Italia, o ţară dominată de rasism şi xenofobie

Potrivit The Guardian, organizaţiile ce militează pentru apărarea drepturilor omului şi sindicatele şi-au exprimat îngrijorarea până când numeroase instituţii europene şi din cadrul Naţiunilor Unite, precum Consiliul Europei şi Organizaţia Internaţională pentru Muncă, au cerut Guvernului italian să răspundă acuzaţiilor de xenofobie şi discriminare a muncitorilor străini, legali sau ilegali.

Vaticanul a condamnat de asemenea climatul excesiv de rasism alimentat de politicieni iresponsabili. Partidul Democrat, aflat în opoziţie, a reuşit numai să facă tardiv anumite critici timide în acest sens, notează The Guardian. Preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului, neofascistul Gianfranco Fini, a părut a fi mai progresist în momentul în care a fost redusă perioada de aşteptare în vederea obţinerii cetăţeniei. În vreme ce Fini încearcă să reprezinte o alternativă, o dreaptă democratică, ministrul de Interne, Roberto Maroni, din cadrul formaţiunii Liga Nordului, este cu siguranţă un extremist, subliniază The Guardian.

Sub pretextul asigurării securităţii, Maroni a demarat în mai 2009 o politică de "deportare" prin interceptarea în apele internaţionale a ambarcaţiunilor cu imigranţi africani ce încercau să ajungă în Sicilia şi trimiterea acestora înapoi în Libia, deşi Înaltul reprezentant al Naţiunilor Unite pentru refugiaţi s-a opus practicii ce încalcă în mod deschis Convenţia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaţilor.

Potrivit The Guardian, Italia se foloseşte de deportarea imigranţilor pentru a obţine oportunităţi de afaceri. În 2008, premierul italian Silvio Berlusconi a semnat un acord pentru despăgubirea "colonială" a lui Muammar Kadhafi. Acordul prevedea realizarea de investiţii în valoare de cinci miliarde de euro în infrastructură şi locuinţe pe o durată de 25 de ani şi o creştere a volumului de petrol libian destinat pieţei italiene. Guvernul italian, cu sprijinul lui Kadhafi, a reuşit să ducă problema imigranţilor şi mai departe, prin intermediul unui proiect de 10 milioane de euro finanţat de Comisia Europeană ce vizează înfiinţarea de patrule de-a lungul frontierei sudice a Libiei cu colaborarea Italiei, a altor state europene şi a Agenţiei europene Frontex.

Ipocrizia Guvernului italian nu se opreşte aici, subliniază The Guardian. Preşedintele statului Eritreea, Isaias Afewerki, este considerat de ONU unul din cei mai brutali dictatori din lume, iar regimul său a fost acuzat de secretarul american de Stat, Hillary Clinton, de sprijinirea militanţilor radicali islamişti cu legături cu reţeaua al-Qaida din Somalia. În schimb, în opinia premierului italian, acesta este doar un bun partener de afaceri. În fosta colonie italiană, investiţiile italiene sunt alimentate de compania Italcantieri, ce are legături cu familia Berlusconi, de proiecte în domeniul turismului la Marea Roşie şi de firme în domeniul textilelor ce beneficiază de forţa de muncă ieftină.