PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Trei sondaje, un singur rezultat: harta României, cod roşu de PSD

Spre disperarea tăcută a lui Klaus Iohannis, politica sa se dovedeşte una complet falimentară. Arondarea PNL la Cotroceni, amestecul brutal în treburile interne ale liberalilor, care s-a soldat la final cu accederea ”peeseedee” la guvernare şi asocierea partidului cu căderea liberă a popularităţii preşedintelui, au netezit sprintul social-democraţilor spre primul loc în scena politică românească. Viitorul apare roşu, iar situaţia e ”albastră” pentru Partidul Naţional Liberal, care n-a găsit în Nicolae Ciucă ”soluţia salvatoare” aşteptată, ci un surogat, o paradă de militările neputincioasă. 

 

 

În ultimele sondaje de opinie, oastea liberală arată ca o armată împuţinată şi înarmată cu puşti de lemn. Nici ”tinerii frumoşi şi liberi” nu arată mai bine: USR se prăbuşeşte în preferinţele electoratului, semn că ”soluţia antisitem” n-a funcţionat, după ce n-a performat deloc ca parte a sistemului. Defecţiunile din PNRR-ul de care, prin Cristian Ghinea şi-au legat numele şi care acum, prin criza legată de secetă ies la iveală (useristul n-a prevăzut niciun leu pentru irigaţii), toate scandalurile din sănătatea patronată de Vlad Voiculescu, situaţiile care au pus în umbră performanţe ale altor membri ai executivului, precum Drulă şi Năsui, certurile interne interminabile din partid, încununate de plecarea lui Cioloş, toate au prăbuşit USR-ul în sondaje. Semnele lipsei de performanţă cu care se lăudau useriştii, atît de vizibile, îşi arată acum rezultatele, în propriul electorat, neobişnuit – precum celelalte ”blocuri” de alegători – cu onorarea doar parţială, spre deloc a promisiunilor electorale. Soarta USR-ului e din ce în ce mai apropiată de cea a uitatei Alianţe pentru România, care de la 17% în sondaje, la un moment dat pe la începutul anului 2000, a căzut în uitare, numai un an mai tîrziu.   

 

”Surpriza uriaşă” din ultimul sondaj CURS e numai parţial o surpriză. E mai degrabă o confirmare. PSD funcţionează, indiferent de lider. Accederea sa în sondaje nu-i poate fi atribuită lui Marcel Ciolacu, cel care are însă meritul de a fi acţionat cu maximă prudenţă şi de a-l fi lăsat pe Iohannis să-i facă treaba. Partidul e o armată disciplinată.

 

La fel de disciplinaţi sînt şi liberalii – dar numai faţă de ”comandantul suprem”. Cînd însă acesta e mai preocupat de ”apelul bocancilor” decît de instrucţia de front şi de operaţiunile militare, rezultatul bătăliilor electorale devine evident unul defavorabil. Bine, mi se va spune, totuşi liberalii continuă un trend oarecum crescător, în pofida crizelor (de covid şi din sănătate, din propriul partid, de război, de secetă şi mai ales de facturi). Dar, pus în oglindă cu ceea ce obţin partenerii-rivali de la guvernare, această creştere e una ”nesănătoasă”, cum spun economiştii. Bazată pe consumul intern al ultimelor resurse – popularitatea, şi ea în scădere, a unui Ciucă din ce în ce mai dezamăgitor, care nu are nimic din alura şi prestanţa unui general, ci mai degrabă aduce a mic funcţionar de ghişeu.

 

Deci, deloc suprinzător, ultimul sondaj CURS arată că, dacă duminica viitoare ar fi alegeri, PSD-ul le-ar cîştiga fluierînd. Nici n-ar trebui să mai facă campanie electorală. Deci, şi fără aceasta, social-democraţii ar cîştiga de pe acum 37% din voturi, iar liberalii îi urmează, cu 13 procente mai puţin. Trebuie să spun că, în situaţia dată, scorul este neaşteptat de bun şi pentru aceştia din urmă. Problema lor fundamentală este însă lipsa unei ”locomotive” la următoarele alegeri, cînd ”prezidenţialele” se vor lega şi de alegerile generale. 

