Benjamin Netanyahu abordează tensiunile din Gaza şi politica de coaliţie în interviul acordat TIME

Într-un interviu acordat revistei TIME pe 4 august, prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a discutat despre o serie de probleme critice, concentrându-se pe conflictul în curs cu Hamas, politica de coaliţie şi relaţiile dintre SUA şi Israel.

Conflictul cu Hamas şi obiectivele Israelului în Gaza

Netanyahu a început prin a sublinia obiectivul principal al campaniei militare a Israelului în Gaza: distrugerea capacităţilor militare ale Hamas şi încheierea regimului său în Fâşia Gaza. El a evidenţiat provocările multiple cu care se confruntă Israelul, inclusiv ameninţările din partea Iranului şi a aliaţilor săi regionali, precum Hezbollah şi Houthi. Netanyahu a subliniat că Israelul trebuie să fie pregătit pentru atacuri simultane din partea acestora, subliniind că strategia militară a ţării este concepută pentru a se apăra atât împotriva ameninţărilor regionale, cât şi globale.

Netanyahu a declarat că războiul nu se va încheia curând şi că scopul în Gaza este să obţină o victorie decisivă asupra Hamas, astfel încât, la sfârşitul luptei, Hamas să nu mai reprezinte o ameninţare pentru Israel. El şi-a exprimat regretul profund pentru atacurile din 7 octombrie şi a subliniat că obiectivul principal al Israelului este de a restabili principiul descurajării israeliene. Netanyahu a adăugat că preferă să aibă o acoperire media proastă decât un necrolog bun.

Politica de coaliţie

Referitor la guvernul de coaliţie, Netanyahu şi-a apărat decizia de a include figuri controversate precum Itamar Ben-Gvir şi Bezalel Smotrich. El a explicat că, într-un sistem democratic, asigurarea unei majorităţi guvernamentale este esenţială. El a sugerat că refuzul altor partide de a se alătura coaliţiei a lăsat Israelul cu opţiuni limitate. Deşi a evitat să intre în detalii despre negocierile de coaliţie, el a indicat că poziţiile oferite ar fi putut fi influenţate de dorinţa de influenţă mai mare. Netanyahu a respins noţiunea că guvernul său s-ar fi aliniat cu planurile de anexare a Cisiordaniei ale lui Smotrich, clarificând că obiectivul său rămâne o soluţie negociată cu palestinienii, deşi a recunoscut lipsa actuală de progres în acest sens.

Relaţiile SUA - Israel şi proliferarea nucleară

În ceea ce priveşte relaţiile SUA-Israel, Netanyahu a recunoscut importanţa sprijinului bipartizan din Washington pentru securitatea pe termen lung a Israelului. El a recunoscut schimbările dinamicii în politica şi societatea americană, atribuind orice erodare a sprijinului schimbărilor mai ample din SUA, mai degrabă decât politicilor israeliene. Netanyahu a subliniat că, deşi caută să menţină un sprijin bipartizan puternic, SUA însăşi trece prin schimbări interne semnificative care ar putea afecta sprijinul pentru Israel.

Netanyahu a abordat şi îngrijorările legate de proliferarea nucleară posibilă asociată cu sprijinul SUA pentru industria nucleară a Arabiei Saudite. El a exprimat temeri legate de orice dezvoltări care ar putea conduce la arme nucleare în Orientul Mijlociu, dar şi-a arătat încrederea că Statele Unite vor gestiona cu atenţie astfel de riscuri.

De asemenea, el a abordat criticile recente legate de protestele din campusurile universitare americane împotriva Israelului şi simpatia în creştere pentru palestinieni în rândul tinerilor americani. Netanyahu a exprimat îngrijorări cu privire la sentimentul anti-israelian în creştere şi a subliniat necesitatea unor informaţii corecte pentru a contracara concepţiile greşite. El a accentuat că această problemă reflectă provocări mai ample în societatea americană şi a subliniat importanţa comunicării continue şi veridice.

Mandatul şi viitorul său politic

Când a fost întrebat despre lungul mandat ca prim-ministru, Netanyahu a apărat durata serviciului său, argumentând că deciziile de conducere democratică ar trebui să fie determinate de electorat. El a menţionat că obiectivul său principal este de a conduce Israelul eficient prin provocările actuale şi de a asigura securitatea şi prosperitatea acestuia. Netanyahu a afirmat că, dacă poate contribui la succesul Israelului, va continua în rolul său, dar, în cele din urmă, este la latitudinea oamenilor să decidă viitorul său politic.

Problema anexării Cisiordaniei

Netanyahu a discutat şi problema anexării Cisiordaniei şi întrebarea mai amplă a unei soluţii cu două state. El a reiterat poziţia sa că, deşi menţinerea unei majorităţi evreieşti este crucială, aceasta ar trebui realizată prin mijloace democratice, mai degrabă decât prin acţiuni unilaterale. El a respins noţiunea de a acorda suveranitate completă palestinienilor fără măsuri de securitate adecvate, argumentând că o astfel de mişcare ar pune în pericol siguranţa şi stabilitatea Israelului.

În concluzie, Netanyahu a subliniat că supravieţuirea sionismului şi viitorul Israelului depind de câştigarea conflictului actual. El a prezentat războiul nu doar ca o bătălie pentru apărarea Israelului, ci şi ca o luptă crucială împotriva ameninţărilor mai ample din partea axei iraniene şi instabilităţii regionale. El şi-a exprimat încrederea că, în ciuda provocărilor actuale, rezilienţa şi eforturile strategice ale Israelului vor asigura securitatea şi supravieţuirea pe termen lung a ţării.