"Europa 1, Rusia 0". Uniunea Europeană pare să câştige războiul energetic împotriva lui Putin

Preţurile europene la gazele naturale se situau în toamnă la 200 de euro pe megawatt oră, de aproximativ 10 ori mai mari decât în cea mai mare parte a anului 2021. Au fost elaborate planuri pentru a reduce cererea de gaze şi pentru a se asigura că livrările pot trece graniţele către ţările cu cele mai grave penurii. Întreruperile regulate de curent în UE erau o perspectivă foarte reală.

Strategia lui Putin, de a face viaţa mizerabilă pentru publicul european prin oprirea gazului, forţându-i să renunţe la sprijinul acordat Ucrainei, părea una puternică.

Dar, la începutul unui nou an, tabloul este mai pozitiv pentru Europa decât a prezis aproape oricine. Pentru Putin, jocurile de război cu vastele bogăţii de gaze şi petrol ale Rusiei încep să pară o strategie autodistructivă, scrie POLITICO.

Preţurile la gaze au scăzut la 65 de euro pe MWh,  încă extrem de ridicate în comparaţie cu norma ultimului deceniu, dar mai uşor de gestionat decât vârfurile ameţitoare înregistrate în 2022.

Scăderea preţului şi stabilizarea aprovizionării cu gaze se datorează umătorilor factori: vremea de iarnă remarcabil de blândă şi succesul Europei în trecerea de la gazul rusesc prin conducte la gazul natural lichefiat (GNL) transportat pe navă de la furnizori mai prietenoşi.

Stimularea aprovizionării

Cu mari cheltuieli, ţările europene au acaparat livrările globale de GNL la mijlocul şi sfârşitul anului 2022, crescând importurile de la 83 de miliarde de metri cubi (mld. mc) în 2021 la 141 mld. mc în 2022, potrivit Oxford Institute for Energy Studies. Acest lucru a compensat aproximativ trei sferturi din cei 80 de miliarde de metri cubi pe care Europa nu îi mai primea din Rusia. Noi infrastructuri de import de GNL apar în toată Europa, inclusiv în Germania, unde şase terminale plutitoare vor fi operaţionale până la sfârşitul acestui an.

O mare parte din GNL deja importat, cea mai mare parte a acestuia fiind expediat din SUA, se află acum în reţeaua europeană de instalaţii de depozitare subterană. Vremea blândă, combinată cu scăderile abrupte ale consumului de gaze, determinate de preţurile mai mari, înseamnă că aceste depozite sunt încă 82% pline. Aproximativ acolo unde se aflau atunci când Putin a ameninţat cu "îngheţarea" acum patru luni.

La 1 ianuarie, stocurile europene erau cu aproximativ 31 de miliarde de metri cubi mai mari decât erau cu un an înainte, potrivit lui Jack Sharples de la Institutul Oxford. "Acest lucru ne-a plasat într-o poziţie foarte bună pentru a începe anul".

Între timp, Moscova începe să resimtă efectele contramăsurilor energetice ale Occidentului.

O analiză a Centrului de cercetare privind energia şi aerul curat a estimat că interdicţia UE privind importurile de ţiţei rusesc şi plafonarea preţului la 60 de dolari pe baril impusă de G7 costă împreună Rusia 160 de milioane de euro pe zi.

În ciuda sancţiunilor şi a reducerilor de aprovizionare, Moscova a obţinut 155 de miliarde de euro din exporturile de petrol şi gaze în 2022 - cu 30% mai mult decât în anul precedent. Dar, în condiţiile în care preţurile globale la petrol şi gaze naturale sunt în scădere, în 2023, conform propriilor estimări ale Kremlinului, aceste venituri vor scădea cu 23 la sută - o cifră pe care unii experţi o consideră optimistă.

Aşadar, a câştigat deja Europa războiul energiei?

"Cuvântul <câştigat> este prea îndrăzneţ. Suntem încă la începutul iernii şi există o mulţime de lucruri care ar putea încă să meargă prost", a declarat Dieter Helm, profesor de politică economică la New College, Oxford. "Dar Europa s-a descurcat mult mai bine decât se aşteptau majoritatea comentatorilor"

"Deocamdată, lucrurile arată bine", a fost de acord un diplomat al UE. "Ruşii au avut o singură armă în războiul energetic: gazul. Este o armă puternică, cu un impact puternic pe termen scurt. Dar au folosit-o deja". Diplomatul a spus că "arsenalul" UE este mai divers, incluzând: stimularea energiilor regenerabile, aprovizionarea din alte părţi şi luarea de măsuri pentru a utiliza mai puţină energie. "Dar nu ne putem permite să fim mulţumiţi".

Acesta este un mesaj reluat în toate capitalele UE.

"Este Europa 1, Rusia 0", a declarat un ministru al energiei din UE, dar competiţia este departe de a se fi încheiat. De luni de zile, liderii europeni au avertizat că iarna viitoare ar putea fi mai periculoasă decât aceasta, cu o piaţă globală restrânsă de GNL şi cu posibilitatea ca o China în revenire, redeschisă după blocarea COVID, să concureze pentru o ofertă limitată.

Poziţia puternică a UE a avut şi un cost

Producţia industrială a rezistat rezonabil de bine, dar sectoarele energointensive sunt afectate în mod deosebit, producţia scăzând cu aproape 13% în noiembrie faţă de anul precedent, potrivit ING.

De asemenea, guvernele sunt obligate să plătească consumatorilor şi întreprinderilor sume importante pentru susţinerea facturilor la energie, în valoare totală de 705 miliarde de euro în întreaga Europă, potrivit grupului de reflecţie Bruegel. Aceste sume uriaşe vor afecta bugetele naţionale în anii următori.

Dar, în ceea ce priveşte probabil măsura cheie, sprijinul public şi politic pentru Ucraina, Rusia a eşuat cu siguranţă în încercarea sa de a înfrânge hotărârea europeană. Sondajul Eurobarometru realizat în octombrie şi noiembrie şi publicat săptămâna aceasta arată că 73% dintre cetăţenii UE au susţinut sprijinul blocului comunitar pentru Kiev şi sancţiunile împotriva Rusiei.

Există câteva semne că opiniile s-au schimbat pe parcursul iernii. Extrema dreaptă din Germania a fost vârful de lance al protestelor împotriva sancţiunilor, iar guvernul Ungariei a ripostat frecvent împotriva poziţiei UE faţă de Ucraina, dar până acum astfel de sentimente au rămas în minoritate în Europa. 

"Este vorba atât de o chestiune politică, cât şi economică şi cred că europenii au dat dovadă de un grad remarcabil de solidaritate", a declarat Helm. "Acesta este un proiect european, are nevoie de strategii europene, iar forţa Uniunii Europene a fost foarte bine pusă în evidenţă."