Refugiul Caii Lupilor, locul unde animalele fără nicio şansă devin campioane | GALERIE FOTO

Simi şi Ioana Crăciun, doi tineri din Bistriţa-Năsăud, s-au mutat în urmă cu câţiva ani într-un refugiu, unde timpul nu se mai măsoară în ore, pentru că fac doar ceea ce le place, departe de agitaţie, de probleme şi termene limită. Animalele salvate de ei şi turiştii care le trec pragul au parte, cu toţii de un loc unic, unde parcă timpul nu se mişcă, la 25 de kilometri de Bistriţa, la Şieu Sfântu.
Primul care te întâmpină la Refugiul Caii Lupilor este Scooby, un dog german uriaş, curios şi prietenos, cu statura impunătoare. Merge greu şi strâmb, dar e vesel, aşa că Scooby îi atrage atenţia vizitatorului încă din primele secunde că este la Refugiul Caii Lupilor – locul unde animalele sunt salvate.

„Noi, aici, la Caii Lupilor, nu recuperăm numai cai, recuperăm şi alte animale. Scooby este unul dintre ele. Merge aşa de rău şi strâmb pentru că a fost foarte bolnav. Are o tijă de metal care îi susţine coloana, iar medicul veterinar ne-a spus că este posibil să nu mai meargă niciodată, dar merge, se joacă, este bine. Este un membru important al familiei”, spune Simi, cel care a deschis în urmă cu aproape 15 ani ani Refugiul Caii Lupilor. Aici îşi găsesc liniştea zeci de cai aflaţi la un pas de a fi eutanasiaţi pentru că „nu sunt buni de nimic”.

Cu răbdare, dragoste şi calm Simi şi Ioana Crăciun au reuşit să îi recupereze şi, din caii abandonaţi, aruncaţi de-a dreptul, a reuşit să scoată campioni.

În refugiul de la Şieu Sfântu, Simi Crăciun are aproape 20 de cai salvaţi pe care, împreună cu soţia, Ioana, îi îngrijesc, îi dresează şi îi antrenează atât pentru a putea fi folosiţi în drumeţii cu turiştii care le calcă pragul cât şi pentru a participa la diferite competiţii.

„De ce Refugiul Caii Lupilor? Pentru că seamănă cu un refugiu pentru animale, aici animalele sunt libere şi au de ales - pot să vină după mine, sau pot să nu vină după mine, sau să plece pe deal, să facă ce vor. Am foarte multe animale recuperate, fiecare are povestea lui. Când am cumpărat primul Shagya arab, l-am cumpărat de la o herghelie din Rădăuţi şi era vândut pentru sacrificare pentru că nu avea origine. Noi, neavând bani suficienţi să cumpărăm un cal cu origine, cu care oricum ceva nu e în regulă pentru că îi vând numai pe cei care nu sunt buni, a fost foarte ieftin şi mai mult m-a costat transportul să îl aduc până acasă. Şi până la urmă a ajuns campion! A câştigat balcaniada. Am început cu cai consideraţi buni de nimic”, povesteşte Simi.

Pasiunea pentru cai a lui Simion Crăciun vine din copilărie. A crescut la Herghelia din Beclean unde munceau părinţii lui, iar dragostea pentru cai nu l-a putut ţine departe de casă. A lucrat câţiva ani în Belgia, la câteva centre de călărie însă nu a rezistat prea mult departe de ţară.