O fostă ostatică şi-a anunţat candidatura pentru alegerile prezidenţiale din Columbia

Ingrid Betancourt, o fostă senatoare care a fost ţinută ostatică timp de şase ani de cel mai mare grup de gherilă din Columbia, va candida la preşedinţie, a declarat ea marţi, 18 ianuarie. Aceasta intră într-o cursă larg deschisă, într-un moment în care ţara ei se află la o răscruce politică şi socială critică.

Când a fost răpită, acum 20 de ani, Betancourt îşi făcea campanie tot pentru preşedinţie. Acum, a spus ea, ţara se confruntă cu acelaşi „sistem corupt” şi aceleaşi „maşinării politice” cu care luptase şi atunci.

„Astăzi sunt aici să termin ceea ce am început”, a declarat ea, citată de BBC. „Sunt aici pentru a revendica drepturile a 51 de milioane de columbieni care nu îşi găsesc dreptatea, pentru că trăim într-un sistem conceput pentru a recompensa criminalii”.

Candidata la preşedinţie a fost capturată în 2002 şi deţinută de cea mai mare forţă de gherilă a ţării, Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), timp de mai bine de şase ani. După 50 de ani de război, guvernul şi gruparea rebelă au semnat un acord de pace în 2016, însă, între timp, au apărut alte grupări armate dornice de luptă.

După anii petrecuţi în captivitate — când a fost ţinută chiar şi în lanţuri — Betancourt a susţinut atât procesul de pace, cât şi eliminarea completă a grupului FARC, devenind un simbol al încercărilor naţionale de a recunoaşte costurile războiului, dar şi de a trece dincolo de acesta.

Într-un interviu acordat anul trecut publicaţiei The Times, candidata a numit acordul de pace „o fereastră – o oportunitate generaţională – de a lăsa în urmă violenţa nebună pe care am trăit-o în toate vieţile noastre”.

Pentru a face progrese în rândul alegătorilor, Sergio Guzmán, un analist din Bogotá, a spus că Ingrid Betancourt „trebuie să vândă ideea că reconcilierea este mai bună decât populismul”.

În 2002, Betancourt şi-a lansat o campanie pentru preşedinţie ca membru al Partido Verde Oxígeno, o mişcare politică tânără, cu o filosofie pacifistă, ecologică, anticorupţie. Pe 23 februarie 2002, în timp ce călătorea spre un eveniment din oraşul San Vicente del Caguán, a fost oprită la un baraj rutier şi luată ostatică de FARC. În anii petrecuţi în captivitate, ea a fost tratată cu brutalitate şi a încercat să evadeze în mod repetat, experienţe pe care le-a povestit în cartea ei „Chiar tăcerea are un sfârşit”.

În ceea ce priveşte situaţia actuală a ţării, există o nemulţumire larg răspândită faţă de actualul preşedinte, Iván Duque, care este un produs al instituţiei politice de dreapta a ţării, în timp ce un populist de stânga, Gustavo Petro, conduce în sondajele prezidenţiale.