Coreea de Nord a lansat o „rachetă intercontinentală” care a aterizat în zona economică exclusivă a Japoniei. Câte rachete balistice are Rusia

Coreea de Nord, în ultimul său test, a tras o rachetă intercontinentală, care a căzut în mare în zona comercială a Japoniei. Dacă se confirmă natura rachetei trase de Phenian - care ar putea fi noul Hwasong-17, dezvăluit în 2020, dar niciodată testat înainte - ar fi prima lansare ICBM a Coreei de Nord din 2017.

Preşedintele sud-coreean, Moon Jae-in, a declarat că prin acest test Kim Jong-un a încălcat moratoriul asupra rachetelor balistice pe care şi l-a impus înainte de a începe discuţiile diplomatice cu preşedintele american de atunci, Donald Trump.

Potrivit analiştilor, acesta este un semn clar al tensiunilor crescânde între regimul Kim Jong-un şi Statele Unite.

Racheta, potrivit autorităţilor japoneze, ar fi atins o altitudine de 6 mii de kilometri, ar fi zburat timp de 71 de minute şi ar fi avut o rază de acţiune de 1.100 de kilometri: ar fi, aşadar, capabilă să ajungă pe coastele SUA.

Ministerul japonez al Apărării a raportat că racheta a căzut la aproximativ 170 de kilometri în largul coastei prefecturii Aomori, la nord-vest de arhipelag, distanţă care se află în Zona Economică Exclusivă (ZEE).

Pe 15 aprilie se sărbătoresc 110 de la naştere lui Kim II Sung

Noua provocare a regimului nord-coreean se apropie de o dată importantă, cea de 15 aprilie, care sărbătoreşte 110 ani de la naşterea fondatorului statului, Kim Il Sung, bunicul actualului lider Kim Jong Un.

În prezent, premierul japonez Fumio Kishida se află la Bruxelles pentru întâlnirea liderilor G7, iar ulterior cu ţările care alcătuiesc NATO, pentru a face faţă crizei conflictului în curs din Ucraina declanşat de Rusia.

Pe marginea întâlnirilor, Kishida se va întâlni cu secretarul general al alianţei, Jens Stoltenberg.

Ca răspuns la cea mai recentă lansare a rachetei, a unsprezecea de la începutul anului de către Phenian, guvernul de la Tokyo a cerut deschiderea unei conferinţe de securitate naţională.

După testele ICBM din 2017 şi anunţul unui test cu bombe atomice, Statele Unite, China şi Rusia au impus sancţiuni severe regimului Kim. 

Deveselu, menţionat

Rachetele balistice au pătruns pe scena politică mondială într-un mod pe care puţini cetăţeni din ţările democratice şi-l pot imagina. Sunt o realitate despre care toată lumea ştia că există, dar despre care nu s-a vorbit niciodată. Mulţi au preferat să nu se gândească la asta, înainte ca Rusia să lanseze peste o mie în mai puţin de o lună asupra Ucrainei.

Cea a rachetelor şi a arsenalelor aferente aflate la dispoziţia puterilor mondiale este o realitate despre care se vorbeşte atât de puţin, încât există multe idei despre ea care induc total în eroare în opinia publică. Una dintre ele, filtrată de luni şi ani de propagandă deschisă şi ascunsă orchestrată de Kremlin, este că extinderea NATO la ţările fostului Pact de la Varşovia a adus o ameninţare pentru Rusia, deoarece acum noile rachete balistice ale Alianţei Atlantice sunt la punct. spre marele vecin estic. 

Singurele rachete ale Alianţei instalate în Europa sunt cele ale programului Aegis Ashore la Deveselu, în România şi, de la sfârşitul acestui an sau în 2023, într-o a doua locaţie din Polonia. Dar în acest caz avem de-a face cu rachete cu scop exclusiv defensiv. „Sunt interceptoare sol-aer fără încărcătură explozivă, menite să distrugă rachetele inamice sau aeronavele în zbor care invadează teritoriul. Aşa cum sunt concepute, nu pot fi direcţionate să distrugă ţinte pe pământul inamic”, spune un analist militar.

Arsenalul de la Moscova

O situaţie foarte diferită este cea a Rusiei. Lansarea a peste o mie de rachete balistice spre Ucraina într-o lună - în principal de model Iskander, cu o rază de acţiune de 500 de kilometri şi o încărcătură explozivă de 480-750 de kilograme - sugerează că Moscova poate speria Europa. Baza de date a Centrului pentru Studii Strategice Internaţionale din Washington arată că Rusia are 18 modele diferite de rachete balistice, cu distanţe de la 120 la 16.000 de kilometri.

Numărul de muniţie de acest tip nu este cunoscut, dar se ştie că multe dintre aceste modele pot transporta şi focoase nucleare. Modelul de bază este tocmai Iskander (deţinut tot de Armenia şi Algeria), aflat în serviciu din 2006 şi capabil să transporte bombe termobarice. Are 7,3 metri lungime, 92 de centimetri lăţime, este montat şi tras din vehicule grele de transport şi este o armă pe care Moscova a ţintit-o către Uniunea Europeană.

Se crede că acesta şi alte modele se află în Kaliningrad, enclava rusă dintre Polonia şi statele baltice. Cu o rază de acţiune de 500 de kilometri de acolo, este posibil să se lovească, pe lângă majoritatea Poloniei şi ţările baltice, dar şi nordul Germaniei.

Rachete ruseşti lansate de pe nave de război şi submarine

O altă rachetă balistică pe care Rusia o foloseşte foarte mult în Ucraina, cu efecte brutale, este Kalibr. Lansează de pe nave de război, are o rază de acţiune de până la 2.500 de kilometri, este capabil să transporte focoase nucleare sau până la 480 de kilograme de explozibil şi are o lungime de 6,2 metri.

O altă putere de rachete este Coreea de Nord. Are 15 modele diferite în funcţiune şi 7 în dezvoltare, potrivit bazei de date a Centrului pentru Studii Strategice Internaţionale. Submarinul lansabil Pukgugsong-3 are o rază de acţiune estimată de 1.900 de kilometri şi o încărcătură explozivă necunoscută. O lansare de probă a fost efectuată în octombrie 2019. Phenianul, care, teoretic, ar putea ajunge în Statele Unite şi Europa cu modelul său Hwasong 15 în curs de dezvoltare astăzi, a efectuat 8​​teste în 2020 şi 20 în 2019.

Apărarea antirachetă în Franţa şi Marea Britanie

Pe continentul european există în esenţă două puteri autonome de rachete, în timp ce celelalte ţări trebuie să se bazeze pe posibilitatea de a monta bombe americane (inclusiv nucleare) pe nave şi avioane. Aceste două ţări sunt Franţa şi Marea Britanie.

Franţa are 8 modele operaţionale, cu o autonomie de până la 8.000 de kilometri. 

Marea Britanie are 5, aer-sol, submarine şi terestre.