CRITICI DURE în Franţa, după apariţia înregistrărilor unor discuţii dintre Nicolas Sarkozy şi Carla Bruni

Săptămânalul de satiră Le Canard Enchaîné şi site-ul Atlantico au publicat de curând mai multe înregistrări cu o serie de discuţii purtate de Nicolas Sarkozy cu consilierii săi, realizate de controversatul Patrick Buisson, fost consilier al lui Sarkozy, informează  nouvelobs.com. După părerea jurnalistului Bruno Roger-Petit, editorialist al publicaţiei Le Nouvel Observateur, acele înregistrări "au virtutea de a arăta adevăratul chip al sarkozysmului la putere, al dispreţului faţă de popor şi al iubirii de bani".

Potrivit acestui articol apărut pe site-ul publicaţiei Le Nouvel Observateur, unul dintre pasajele apărute pe site-ul Atlantico "este deosebit de instructiv, pentru că arată funcţionarea politică a maşinăriei Sarkozy" şi prezintă "influenţa politică pe care Carla Bruni o are asupra asupra lui Nicolas Sarkozy".

Astfel, ceea ce frapează într-una dintre înregistrări este o conversaţie în care Carla Bruni deţine rolul principal. Se pare că discuţia a fost înregistrată la Lanterne de Versailles (fosta reşedinţă a primului-ministru, "furată" de Sarkozy de la Fillon la începutul mandatului său de preşedinte), pe 26 februarie 2011, şi se referă la plecarea lui Brice Hortefeux de la Ministerul de Interne.

Potrivit jurnaliştilor de la Le Nouvel Observateur, Carla Bruni se face vinovată de trei "delicte" principale.

Astfel, Carla Bruni a asistat la o conversaţie care a influenţat destinul ţării. A fost prezentă pentru că era influentă. Era influentă, deşi nu avea nicio legitimitate, afirmă nouvelobs.com.

Totodată, Carla Bruni îşi domină soţul. Sarkozy poate fi auzit în timp ce spune: "În cuplul nostru, ea este bărbatul". Iar Carla Bruni adaugă: "Eu te întreţin" şi "credeam că m-am căsătorit cu un bărbat cu un salariu mare". Aceiaşi jurnalişti afirmă că "preşedintele Republicii nu şi-a asumat singur conducerea ţării, ci a făcut-o sub influenţa soţiei sale".

Aceiaşi jurnalişti afirmă: "Carla Bruni este la fel de obsedată de bani ca şi Nicolas Sarkozy. Îşi pierde vremea la Palatul Elysée doar în măsura în care poate să obţină diverse «contracte»".

Le Nouvel Observateur publică în acest sens câteva fraze rostite de Carla Bruni în acele discuţii care au fost înregistrate: "Apoi, îi voi face să semneze din nou contractele. Nici măcar nu voi aştepta prea mult. Dacă tot pot să îmi permit... Un mic contract simpatic, acolo...".

Ea se compară apoi, în privinţa vârstelor şi a contractelor de promovare, cu câteva vedete hollywoodiene: "Julia Roberts are 44 de ani, Sharon Stone are 52, Julianne Moore are 53... Toate au contracte mirifice, nu? Nu pot să accept aşa ceva. Nu se face aşa ceva".

La rândul său, Nicolas Sarkozy evocă în acele discuţii viitorul său după ce nu va mai fi preşedinte, dar şi contractele de publicitate ale soţiei sale: "Îţi spun sigur, viitorul meu va fi acela de a deveni «domnul Ramirez de la bancă»".

Potrivit jurnaliştilor de la Le Nouvel Observateur, "fiecare frază pronunţată în această conversaţie între membrii clanului dominant Sarkozy reflectă dispreţul lor faţă de popor".

Soţii Sarkozy au avut şi alte privilegii - "Avem o casă pe care o închiriem, în condiţiile în care avem la dispoziţie trei apartamente de serviciu"- spun jurnaliştii francezi, care vorbesc despre "un raport de putere de o vulgaritate abisală".

Nicolas Sarkozy a fost cel de-al 23-lea preşedinte al Franţei şi a ocupat această funcţie în perioada 16 mai 2007 - 15 mai 2012. Înainte de mandatul prezidenţial, Nicolas Sarkozy a fost liderul Uniunii pentru o Mişcare Populară (UMP), o formaţiune politică de dreapta. După ce a pierdut alegerile prezidenţiale din 2012 în faţa contracandidatului socialist François Hollande, Nicolas Sarkozy s-a retras din viaţa politică. Totuşi, în ultimele luni, presa franceză vorbeşte tot mai mult despre o posibilă revenire a lui Nicolas Sarkozy în viaţa politică din Franţa.

Le Nouvel Observateur este un săptămânal francez de informaţii generale, înfiinţat în 1964. Potrivit statutului general al publicaţiei, adoptat în iunie 2004, "Le Nouvel Observateur este un săptămânal cultural şi politic, a cărui orientare aparţine doctrinei social-democrate, cu o tradiţie care combină respectul faţă de libertate şi promovarea dreptăţii sociale".,,