Două surori, reunite după 20 de ani de războiul din Ucraina. Au fost despărţite când aveau 5, respectiv 6 ani

Cele două surori vitrege şi-au petrecut primii ani de viaţă împreună în satul Nikolaev din sudul Ucrainei, sprijinindu-se una pe cealaltă în timp ce creşteau cu o mamă absentă care să aibă grijă de ele.

Problemele familiale le-au despărţit la scurt timp după aceea, notează The Guardian.

Angelika, în vârstă de 5 ani, a fost trimisă să locuiască cu o mătuşă, iar Tatiana, în vârstă de 6 ani, cu o bunică, înainte de a ajunge în grija statului. Copilele au cerut să fie ţinute împreună, îşi aminteşte Tatiana, acum în vârstă de 25 de ani. „Dar, din punct de vedere economic, era imposibil, mătuşa Angelikăi nu îşi permitea să ne ia pe amândouă la ea".

La vârsta de 8 ani, Tatiana a fost adoptată de o familie din oraşul spaniol Girona, în apropiere de Barcelona. Chiar dacă amintirile din Ucraina se estompau, sora ei rămânea constant în gândurile ei. „Întotdeauna am spus că voi merge în Ucraina şi o voi găsi", a spus Tatiana. În adolescenţă, ea şi-a căutat sora pe toate reţelele de socializare, descărcând inclusiv reţeaua rusă VK.

La mai mult de 3.000 de kilometri distanţă, în Ucraina, Angelika făcea acelaşi lucru. Când a dat peste un profil de Facebook în 2019 care arăta o tânără în Spania, a fost sigură că a găsit-o pe Tatiana: „Am ştiut pur şi simplu că era sora mea".

În câteva săptămâni, cele două discutau constant online, trecând peste barierele lingvistice şi culturale. Şi-au făcut planuri entuziaste să se întâlnească în Spania, apoi au fost împiedicate de pandemie.

În februarie, în timp ce trupele ruseşti se adunaseră la graniţa cu Ucraina, Tatiana i-a spus surorii sale că va izbucni războiul, însă Angelika a încercat să o tempereze. Apoi, ea şi logodnicul ei şi-au părăsit casa din Nova Odesa, îndreptându-se spre un sat din apropiere, unde vărul ei îşi transformase subsolul într-un adăpost improvizat. „Tatiana îmi trimitea mesaje în fiecare zi, spunându-mi să împachetez şi să plec", a spus ea.

Angelika a decis foarte greu, pentru că cei din jurul ei erau hotărâţi să rămână. În cele din urmă, un mesaj de la mama Tatianei, care a întărit faptul că va fi în siguranţă în Spania, a fost cel care a convins-o pe Angelika. Ea a pornit spre graniţa poloneză într-un vehicul împreună cu alţi ucraineni care doreau să plece, pregătindu-se pentru ce era mai rău.

După un drum de 34 de ore, Angelika spune despre reîntâlnire: „Momentul a fost fericit, dar şi trist. Aici îmi revedeam sora după 20 de ani, dar, pe de altă parte, tocmai îmi părăsisem familia şi prietenii într-o ţară aflată în război".

În luna care a trecut de la sosirea Angelikăi în Spania, cele două surori şi-au construit o viaţă confortabilă în apartamentul Tatianei, comunicând prin gesturi cu mâna şi un vocabular.

Ca un ecou al incertitudinii cu care se confruntă mulţi dintre cei 135.000 de refugiaţi ucraineni care au sosit în Spania în ultimele luni, niciuna dintre surori nu ştie ce urmează: dacă Angelika se va întoarce în cele din urmă la logodnicul ei, la locul de muncă şi la familia din Ucraina sau va căuta să îi aducă în Spania şi să o ia de la capăt.

„De când eram mici visam să ne revedem, dar nu ne-am fi imaginat niciodată că va fi din cauza unui război", a spus Tatiana.