PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Soloviov şi Simonian, doi jurnalişti la curtea lui Putin: un fost inginer metalurgist şi o armeancă renegată

În slujba ţarului

Pe la începutul anilor 2000, Vladimir Soloviov nega orice nostalgie imperială a Federaţiei Ruse. Erau timpurile în care Putin încerca să-şi facă o ”carte de vizită” în occident, care să facă uitat trecutul său kaghebist. Atunci, propagandistul deja arondat Kremlinului declara: ” Ne pare rău de Crimeea. Şi de Finlanda. Şi Suedia a fost cîndva a noastră (a Rusiei, n.r.). Şi de o parte a Poloniei ne pare rău. Şi de Armenia, şi de Georgia, şi de Uzbekistan. De toate ne pare rău. Să mergem să luptăm pentru ele? Nu vom merge”. Chiar cu un an înainte de anexarea Crimeei, în 2013, Solviov adormea ”vigilenţa” aceluiaşi occident, interesat mai mult de gazul rusesc decît de eventualele tendinţe expanioniste în ceea ce deja ideologii Krelimului identificau deja ca fiind ”lumea rusă” (teritorii din afara Federaţiei, din fostele republici sovietice, locuite de etnici ruşi). Spunea, despre o eventuală anexare a Crimeei: „Vreţi să luptaţi împotriva Ucrainei? Cîte vieţi ucraineşti şi ruseşti sînteţi dispuşi să jertfiţi, pentru a acapara Crimeea, care deja de mult timp a devenit teritoriu al tătarilor, al tătarilor din Crimeea? Vom veni acolo şi ce vom spune? Haideţi, să-i distrugem pe toţi?” Acum, Soloviov este partizanul cel mai înfocat al acestui ”haideţi, să mergem acolo şi să-i distrugem pe toţi”.

Deşi în 2008 una şi aceeaşi persoană îl eticheta drept ”criminal” pe cel care ar întreprinde aşa ceva. Atunci, Vladimir Soloviov declara: ”nu va fi niciodată un război între Rusia şi Ucraina, deoarece orice persoană care va încerca să realizeze o astfel de acţiune, de fapt, este un criminal. În Ucraina locuiesc oameni de acelaşi sînge cu noi, cu care împărţim aceeaşi istorie. Războiul cu ei ar fi cea mai oribilă crimă, pe care ne-am putea-o imagina”. O crimă înfăptuită, din 24 februarie anul trecut, de idolul său, Vladimir Putin. Acum, agresivitatea sa anti-ucraineană nu mai are limite. Consideră că toţi, fără excepţie, inclusiv femei, bătrîni şi copii trebuie raşi de pe faţa pămîntului, pentru că numai aşa s-ar realiza ”defascizarea” Ucrainei, un stat condus totuşi de un preşedinte evreu ca şi el, căci Soloviov este de aceeaşi etnie cu Zelenski şi, spre deosebire de acesta, este şi practicant al religiei iudaice. De unde această schimbare? Răspunsul este simplu: banii.

În cazul Margaritei Simonyan, e vorba de carieră şi onoruri. Ca tînără jurnalistă, absolventă a Facultăţii de profil din Kuban, de origine armenească, Simonyan a fost corespondent ”de front” în timpul celui de-al doilea război cecen, care a netezit calea ascensiunii spre putere a lui Putin în anul 2000. Abia trecuse de douăzeci de ani şi avea numai 24 cînd a acoperit, în 2004, în calitate de corespndent la postul ei de televiziune local, dar trasmiţînd de la faţa locului şi pentru postul national ”Rossia” despre criza ostaticilor de la şcoala din Beslan. A asistat direct la moartea a 334 de persoane (dintre care 186 de copii), care au ars de vii sau au fost intoxicaţi cu gaze, la intervenţia forţelor speciale ruseşti şi a mărturisit apoi că „a fost cel mai rău lucru care mi s-a întîmplat vreodată, am plîns des atunci”. ”Moscova nu crede în lacrimi”, spune titlul unui clasic film rusesc. În ale Margaritei Simonian, a crezut. Ea a fost chemată la Moscova, unde s-a alăturat grupului de jurnalişti ”afiliaţi” Kremlinului, din cercul lui Putin.

