REPORTAJ. Concert James în Bucureşti. Rock cosmic şi fani în delir. Primii paşi pe Lună sau muzica intergalactică - FOTO

Amfiteatrul de vară din Herăstrău a fost templu de ascensiune către un trip poetic când soarele încă scăpăta deasupra Bucureştiului şi iriza lumină fosforescentă, onirică. Trupa de synthetic pop Omelette din România a deschis concertul James. Trilul de pasăre colibri psihedelică al solistei Dez de la Omleta fantasmagorică a avut efect de psihotrop pentru public. Pop-ul în ritm vioi cântat de trupa Omletă a avut toate ingredientele, cât să satisfacă papilele de gust pentru visul unei nopţi de vară. Mizanscena a fost nebunească. În fundal, pe ecran, rulau proiectate animaţii drăceşti şi criptice cu elefanţi ce poartă ochelari, pisici SF cu privire de raze X, oameni cu peruci franţuzeşti de epocă alăturaţi de un Buddha dolofan şi pictat curcubeic.

Deşi vizualul era menit să altereze percepţia realităţii, versurile pieselor de la Omelette erau simple ca un ou proaspăt scos de sub cloşcă. Vorbeau despre bucurie şi simbioză între oameni şi univers. Şi publicul a simţit. Audienţa mişca uşor din picioare, teneşii dansau la unison pe cimentul treptelor din Teatrul de Vară, iar chipurile oamenilor acoperite de ochelarii de soare oscilau pe ritm. Părea că te afli în larg de mare vălurită lent, sub soarele incandenscent, într-o barcă ce se îndreaptă în miezul astrului solar, unde se plămădesc reveriile narcotice.

O naveta spaţială cu trei instrumentişti la bord a livrat apoi sound-ul viitorului pe scena din Herăstrău. Duo-ul britanic Public Service Broadcasting a fost a doua trupă de la evenimentul organizat de Lazy Monday. Lansată în Regatul Unit, naveta spaţială Public Service Broadcasting călătoreşte prin trecut pentru a crea sound-ul viitorului şi aterizează frecvent pe scenele celor mai mari festivaluri europene. Cântă post-rock, un gen hibrid, tipul de muzică pe care pământenii ar putea să-l înregistreze pe un CD inaugural, să-l trimită drept mostră pe Marte. Marţienii ar fi veseli să afle că sunt nişte entităţi de pe Terra care îi invocă şi îi caută prin cosmos. Britanicii de la Public Service Broadcasting ar fi ambasadorii noştri pentru o organizaţie ce s-ar putea numi Uniunea Intergalactică.

Tot mai des pe lista favoriţilor BBC la “Best of The Year” în materie de albume, J. Willgoose, Esq. şi Wrigglesworth de la Public Service Broadcasting fac muzică instrumentală, combinând influenţe alternative, art rock, indie rock, electronica, dance-punk şi krautrock într-un fel aparte, ce reuşeşte să respingă „tehnicile convenţionale pentru a crea un concept muzical ce le aparţine integral.”, scrie Mancunion.com.

Willgoose, chitaristul şi creatorul grupului, iniţial singurul membru, îşi lansează primul EP în 2009. Bateristul Wrigglesworth i se alătură ulterior, şi trei ani mai târziu au deja două E.P.-uri lansate şi două premii BBC Radio 6 Music Rebel Playlist, câştigate pentru single-urile "ROYGBIV" şi “Spitfire”. Albumul de debut “INFORM – EDUCATE – ENTERTAIN” (2013), intră în topurile UK Album pe locul 21. Discul face valuri printre critici, este propulsat de BBC 6 Music DJS & STAFF pe lista celor mai bune albume al anului şi inclus în multe liste “Best of The Year”. “Realmente original, inovator şi uimitor!” (Artrocker); “Amestecă vocile trecutului cu muzica prezentului, cu un efect uluitor” (The Independent). Cel de-al doilea şi cel mai nou album, “The Race for Space”, lansat la începutul lui 2015, este inspirat de primii paşi pe lună ai lui Neil Armstrong şi de lansarea misiunii Apollo 1.

O felie de Lună s-a ivit deasupra Bucureştiului în clipa în care englezii de la Public Service Broadcasting au urcat pe scenă. Proiecţiile de pe ecranul amplasat pe scenă au fost cu locomotive cu aburi ce fugăreau norii pe peliculă, cu primii alpinişti care au escaladat Everestul, cu astronauţii de la NASA zâmbind picaţi din Lună, cu hărţile pe care oamenii le-au făurit după mişcare astrelor, asteroizilor, cometelor. O piesă funk i-a fost dedicată de britanici lui Iuri Alexeevici Gagarin, cosmonautul sovietic care la 12 aprilie 1961 a devenit primul om ajuns în spaţiu şi pe orbita Pământului.

