza cu nimic ororile săvîrşite asupra etniei evreilor – şi nu numai. Odată subliniate aceste chestiuni, noi, toţi beneficiarii Decretului-Lege 118/1990, sîntem nu doar uimiţi, ci chiar revoltaţi de faptul că am ajuns motiv de dispute între parlamentari. Desigur, motivele sînt concrete!

Mărul discordiei îl constituie Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparaţii materiale copiilor foştilor deţinuţi politici, deportaţi, prizonieri etc. Copiii noştri au fost solidari cu suferinţele întregii noastre familii, indiferent cînd s-au născut sau dacă erau majori în momentul începerii persecuţiei politice faţă de părinţii lor, statul român nefiind capabil ca, în cei 31 de ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, să le ofere nici cea mai mică reparaţie!

Chiar ne-a lovit pe toţi ignoranţa, amnezia sau mai degrabă relele intenţii, lăsînd să treacă neobservat faptul că regimul comunist ilegitim şi criminal, prin aşa-zisele Tribunale ale Poporului, au trimis la moarte sau la ani grei de temniţă şi lagăre de exterminare, prin bătăi, înfometare şi munci silnice, tot ce a avut acest popor mai demn, mai sfînt, mai bine pregătit profesional. Chiar uităm că regimul comunist a făcut zeci de mii de victime şi, dacă luăm în calcul soţiile şi copiii rămaşi acasă, cifra celor care au avut de suferit se apropie cu certitudine de două milioane de cetăţeni ai acestei ţări?!?”

”Chiar vreţi să ne amintim cine au fost primii trei şefi ai Securităţii Poporului?”

Chiar vreţi să vă amintim cine au fost primii trei şefi ai Securităţii Poporului, care au săvîrşit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană, lucru recunoscut şi de marele disident rus Aleksandr Soljeniţîn?!? Poate că da: Alexandru Nicolschi, Mişu Dulgheru şi Tudor Sepeanu!”

Adică, sugerează foştii deţinuţi politic, capii represiunii au fost minoritari evrei, din fruntea Securităţii. Iar urmaşii lor din Parlamentul României continuă politica părinţilor, după cum acuză foştii deţinuţi politic. ”Chiar vreţi să vă spunem ce găsim în dosarele înaintaşilor celor care au neruşinarea să ne dea astăzi lecţii de morală şi demnitate?!?”.

Deţinunţii politic denunţă fără reticenţe ce au fost, în timpul regimului comunist, părinţii celor care le persecută astăzi proprii copii, referindu-se implicit la deputaţii Vexler, din partea Comunităţii Evreieşti, Gantz (comunitatea germană) şi Slavoliub (comunitatea sîrbă): ”vechi militant al clasei muncitoare”, ”vechi comunist ilegalist”, ”înscris în organizaţia tineretului hitlerist”, ”înscris voluntar în SS-ul german”, sau comunist de origine sîrbă, acuzat de ”activitate titoistă”.

Deţinuţii politic acuză că e vorba de un ”arc peste timp”, în urma căruia s-a decis persecutarea în zilele noastre a copiilor lor şi că, prin aceste prevederi ale legii, se reintroduc criteriile vinovăţiei colective. ”Copiii noştri au suferit toată viaţa şi este nedrept ca măcar acum, după 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, să nu li se facă unele reparaţii morale şi materiale, indiferent de faptul că părinţii lor au fost (socotiţi de Securitate -n.n,) criminali de război, nazişti, legionari sau comunişti.

Acum, după 80 de ani, să nu ne mai lăsăm bîntuiţi de stafiile acestora şi împreună, indiferent de etnie, culte sau politici, să veghem ca astfel de fapte să nu se mai petreacă în această ţară! A răsuci la nesfîrşit cuţitul într-o rană demult cicatrizată înseamnă că nu facem decît să întreţinem o stare de tensiune nemeritată de nimeni!”. Comunicatul e semnat de către Octav Bjoza, în numele foştilor deţinuţi politic, subsecretar de stat în Guvernul României, pentru problemele acestora şi preşedinte al AFDPR. Am aflat de la domnul Bjoza că textul comunicatului a fost aprobat de conducerea colectivă a Asociaţiei şi reprezintă punctul de vedere al tuturor membrilor ei.

Deţinuţii politic nu mai acceptă să fie subiectele unor ”experimente legislative” şi cer revizuirea de urgenţă a legii. Ei nu înţeleg şi nu acceptă să fie pedepsiţi şi copiii lor, care s-au născut stigmatizaţi în opinia legiuitorilor de azi, ca şi a comuniştilor, purtînd în continuare condamnarea nedreaptă pe care părinţii lor au primit-o de la Tribunalele Poporului. 

Comunicat-AFDPR-12-03-2021-copii-urmasi by Mediafax.ro on Scribd