Locul unde oricine poate învăţa să creeze bijuterii

David Sandu are 41 de ani şi realizează bijuterii de la 13 ani, când a devenit ucenic în atelierul maestrului Vlad Gherghiceanu, artist decorator şi sculptor. Acum, după ani de zile, are şi el la rândul său studenţi pe care-i învaţă design de bijuterie la cursuri intensive de iniţiere sau în workshopuri tematice, scrie Business Magazin.

Designul de bijuterie nu este o pasiune prea întâlnită în rândul copiilor. Ce l-a făcut să meargă în această direcţie? „Din nevoia de a da un sens lucrurilor la un mod foarte personal. A fost un reflex biologic de normalitate, un moment de încetare a copilăriei“, povesteşte David Sandu în timp ce desenează forme pe o coală de hârtie, ca şi cum ar fi încercat să dea formă unui următor inel.

A lucrat la meşteşugul său, a vorbit despre bijuteria de autor şi şi-a promovat lucrările, iar comenzile au intrat pe un trend ascendent.

„Afacerea a început în anii 2000, când am început să primesc mai multe comenzi decât puteam onora şi am angajat un om să lucreze cu ora, apoi cu ziua. Treptat lucrurile au crescut“, spune el. Dar nu a fost uşor, în special din cauza faptului că lumea nu ştia ce înseamnă o bijuterie de autor. Piaţa era mică, cu câţiva entuziaşti cumpărători. „Era o piaţă inexistentă, a crescut pe măsură ce am putut să vorbesc mai multor oameni despre bijuteria de autor. Artele mai noi care au intrat recent în ţară se cer în continuare explicate. Nu atât de mult ca înainte însă“, punctează Sandu.

Diferitele parteneriate şi asocieri, dar şi participarea la expoziţii au ajutat ca bijuteriile lui David Sandu să devină cunoscute, iar în 2005 îşi deschide propria galerie în Bucureşti, împreună cu asociata sa, Ioana Andrei. Iar din 2010 este furnizorul oficial al Casei Regale a României, o recunoaştere pentru serviciile pe care le oferă, despre care spune că a fost o experinţă foarte pozitivă. În acelaşi an, în octombrie 2010, a pornit şcoala de bijuterie contemporană Assamblage. De mai demult, povesteşte Sandu, mai mulţi oameni voiau să-i devină ucenici, să înveţe alături de el, iar în toamna acelui an a ţinut primul curs la care au participat patru persoane. „N‑am venit cu un program, business plan dinainte stabilit. Lucrurile au venit de la sine. Ideea s-a dovedit a fi fiabilă, iar proiectele şi comunitatea au evoluat natural“, povesteşte el începutul şcolii Assamblage.

Citeşte articolul complet în Business Magazin.