ANALIZĂ: Acordul de Asociere, un instrument pentru Republica Moldova de intensificare a relaţiilor cu UE

Parteneriatul Estic, lansat în 2009 la summitul de la Praga, este o iniţiativă comună a UE, a statelor sale membre şi a ţărilor partenere est-europene (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina). Acesta le oferă ţărilor implicate în parteneriat posibilitatea de a se apropia de UE şi de a-şi întări legăturile politice, economice şi culturale.

Sprijinul oferit de UE în cadrul acestui parteneriat este atât bilateral, cât şi multilateral. O nouă generaţie de Acorduri de Asociere, care înlocuiesc Acordurile de Parteneriat şi Cooperare încheiate cu ţările partenere (excepţie făcând Belarusul) la sfârşitul anilor '90, este negociată cu unele ţări pe baze individuale. În cazul Georgiei şi Republicii Moldova, Acordurile de Asociere conţin şi prevederi pentru stabilirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundată şi Cuprinzătoare (DCFTA).

Parteneriatul promovează democraţia şi buna guvernare, creşte siguranţa energetică, promovează sectorul reformei şi protecţia mediului, încurajează contactele între popoare, sprijină dezvoltarea economică şi socială şi oferă fonduri suplimentare pentru proiecte destinate reducerii dezechilibrului socio-economic şi creşte stabilitatea.

Acordurile de Asociere sunt acorduri internaţionale pe care Comunitatea Europeană/Uniunea Europeană le-a încheiat cu ţări terţe în scopul de a stabili un cadru pentru relaţiile bilaterale. Acordurile de Asociere diferă sub aspectul conţinutului şi finalităţii în funcţie de ţara parteneră. Aceste acorduri oferă în mod normal o liberalizare a schimburilor comerciale. În unele cazuri, ele pregătesc aderarea la Uniunea Europeană. Într-un mare număr de cazuri, Acordul de Asociere înlocuieşte Acordul de Parteneriat şi Cooperare, intensificând însă relaţiile între parteneri.

Uniunea Europeană a încheiat Acorduri de Asociere (deşi nu întotdeauna sub acest nume) cu numeroase ţări. Un astfel de acord, numit Acord European de Asociere la UE, a fost semnat şi de România în 1995. În prezent, acesta nu mai este în vigoare, România devenind membru UE în 2007. Acorduri de Asociere şi Stabilizare au fost semnate şi cu ţările din Balcani, dintre care unele au devenit state candidate pentru aderarea la UE.

În ceea ce priveşte Acordul de Asociere cu Republica Moldova, acesta reprezintă o modalitate concretă de exploatare a dinamicii pozitive a relaţiilor cu această ţară, concentrându-se pe sprijinul unor reforme de bază, pe redresarea economică, guvernare, sectorul cooperării şi liberalizării comerţului R.Moldova cu UE.

Negocierile în cadrul Acordului de Asociere cu Republica Moldova, succesor al Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC), au fost lansate la Chişinău la 12 ianuarie 2010. În februarie 2012, au fost lansate negocierile privind DCFTA, un element central al Acordului de Asociere. Acestea au fost urmate de mai multe runde de negocieri, care s-au desfăşurat, alternativ, la Bruxelles şi Chişinău. Cea de-a 14-a rundă a avut loc la 14-15 martie 2013 la Bruxelles, iar negocierile s-au încheiat în iunie 2013.

Joi, la summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Republica Moldova, reprezentată de prim-ministrul Iurie Leancă, urmează să parafeze Acordul de Asociere, câteva dintre elementele lui principale, inclusiv DCFTA, urmând a intra în vigoare imediat după semnarea acordului.