Margarita Simonyan a ajuns, în 2005, la numai 25 de ani, şefa unui nou canal de ştiri, înfiinţat atunci şi în fruntea căruia a fost numită, după cum estima Andrei Richer, profesor de journalism la Universiattea de Stat din Moscova, desi era doar o ”tînără provincială”, pentru că ” este bine conectată”, adică loială politicii Kremlinului şi apropiată de preşedintele Putin. Pentru că, numai astfel se explică cum de la o asemenea vîrstă, a ajuns să conducă postul de propagandă al Federaţiei Ruse în limba engleză, ”Rossya Today”, care a început să transmită pe 10 decembrie 2005.

Simonyan a ajuns deci şefă peste 300 de jurnalişti experimentaţi, inclusiv 70 de corespondenţi străini, din afara Federaţiei Ruse, iar din 31 decembrie 2013, a fost numită simultan redactor-şef al unei agenţii de ştiri guvernamentale, tot nou înfiinţată, numită ”Rossyia Segodnya” (”Rusia azi”). Doar medalia primită pentru ”curaj jurnalisitic” în timpul incidentului din Beslan nu justifica, totuşi, o asemenea ascensiune, mai ales că mulţi dintre jurnaliştii din subordinea ei erau mult mai titraţi şi premiaţi. Totuşi, ea a ţinut să răspîndească orice zvonuri privind şi un alt tip de ”relaţie” cu Putin, afirmînd în 2008 că „vîrsta ei îi conduce adesea pe oameni. să facă presupuneri despre cum şi-a obţinut slujba”, dar că nu e nimic adevărat în asta.

Adevărat e că pe Margarita Simonyan o interesează exclusiv cariera şi onorurile. Are parte de amîndouă. S-a visat dintodeauna un mare jurnalist. Acum, pentru Kremlin cel puţin, e. Deşi cunoscutul jurnalist Will Dunbar, care a fost o vreme corespondent şi la ”Rossya Today”, a plecat de la post susţinînd că ”RT a minimizat bombardamentele ruseşti” în Georgia, în timpul conflictului acesteia cu repubublica separatistă Osetia de Sud. Simonyan a negat atunci că s-ar face vinovată de ”cenzură”. A spus că ”nu facem un secret din faptul că sîntem o staţie rusă şi, desigur, vedem lumea dintr-un punct de vedere rus. Sîntem mult mai sinceri în ceea ce priveşte acel sens”. Şi a adăugat: ”nu există obiectivitate, doar aproximări ale adevărului prin cît mai multe voci diferite”. Tocmai primise atunci, în 2008, ”Ordinul Prieneniei”, confeit de mica republică separatistă Osetia de Sud.

În fine, în aprilie 2022, Simonyan a propus eliminarea cu totul din Constituţia Federaţie Ruse din 2013 a articolului privind interzicerea cenzurii. Ea crede sincer că ”libertatea de exprimare va duce la prăbuşirea Rusiei”. Ce altă voce, mai potrivită, pentru Putin, decît a acestei jurnaliste ajunsă aproape de 43 de ani (pe care-i va împlini în aprilie), care-i declara pe 21 decembrie anul trecut lui Putin, cu zîmbetul pe buze, că îl ajută „să îi extermine pe canibali” în Ucraina? Au venit rapid şi onorurile: Simonyan spusese aceste cuvinte cu ocazia primirii din mîna preşedintelui rus a ”Ordinului de Onoare”. Nu era prima oară cînd o decora Vladimir Putin. Simonyan e poate cea mai decorată jurnalistă din lume – Putin i-a găsit punctul slab, dragostea pentru onoruri, pe lîngă carieră. I-a mai acordat lui Simonyan Ordinul ”Alexandru Nevski” în mai 2019, Ordinul pentru Merit al Patriei, clasa a IV-a în 2014 şi medalia ”Pentru Recunoştinţă a Preşedintelui Federaţiei Ruse”, în 2010. Le merită cu prisosinţă pe toate, aşa cum Soloviev îşi merită fiecare bănuţ, cu care a ajuns ziaristul-milionar al Federaţiei Ruse, acţionar la Gazprom, proprietar al unor vile în Italia şi al cîtorva reşedinţe somptuoase, în Rusia. 

Origini, recompense şi sancţiuni

Simonyan  s-a născut în oraşul Krasnodar , din sudul Rusiei , într-o familie armeană, din refugiaţi originari din Trapezunt, refugiaţi în Crimeea în timpul genocidului armean din Turcia, în 1915. Familia a fost deportată în al Doilea Război Mondial de NKVD- ul lui Stalin în Urali , Familia ei deţine un restaurant la Soci . Margarita Simonyan s-a decis, cum spune ea însăşi, ”de la o vîrstă fragedă” să devină jurnalist. Decoraţiile primate de la Putin au şi un revers. La 23 februarie 2022, Simonyan a fost inclusă pe lista de sancţiuni a Uniunii Europene. Motivaţia: „o atitudine pozitivă faţă de anexarea Crimeei şi acţiunile separatiştilor din Donbas”. Nu are acces în ţări UE şi toate bunurile pe care le deţine în acestea sînt îngheţate.

