VIDEO  Profesorul de drept constituţional Alexandru Arseni desfiinţează modificările la Legea cetăţeniei române

Profesorul Alexandru Arseni, doctor habilitat în Dreptul Constituţional şi expert în domeniul cetăţeniei, autorul Legii cetăţeniei Republicii Moldova din 5 iunie 1991 (teza de doctor în drept cu tema: ”Cetăţenia Republicii Moldova”, susţinută în 1997), critică dur Proiectul de lege pentru modificarea Legii cetăţeniei române.

Domnia sa a fost deputat în Parlamentul Independenţei (anii 1990-1994), votant şi semnatar al Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, şi înflăcărat luptător pentru cauza Unirii.

Reamintim că în luna februarie a acestui an Ministerul Justiţiei a iniţiat procedura de dezbatere publică a proiectului de lege pentru modificarea Legii cetăţeniei române, pentru ca ulterior în procedură de urgenţă Parlamentul de la Bucureşti să adopte cu votul majorităţii proiectul de Lege, însă înainte de a fi transmisă Preşedintelui României pentru promulgare parcursul legislativ al actului normativ (PL-x nr. 382/2024) a fost blocat de sesizarea cu privire la verificarea constituţionalităţii înainte de promulgare formulată de către ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE prin HOTĂRÂREA nr.5/27.06.2024, care face obiectul dosarului nr.2138A/2024 având stabilit termen de examinare la Curtea Constituţională a României pentru data de 24.09.2024 (n.r.).

Astfel cum explică domnul profesor procedura de adoptare a legii este viciată în întregime din cauza modalităţii formaliste de parcurgere a procedurii de dezbatere publică a proiectului de lege, mai simplu spus este acuzat Ministerul Justiţiei că a simulat procedura de debatere publică deoarece contrar prevederilor art.12 alin.(1) teza II şi art.12 alin.(3) din Legea nr.52/2003 în minuta şedinţei de dezbatere publică din 23.02.2024 nu au fost motivate propunerile respinse ale participanţilor la procedura de dezbatere publică, dar mult mai important în expunerea de motive la poiectul de lege nu a fost analizat conflictul cu alte legi, deşi acesta este evident, astfel cum vom arăta mai-jos, şi la fel, a fost menţionat că proiectul de lege nu presupune cheltuieli suplimentare pentru bugetul de Stat, deşi prin introducerea procedurii de prelevare a datelor biometrice, de emitere a cardului biometric şi a procedurii de testare a nivelului de cunoaştere a limbii române este evident, raportat la numărul ridicat de deponenţi, care reiese din chiar statisticile furnizate de iniţiator, să va exista un impact bugetar semnificativ, la nivelul milioanelor de euro, dar şi o restructurare a resursei administrative care nu este pregătită să absoardă un nivel atât de ridicat de deponenţi, la nivelul zecilor de mii.
La fel nu a fost analizată corespunderea prevederilor proiectului de lege cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sub aspectul respectării principiului eficienţei administraţiei publice, principiul nediscriminării şi principiul proporţionalităţii, or, în avizul pe care l-a înregistrat la Curtea Constituţională sub nr.8627/20.09.2024, şi-a expus opoziţia la modificările Legii cetăţeniei şi pledează pentru o reluare a dezbaterilor publice cu luarea în calcul a interesului public, şi nu a unui grup restrâns de funcţionari care au întocmit un proiect de lege care să le creeze premisele pentru a putea să lucreze un volum mai redus de dosare, dar cu păstrarea unui aparat masiv al instituţiei specializate doar în domeniul cetăţeniei şi cu păstrarea privilegiilor salariale.

Profesorul menţionează că s-a reţinut cu greu de la expunerea unor digresiuni literare cu privire la calitatea foarte joasă a proiectului de lege şi critică sadismul procedurilor instituite, mai ales în privinţa persoanelor vulnerabile.