 

Un PSD care va defila cu Geoană în frunte, venit de la NATO cu o diplomă ”magna cum laude” de la americani, faţă de un general Ciucă, pe care l-a văzut toată lumea cum încearcă mai degrabă să-şi îngroape ruşinea unui plagiat, decît să guverneze ferm şi eficient (cum se aşteaptă românii de la un general), va majora, cred, cu încă zece procente scorul social-democraţilor, care ar putea, la o adică, să ajungă să guverneze singuri (cu UDMR-ul, care în mod tradiţional e cu puterea, căci pesediştii îşi pot permite şi luxul acestei asocieri impopulare, dar mai profitabile decît ”împărţirea ciolanului” cu liberalii, care rămîn rivalii lor istorici). Situaţia PSD-ului se poate îmbunătăţi mai mult decît atît, mai ales că, pînă la alegeri, Klaus Iohannis mai are timp de multe dezamăgiri servite românilor, care vor fi strîns asociate cu partidul pe care l-a folosit ca pe un lighean, pentru spălarea propriului orgoliu. 

 

Cum am spus, CURS-ul arată căderea liberă a USR-ului. Dezamăgirea nu e numai la centru, ci şi în teritoriu, unde un Dominic Fritz, de pildă, să nu mai vorbim de Clotilde Armand, care a fost cît pe ce să transforme Sectorul 1 în Groapa Glina numai dintr-o ambiţie personală, s-au adăugat multor dezamăgiri, legate de un partid care a promis enorm şi a oferit foarte puţin, spre deloc propriilor alegători. Ca urmare, USR-ul s-a prăbuşit la 7%. Nu e vorba aici de rezultatul plecării lui Cioloş – dacă a luat două, maxim trei procente cu el – ci de o criză de lungă durată şi profundă, ceea ce aduce cu o criză identitară a partidului, care nu-şi mai găseşte nici azimutul şi nici mesajul potrivit spre a-şi comunica ”ţinta” către proprii săi alegători. Cred că erodarea va continua, Drulă nu dă semne că ar putea ridica de la pămînt un cal de curse, socotit la un moment dat printre favoriţi, care însă s-a împiedicat şi a căzut, înaintea finişului.

 

Pe locul trei în preferinţele electoratului se clasează AUR, cu 12%. Partidul are încă potenţial de creştere, pentru că tipul de propagandă pe care îl face, din uşă în uşă, aşa cum şi-au asigurat social-democraţii stabilitatea ori succesul în toate ciclurile electorale, nu numai că-i consolidează un potenţial încă neerodat de guvernare, dar îi asigură un cuvînt de spus în viitoarea ecuaţie a puterii. Dar nu pe termen scurt – în cazul lor, dezamăgirea ar fi că nu vor prinde, din nou, accesul la guvernare şi nu vor arăta ce pot, şi dacă pot. Poate că nici nu vor, pentru că se simt nepregătiţi încă – ei nu au, în afara lui Simion, Târziu şi Lavric alte figuri care să fi avut priză la public şi, mai ales, aproape că s-au făcut de rîs, promovînd un anume ins, Georgescu, ca pe un fel de Mudava al guvernării, pentru cine şi-l mai aminteşte pe celebrul vraci de odinioară. Dar nu şi-au epuizat potenţialul. 

 

 

Aşadar, PSD-ul e partidul cu opţiuni deschise la guvernare. Electoratul dă semne că ar dori conservarea actualei formule (cea de alianţă PSD-PNL), care întruneşte 60% din preferinţe. Dar, pînă în 2024, actuala formulă are tot timpul din lume, mai ales pentru a dezamăgi, pentru că pînă acum nu a dat semne că e reţeta salvatoare, în momente de criză. Şi criza va continua: ministrul Daea nu aduce ploaia, iar Popescu de la energie nu plăteşte facturile.   

