ANALIZĂ: Revolte, un război sângeros şi tranziţii dificile în urma "primăverii arabe"

TUNISIA

Ţara a marcat la 17 decembrie doi ani de la începutul revoluţiei, prima în cadrul "primăverii arabe".

La 14 februarie 2011, preşedintele Zine El Abidine Ben Ali, aflat la putere începând din 1987, fuge din ţară în Arabia Saudită, îndepărtat de la putere de către o revoltă în care au murit peste 330 de persoane, după ce un tânăr comerciant din Sidi Bouzid, un oraş situat în zona central-vestică, şi-a dat foc, sătul de umilirile repetate la care a fost supus de către poliţie. În octombrie 2011 este aleasă o Adunare Constituantă, dominată de islamişti din cadrul Partidului Ennahda, care conduc Guvernul. Moncef Marzouki, un opozant dur al lui Ben Ali, este ales preşedinte al Adunării.

Dar protestele de natură socio-economică nu încetează să se multiplice, la fel ca şi atacurile imputate unor grupări restrânse salafiste. Ţara intră într-un impas politic, redactarea viitoarei Constituţii înregistrând luni de întârziere din cauza unor dezacorduri asupra naturii viitorului regim.

EGIPT

Mohamed Morsi a fost declarat, în iunie, învingător în alegerile prezidenţiale (51,73%), după o lungă tranziţie marcată de manifestaţii, uneori sângeroase, devenind primul islamist care conduce ţara din lumea arabă cu cei mai mulţi locuitori.

Aflat la putere de trei decenii, Hosni Mubarak este îndepărtat de la putere după 18 zile de revolte populare, soldate cu aproximativ 850 de morţi, şi predă puterea, pe 11 februarie 2011, armatei.

Ţara traversează în prezent o criză politică profundă - marcată de manifestaţii uneori sângeroase - care o divizează după decretul din 22 noiembrie prin care Morsi şi-a plasat puterea deasupra justiţiei. Morsi a fost nevoit să anuleze acest decret, dar a menţinut un referendum asupra unui proiect de Constituţie, prevăzut la 15 şi 22 decembrie. Opoziţia a îndemnat la un vot împotriva proiectului.

SIRIA

Siria este devastată de un conflict declanşat la 15 martie 2011 de către o revoltă populară care s-a transformat în rebeliune faţă de reprimarea regimului lui Bashar al-Assad. Violenţele s-au soldat, în aproximativ 21 de luni, cu peste 44.000 de morţi, majoritatea civili, potrivit unei organizaţii nonguvernamentale (ONG) siriene, şi au condus la refugierea a aproximativ o jumătate de milion de sirieni peste graniţe.

Rebeliunea a câştigat teren în est şi nord, în ultimele luni, marcate totuşi de o amplificare a puterii în rândul unor grupări jihadiste, în detrimentul Armatei Siriene Libere (ASL). Periferia Damascului se află în centrul unei confruntări armate. Washingtonul şi rebelii au anunţat că regimul utilizează rachete de tip Scud, acuzaţie dezminţită de către Damasc.

Eforturi în vederea unei soluţii sunt blocate, din cauza unor disensiuni internaţionale.

LIBIA

O Adunare Naţională, cea mai înaltă autoritate politică, a fost aleasă în iulie, în urma unui scrutin liber, după zeci de ani de dictatură a colonelului Muammar Kadhafi. Aflat la putere începând din 1969, fostul lider libian este ucis după ce este arestat, la 20 octombrie 2011, de către rebeli, la două luni de la preluarea controlului asupra capitalei, Tripoli, cu sprijinul hotărâtor al unei operaţiuni militare internaţionale lansate în martie, după o lună de la izbucnirea revoltei. Potrivit autorităţilor de tranziţie, conflictul s-a soldat cu aproximativ 30.000 de morţi.

În noiembrie, un Guvern a intră în funcţiune pentru o nouă perioadă de tranziţie. Dar ţara se confruntă cu o intensificare a extremismului şi o proliferare a unor miliţii, iar numeroase atentate vizează în special Benghazi (est), unde patru americani, inclusiv ambasadorul Chris Stevens, sunt ucişi într-un atac asupra consulatului american din oraş.

YEMEN

În februarie 2012, vicepreşedintele Abd Rabbo Mansur Hadi a fost ales preşedinte pentru o perioadă de tranziţie de doi ani, ca succesor al lui Ali Abdallah Saleh, în virtutea unui acord susţinut de monarhiile arabe din Golf, după un an de revoltă, soldată cu sute de morţi. Saleh acceptă să părăsească puterea, în schimbul unei imunităţi acordate lui şi apropiaţilor săi.

Al-Qaida a profitat de slăbirea puterii centrale şi îşi consolidează constrolul asupra zonelor de sud şi est ale ţării.

BAHRAIN

O revoltă populară declanşată de şiiţi, care reclamă o monarhie constituţională, a fost reprimată în martie 2011, iar trupe din ţări vecine sunt mobilizate în Bahrain, însă acest regat din Golf, guvernat de către sunniţi, este afectat în continuare de tulburări.

IORDANIA

Începând din 2011, manifestaţii, de amploare redusă, dar frecvente, îndeamnă la efectuarea unor reforme.

Citeşte şi: ANALIZĂ: Siria, de la revoluţie la război total

Citeşte şi: CRONOLOGIE: Principalele evenimente din lume în 2012