Public Service Broadcasting jonglează cu multiple instrumente (chitară, banjo, corzi şi o seamă de instrumente muzicale electronice în cazul lui Willgoose, percuţie, pian şi sintetizatoare la Wrigglesworth). În apariţiile live, sunt însoţiţi de basistul JF Abraham şi VJ-ul Mr. B, iar show-urile cinemascopice rulează pe fundalul video oferit de arhivele Institutului Britanic de Film. Sample-urile din filme informative prăfuite şi materialele de propagandă sunt mixate cu o doză consistentă de sarcasm spre a "preda lecţiile trecutului prin muzica viitorului".

O voce de radio tipică BBC-ului de pe vremuri, cu dicţie britanică desăvărşită, spunea publicului un "Mulţumesc" splendid de stâlcit chiar în limba română. Britanicii au venit pregătiţi în România: pe scenă aveau un suport de chitare de diferite culori, forme şi cu sonorităţi specifice, pentru a crea o atmosferă armonizată cu universul nostru versatil, etern şi perpetuum mobile. La final de concert, cei de la Public Service Broadcasting au ales să interpreteze una dintre piesele lor melancolice, pentru sfârşit şi început de lume.

Veteranii rock de la James au electrizat publicul chiar înainte să-şi facă apariţia pe scenă. Au mulţi fani în România şi pe 11 iulie toţi păreau în delir. După ce s-au acordat instrumentele, iar întunericul şi răcoarea au descins peste oameni, solistul Tim Booth de la James, care-i, de asemenea, actor şi dansator, a salutat păsările de noapte din Bucureşti care-i aşteptau în ropote de aplauze.

James este una dintre cele mai bune formaţii britanice, veterană în peisajul rock-ului independent, apreciată de critica de specialitate şi cu un succes constant şi însemnat la public. Trupa are o istorie de mai bine de 30 de ani, cu 14 albume de studio şi peste 25 milioane de albume vândute în întreaga lume. Hiturile Sit Down, Laid, Come Home, She’s A Star sau Getting Away With It (All Messed Up) au inundat ani la rând topurile radiourilor alternative şi difuzoarele petrecerilor pe plajă din Vama Veche.

Tim Booth a dansat pe scenă cu mişcări de şarpe tropical aţaţat ca într-un cult în aversele de şuierături de beatitudine ale mulţimii. Românii au fredonat exaltaţi piesa "She's a Star", cu mâini ridicate în aer. Emanau entuziasm delirant şi dansau frenetic, fără inhibiţii, cu ochii închişi, transfiguraţi.

Solistul a coborât printre fani şi toate privirile l-au urmărit. În primele rânduri, a dansat cu un băiat care-şi mişca pletele creţe în toate direcţiile. Tim Booth a urcat treptele Teatrului de Vară din Herăstrău şi s-a apropiat de oameni, le-a cântat cu vocea tandră rock extatic.

Una dintre piesele pe care cei de la James au ales s-o cânte în concertul de la Bucureşti vorbeşte despre frumuseţea morţii. Tim Booth a spus publicului: "Atunci când mama mea a murit, am fost alături de ea, am avut cu ea experienţa trecerii dincolo. Am înţeles că moartea poate fi frumoasă".

Euforic şi contemplativ, abraziv şi cald, deopotrivă, cel mai recent album de la James, "Girl At The End Of The World", a fost lansat pe 18 martie 2016. Albumul este produs de Max Dingel ( producătorul trupelor The Killers, Muse, White Lies) şi lucrat alături de legendarul muzician Brian Eno. “Esenţa trupei James o constituie concertele live”, declară basistul trupei, Jim Gleenie. Vocalistul Tim Booth face din concertele James experienţe electrizante. De notorietate sunt comunicarea permanentă, vie şi hipnotizantă cu publicul.

Versurile sentimentale, vocea cu rezonanţă a lui Tim şi rock-ul plămădit din emoţie vie au dăruit publicului fericirea perfectă, pe 11 iulie, în parcul Herăstrău, sub cerul nopţii magice.

Citeşte şi: Un român creează de 20 de ani, în creierul munţilor, o stare de emulaţie, de bine, de chef de jazz - Cronică de Festival: Gărâna de jazz 2016 FOTO

Citeşte şi: Kit pentru Vacanţa de Vară: Top 3 Cele mai frumoase cărţi şi albume muzicale pentru plajă

Citeşte şi: Stagiune estivală la Palatul Mogoşoaia: Teatru interactiv, concerte de pop simfonic, expoziţii, grafică