Arată că propunerea pentru modificarea prevederilor art.7 din Legea cetăţeniei, care se referă la pierderea cetăţeniei române de către copiii a căror adopţie a fost anulată, nu ia în consideraţie interesul superior al copilului, consacrat de un număr mare de convenţii internaţionale, în situaţia copiilor care ca urmare a pierderii cetăţeniei vor fi returnaţi în ţările de origine aflate în stare de război sau cu regimuri dictatoriale sau religioase extremiste, deşi anularea adopţiei nu este din culpa minorului.
Una din cele mai controversate propuneri de modificare se referă la prevederile art.13 din Legea cetăţeniei române care obligă absolut toţi deponenţii, inclusiv persoanele ocrotite, persoanele bolnave sau minorii să fie prezenţi la depunerea dosarelor de cetăţenie, nefiind instituite deloc excepţii, faţă de norma veche care instituia posibilitatea depunerii prin mandatar pentru persoane aflate în situaţii excepţionale – de exemplu o persoană care la moment este nedeplasabilă nu poate depune cererea de cetăţănie.

Se creează obligaţia pentru persoana ocrotită de a se prezenta la depunerea dosarului de cetăţenie (probabil pentru amuzamentul sadic al funcţionarilor ANC), deşi prin instituirea măsurilor de ocrotire, conform prevederilor Codului Civil, ocrotitul nu mai face nici o acţiune care să aibă însemnătate juridică - în practică se doreşte prezenţa unei persoane care suferă de o condiţie medicală să se prezinte în un spaţiu aglomerat, să aştepte în condiţii inumane la intrarea în instituţie (n.r. este una din puţinele instituţii de Stat din România care obligă sutele de solicitanţi să stea sub cerul liber, fie că e ploaie torenţială, arşiţă sau ninge), să se prezinte în faţa unui funcţionar care nu este abilitat să constate nici o stare de fapt cu privire la acesta, ci doar să îl privească şi să îi preia datele biometrice.

Cu privire la aceeaşi normă, se arată că instituţia nu a luat în considerare că copiilor minori pînă la un an, conform Recomandărilor OMS, li se recomandă evitarea călătoriilor deoarece sugarii şi copiii mici sunt mai susceptibili la boli şi infecţii din cauza sistemului lor imunitar încă în dezvoltare; nu a fost luat în considerarea faptul că instituţia nu are un spaţiu de aşteptare în interior adecvat, iar majoritatea deponenţilor, sute de oameni, aşteaptă la intrarea în instituţie, în caniculă sau îngheţ; în plus există practici mult mai umane implementate deja pentru alte proceduri, cum este situaţia minorilor cu vârsta sub 14 ani care nu trebuie să fie prezenţi la perfectarea paşaportelor conform Legii nr.248/2005 sau prezenţa minorilor la perfectarea permisului de şedere conform OUG nr.194/2002 – deci există exemple de bună practică care nu au fost utilizate de iniţiatori.

Prin acelaşi proiect de lege a fost propusă prelungirea termenului de soluţionare, or, din modul de formulare a propunerii pentru art.151 din acelaşi proiect de lege, se poate constata motivul elaborării proiectului de lege, de fapt singur laitmotiv al proiectului, acela de a crea condiţiile ca nişte funcţionari plătiţi regeşte (salarii între 4000-9000 euro, plus privilegii), să lucreze de cel puţin 4-5 ori mai puţin, altfel nu se poate explica de ce o instituţie specializată exclusiv în domeniul cetăţeniei, plină de funcţionari de ultra clasă care promovează în fiecare an examenele de perfecţionare cu note de 9-10 (se poate vedea pe portalul instituţiei), care au statut de magistraţi asimilaţi de nivelul Curţii de Apel Bucureşti, au întocmit un proiect de lege prin care, folosind aceleaşi statistici care au fost invocate pentru reducerea termenului de soluţionare până la 5 luni, acum solicită mărirea termenului la 2 ani (cu posibilitatea de prelungire în cazul unor verificări suplimentare), deşi volumul cererilor înregistrare a scăzut de 3-4 ori faţă de anii cei mai productivi ai instituţiei, în acest sens, având în vedere şi complexitatea procedurii, dar şi stabilitatea unei legi organice care se votează cu o majoritate absolută, doar aceste criterii fiind suficiente pentru a arăta că se votează un termen care încalcă prevederile art.10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, la care se adaugă şi faptul că din totalul de cereri de cetăţenie este un număr sub 5 procente de respingeri, conform celui mai pesimist calcul reieşind din statisticile incomplete furnizate de ANC, astfel încât justificarea de mărire pentru a evita fraudele este nemotivată, şi reprezintă doar un motiv formal. Se doreşte de fapt reducerea drastică a volumului de lucru pentru membrii Comisiei pentru Cetăţenie.