Cîteva declaraţii, care justifică sancţiunile: după ce invazia rusă a început la 24 februarie 2022, Simonyan a postat un tweet: ”aceasta este o repetiţie standard de paradă. Doar că anul acesta am decis să organizăm parada la Kiev”. Cînd au început proteste firave împotriva războiului, a postat iar, afirmînd: ”Dacă ţi-e ruşine că eşti rus acum, nu-ţi face griji, nu eşti rus”. Simonyan e campioană în susţinerea publică a unor aberaţii: că medicii ucraineni ”au cerut ca prizonierii ruşi să fie castraţi”, că ”naziştii ucraineni vor scoate ochii copiilor pe baza etniei lor”, că ”o parte considerabilă a poporului ucrainean e cuprinsă de nebunia nazismului”. La 26 aprilie, într-o discuţie la emisiunea lui Soloviov, Simonyan a spus: „Personal, cred că cea mai realistă cale este cea a celui de-al Treilea Război Mondial… este imposibil, nu există nicio şansă să renunţăm... Cu toţii vom muri într-o zi”. 

Deşi armeancă, în timpul războiului armeano-azer din 2020 , Simonyan a armene că a ţinut partea azerilor, pentru că armenii n-au recunoscut anexarea Crimeei şi a criticat ”sentimentul anti-rus” al Armeniei, spunînd: ”Orice armean care îndrăzneşte să critice Rusia ar trebui să meargă şi să-şi taie limba murdară”. În octombrie 2022, Simonyan recunoştea că i s-a interzis de către autorităţile armene să intre în ţară. Nu e prima sancţiune. În mai 2016, i s-a interzis intrarea în Ucraina, după ce a fost inclusă în lista de sancţiuni de către preşedintele Petro Poroşenko, iar în 2022, cum am arătat, Simonyan a fost sancţionată de UE ca „o figură centrală a propagandei guvernului rus”, pentru ”acţiuni şi politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea şi independenţa Ucrainei”.

Soloviov, născut în Moscova în 1963, e dintr-o familie de mici propagandişti comunişti de origine evreiască, el însuşi declarîndu-se un adept al religiei iudaice. A urmat studii la o şcoală generală a nomenklaturii sovietice, apoi cursurile Institutului de Oţel şi Aliaje din Moscova. Spre deosebire de Simonyan, căreia îi plac onorurile, lui Soloviov îi plac banii. Cînd un utilizator de Twitter a întrebat despre valoarea ceasului unei fiice a lui (are şase copii, de la trei soţii), un Apple Watch⁠ de un milion de ruble, nu s-a ferit să-l înjure. Fundaţia lui Navalnîi a devoalat averea jurnalistului: un apartament într-un cartier de lux din Moscova, de 160 m², de circa 250 milioane de ruble; o vilă în suburbii de 1.046 m² şi un teren estimat la 3.000.000 dolari.

Proprietăţile sale imobiliare în Italia (o vilă cu 3 etaje şi 16 camere, pe malul lacului Como, de 4.500.000 euro şi o alta, pe numele mamei sale) au fost confiscate, în urma sancţiunilor Uniunii Europene, la care a fost supus şi el în 23 februarie acest an, iar permisul de şedere în Italia i-a fost anulat. Cu toate acestea, averea sa e estimată la 17 milioane de dolari, la care se adaugă un pachet generos de acţiuni la Gazprom, pe care l-a primit în urma serviciilor aduse Kremlinului.

Cu banii pe aceste acţiuni, Soloviov a cumpărat o a treia vilă pe malul lacului Como, dar toate trei, evaluate la 8 milioane de euro de către autorităţile italiene, au fost puse sub sechestru. De aceea, Soloviov este şi el adeptul ”celui de-al treilea război mondial”, chiar al unui un atac nuclear, indiferent de consecinţele sale: protestul lui împotriva confiscării proprietăţilor de pe maulul lacului Como, pe care le-a privit ca o măsură ”nedreaptă şi ilogică” n-a avut niciun succes. Atît el, cît şi Simonyan sînt atît de strîns legaţi deja de Putin, încît ”măcar cu o moarte, tot îi sînt datori”.