 

Situaţia de mai sus nu e o excepţie. Alte două sondaje anterioare arată (aproximativ) aceeaşi tendinţă de ”pesedizare” a puterii în România. Un sondaj Ipsos (o ”casă” de sondare a opinei publice de care n-am auzit acum) a pus pe masă intenţiile de vot, la comanda USR-ului, la începutul acestei luni. În sondajul plătit de cei din urmă, ale cărui rezultate au fost puse pe masă însă pentru toată lumea, ca să se ştie că partidul ”stă bine” încă, se arăta că PSD ”bate” spre 40%, avînd 37,8 din intenţiile de vot, liberalii se aflau tot la fel de mult în spate, cu 24-25%. Singura diferenţă a celor de la Ipsos era prezentarea USR ca un partid rămas stabil, după plecarea lui Cioloş, cu 12,7% din intenţia de vot, la nivelul tuturor respondenţilor şi 14,2% a celor care sigur vor vota. E bine, pentru că ei plătiseră sondajul. Tot apropiat de rezultatele CURS, dar în schimb în spatele USR-ului erau plasaţi cei de la AUR, cu 10,1% din întregul eşantion şi de 11,3% dintre cei care merg sigur la vot. Sondajul acesta, deşi are ”viciul” de a fi fost realizat ”la comandă” în perioada 17-30 iunie 2022, arată însă acelaşi marş spre putere al PSD-ului, mai mult tăcut şi sigur, decît triumfal.

 

Toate cele de mai sus sînt confirmate de cel dintîi sondaj realizat la mijlocul acestei veri de către Avangarde şi dat publicităţii pe 6 iulie: PSD e pe primul loc, urmat tot la mare distanţă de liberali. Social-democraţii au în acest sondaj un sigur şi consolidat 35%, liberalii 20%, AUR e pe locul trei cu 12%, USR-ul e pe locul trei (cu 9 procente). Singura diferenţă în ”trendurile” prezentate de sondajul Avangarde faţă de ultimul, cel al CURS, e că şi Partidul Mişcarea Populară e creditat cu intrarea în Parlament, ceea ce nu se mai întîmplă acum, după ”puciul” şi bătălia pentru putere, de la vîrf. Spre deosebire de PMP, UDMR-ul are asigurate, în toate cele trei sondajele, procentele necesare intrării în Parlament. 

 

Acest sondaj Avangarde mai arată ceva: şi anume că 6 din 10 românii intervievaţi spun că sînt de acord cu deduceri pentru românii cu salarii mici şi impozitarea suplimentară a salariilor bugetarilor care depăşesc salariul preşedintelui şi că iarăşi un procent mare, de 55%, sînt de acord ca multinaţionale să plătească o contribuţie de 0,5% din cifra de afaceri pentru sănătate şi educaţie, pe o perioadă limitată de 2 ani – măsuri pe care le promovează social-democraţii, dar cu care liberalii nu sînt de acord. Ceea ce, pe orice termen aţi vrea, scurt, mediu sau lung, arată acelaşi lucru: că scena politică tinde să fie bicoloră, că puterea fie se împarte în continuare între social-democraţi şi liberali, cu ponderea şi primul ministru al primilor, fie că aceştia vor opta să guverneze singuri, sau în cazul unui scor-surpriză al AUR-ului, cu aceştia din urmă. 

 

Nu mai sînt multe variabile în calcul, care să schimbe situaţia: nici seceta, de care se ocupă, eficient sau nu, dar oricum ”popular” ministrul Daea, nici războiul. Nici conflicte interne, de care nu poate fi vorba, într-un partid ca PSD-ul, unde disidenţa înseamnă excludere. Astfel încît, un lucru e sigur, după părerea mea: pe harta politică a României din 2024, se va instaura codul roşu de PDS. Electoratul de dreapta n-are decît să-i ”mulţumească” lui Klaus Iohannis, pentru acest rezultat, care a îngropat şi 10 august, şi toate mitingurile din timpul guvernării Dragnea şi a băgat, pentru multă vreme ”geaca roşie” în dulapul istoriei.