O altă măsură propusă este introducerea examenului de cunoaştere a limbii române la nivelul B1 (avansat).
Respectiva măsură la fel este inefectivă şi neproporţională din moment ce practica instanţelor naţionale din România este unanimă în acest moment sub aspectul că:

”Legiuitorul a prevăzut o procedură simplificată în cazul solicitanţilor de cetăţenie în temeiul art.11 din Legea nr.21/1991, prezumându-se însă, cunoaşterea limbii române, cerinţă esenţială fără de care nu s-ar realiza finalitatea avută în vedere de legiuitor, în cadrul procedurii administrative ce are ca obiect redobândirea cetăţeniei române, şi anume posibilitatea solicitantului ”de a se integra în viaţa socială”.

Această prezumţie legală rezultă în mod evident şi din faptul că potrivit art.20 alin.(3) din Legea nr.21/1991, republicată, depunerea jurământului se face în limba română, iar conform art. 20 alin.(1) din acelaşi act normativ, cetăţenia română se redobândeşte de la data depunerii jurământului de credinţă.
(…)
Ordinul de redobândire a cetăţeniei române în ceea ce îl priveşte pe reclamant a fost emis în urma analizării şi verificării condiţiilor impuse de art.11, art.8 alin.(1) lit.(b), (c) şi (e) din Legea nr.21/1991, republicată, prevederile de la lit.(f) şi (g) fiind prezumate, dar infirmate de către reclamant tocmai la momentul depunerii jurământului. În atare condiţii, practic, nu se poate susţine că pârâta i-a impus reclamantului o condiţie suplimentară la redobândirea cetăţeniei, ci faptul că reclamantul s-a aflat în imposibilitate practică de a depune jurământul faţă de România conform art.20 alin.(3) din Legea nr.21/1991, jurământ al cărui conţinut în mod firesc este în limba română, pe care reclamantul trebuie să o şi vorbească pentru a putea să depună jurământul”.

Astfel încât, nici una din Constatările de încetare a efectelor ordinului de cetăţenie întocmite la momentul depunerii jurământului de credinţă pentru persoanele care nu au putut depune jurământul din motivul necunoaşterii limbii române nu a fost anulat în instanţă, cee ace dovedeşte că normele existente pun la dispoziţia ANC suficiente instrumente juridice pentru a filtra persoanele care nu cunosc limba română.  

Trebuie avut în vedere că această măsură va lovi foarte tare în persoanele care au finisat studiile în perioada până în 1991, adică perioada când etnicii români nu aveau posibilitatea de a studia limba română cu alfabetul român (de exemplu în Republica Moldova se pot întâlni hotărâri judecătoreşti emise încă în 1995 unde se scria în limba română cu alfabet chirilic), fiind astfel afectaţi masiv persoanele din grupa de vârstă 50-65 care au finisat perioada când pot aloca timp învăţării limbii române la nivel mediu, deşi sunt vorbitori nativi de limbă română.

Deci problema pentru aceste persoane nu o reprezintă necunoaşterea limbii, ci nivelul sporit de dificultate a testărilor pentru atestarea nivelului de cunoaştere a limbii la nivelul B1, care este un standard destul de ridicat.

Având în vedere caracterul reparator al normei legale, recunoscut de legiuitor la modificările anterioare, norma dată reprezintă o discriminare a solicitanţilor după criteriul originii sociale. La crearea unei norme, tot timpul se iau în calcul caracteristicile subiecţilor prevederii legale (de exemplu nu este admisibil să reglementezi o sarcină de persoană matură pentru un minor), or, prevederile art.11 din Legea nr.21/1991 se adresează în marte parte persoanelor care provin din Republica Moldova, Ucraina şi alte ţări unde există comunităţi de etnici români, or, în situaţia în care în aceste ţări este consfinţit învăţământul general obligatoriu (a se vedea art.35 alin.1 din Constituţia Republicii Moldova), sunt ţări cu o populaţie foarte săracă care lucrează în număr ridicat peste hotarele ţării, cu un nivel de abandon şcolar ridicat şi în care se închid universităţi din motivul lipsei de studenţi, este evident că se creează condiţiile pentru descurajarea solicitanţilor de cetăţenie de a depune cereri.

Deoarece dovada cunoaşterii limbii române se face la momentul depunerii cererii de cetăţenie, se stopează din momentul adoptării legii orice depunere a dosarelor de cetăţenie deoarece nici un solicitant nu va putea din momentul intrării în vigoare să facă această dovadă sau să o obţină în timp scurt, şi trebuie avut încă în vedere că Institutul Limbii Române organizează 4 sesiuni ordinare pe an pe teritoriul României, iar examenul este supus unor costuri de susţinere la care se adaugă cele de logistică, deoarece nu există o infrastructură şi legislaţie pentru a permite susţinerea neîntârziată a testării. în contextul în care titularii dreptului de formula cereri în baza art.11 sunt în mare parte persoanele care provin din fostele teritorii româneşti, şi descendenţii lor, era echitabilă condiţia cunoaşterii să fie indicată ca o condiţie pentru depunerea jurământului, şi nu ca o condiţie pentru depunerea dosarului de cetăţenie, procedură care va duce drastic la scăderea solicitanţilor de cetăţenie în baza acestui articol - practic se instituie o barieră birocratică însemnată pentru depunerea cererilor de cetăţenie de către această categorie sau chiar descurajarea la depunere, în contextul în care solicitantul învaţă limba română deşi încă nici măcar nu are speranţa înregistrării cererii, şi corespunzător a soluţionării favorabile a acesteia .
O altă propunere ruşinoasă o constituie prevederile art.191 din poiectul de lege din care reiese că iniţiatorul dă impresia că se încarcă cu energie din suferinţa oamenilor – ”este ruşinoasă această iniţiativă, în contextul în care un solicitant, care corespunzător nu are cetăţenia română, nu are asigurare medicală românească, nu se tratează la un medic curant din România, urmează să treacă o procedură umilitoare şi costisitoare de reexpertizare de către un medic curant din România, în condiţia supraaglomerării sistemului medical din România, pentru a confirma un diagnostic medical deja indicat de medicii din străinătate. Merită un Nobel pentru prostie! Doamne fereşte şi apără !” (cităm din spusele domnului profesor).

În avizul trimis Curţii Constituţionale au fost arătate şi conflictele de legi care apar în proiectul de lege de modificare a Legii cetăţeniei române, însă expunerea lor, dar şi a celorlalte propuneri problematice ar solicita expunerea unui articol extensiv, motiv pentru care ne-am limitat doar la cele mai strigătoare.

Deşi suntem de acord că Legea nr.21/1991 trebuie îmbunătăţită, însă nu în acest fel, prin care se încalcă Legi organice, se încalcă Convenţii Internaţionale, se discriminează grupe sociale vulnerabile, şi se luptă cu etnicii români din fostele teritorii istorice, şi ne exprimăm împotriva propunerilor abuzive de modificare a Legii cetăţeniei române nr.21/1991.

Astfel cum se pronunţa şi Benjamin Franklin „Cei care renunţă la libertatea esenţială pentru a obţine o securitate temporară nu merită nici libertate, nici siguranţă.”, acestea fiind spuse arăt că de fapt motivaţia invocată de adoptare a modificărilor pentru combaterea procedurii de dobândire frauduloasă a cetăţeniei române este doar un paravan pentru justificarea ineficienţei administraţiei publice.

Vom urmări cu interes care va fi Decizia Curţii Constituţionale.

Alexandru Arsenie / FOTO: Facebook N4