REPORTAJ: Filmările pentru "Sunt o babă comunistă" i-au readus pe actorii peliculei în epoca ceauşistă

Vizionarea pentru presă a filmului "Sunt o babă comunistă", în regia lui Stere Gulea, a avut loc marţi, la CinemaPRO din Bucureşti. La eveniment au fost invitaţi membrii echipei filmului - regizorul Stere Gulea, actorii Marian Râlea, Luminiţa Gheorghiu, Anca Sigartău şi directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile.

O producţie MediaPro Pictures, filmul "Sunt o babă comunistă", care va fi lansat de MediaPro Distribution în cinematografele româneşti vineri, este o adaptare a romanului omonim scris de Dan Lungu.

Viaţa liniştită de provincie a soţilor Emilia (Luminiţa Gheorghiu) şi Ţucu (Marian Râlea) este dată peste cap atunci când fiica lor (Ana Ularu) se întoarce din Statele Unite, împreună cu logodnicul ei american. Ce ar fi trebuit să fie o întâlnire fericită se transformă repede într-o situaţie complicată şi în acelaşi timp amuzantă. Părinţii fetei află că tânărul cuplu trece prin probleme financiare grave, aşa că sunt dispuşi la orice sacrificiu pentru ca viitoare familie a fiicei lor să nu ducă lipsă de nimic.

În film mai joacă Collin Blair, Valeria Seciu, Tania Popa, Coca Bloos, Mircea Andreescu, Mihai Gruia Sandu şi Alexandru Potocean.

"E un film bazat pe emoţie, dacă trece e bine, dacă nu trece, înseamnă că am greşit, mai multă emoţie decât întrebări raţionale", a declarat regizorul Stere Gulea pentru MEDIAFAX, după proiecţia filmului.

"A fost un film greu, din cauza scurtimii numărului zilelor, un film greu şi uşor, pentru că am avut o echipă de actori cu care m-am înţeles aşa de bine, că m-au ajutat şi au luat ei o parte din greul filmării. Nu a trebuit să stau prea mult, am făcut repetiţii, dar nu puteam să facem multe repetiţii. Ei, care comunicau foarte bine, m-au ajutat foarte mult. (...) Gesturile, privirile, tot ce înseamnă limbajul vizual este al lor şi este al lor pentru că unul faţă de altul simţeau ceva, o bucurie de a juca", a mai declarat Stere Gulea.

Despre Ana Ularu, care joacă rolul fiicei Emiliei şi care nu a trăit foarte mult în perioada comunismului, Stere Gulea a spus că "aceasta îşi înfruntă mama", dar începe să înţeleagă că părinţii sunt capabili de sacrificii supreme. Regizorul a povestit că a vrut să aducă ceea ce înseamnă familia în societate în filmul său, afirmând că a observat la studenţii săi o atitudine care l-a îngrijorat şi tulburat, "un resentiment faţă de părinţi".

În ceea ce priveşte o posibilă continuare a filmului, Stere Gulea a spus că încă nu s-a gândit la acest aspect, dar a dezvăluit pentru MEDIAFAX că finalul a avut mai multe variante, dar, după consultările cu producătorul, existând opinii şi pro şi contra, s-a luat decizia ca filmul să le prezinte pe cele două personaje principale întorcându-se la ţară, de acolo de unde Emilia (Luminiţa Gheorghiu) a fugit în tinereţe.

"Marian Râlea este un actor extraordinar şi mă bucur că am putut să lucrăm şi să aibă un rol care să-l aducă mai mult... că merită, este un actor de o mare subtilitate", a spus Stere Gulea.

Pentru Gulea şi Luminiţa Gheorghiu aceasta este a doua colaborare, prima fiind în 1988, la filmul devenit clasic "Moromeţii". Astfel, regizorul a povestit că profesionalismul actriţei exista şi în acei ani, dar "poate că nu reuşea să arate, acolo domina (Victor) Rebengiuc". "Luminiţa este la nivelul la care era şi este Rebengiuc, ca actriţă, ca personalitate este o personalitate extrem de puternică în ciuda fragilităţii ei, de un profesionalism impecabil, serioasă, dăruită, toată consideraţia", a concluzionat acesta.

Pelicula regizată de Stere Gulea prezintă o serie de imagini vechi, din perioada comunismului, de la manifestările organizate pentru aclamarea "preşedintelui republicii", Nicolae Ceauşescu. Întrebat de unde a pornit ideea de a realiza flashback-urile în alb/negru, directorul de imagine Vivi Drăgan Vasile a subliniat că "niciun lucru nu îl face operatorul singur".

"E o căsătorie. Ambii am gândit asta. Nu mai ştiu care a spus primul", a completat Vivi Drăgan Vasile.

Profund emoţionat după vizionarea filmului, Marian Râlea, interpretul lui Ţucu, a declarat pentru MEDIAFAX că regizorul Stere Gulea şi Vivi Drăgan Vasile "au reuşit" să-i păcălească atât de bine pe el şi colegii de distribuţie, "încât acum, când a văzut filmul, şi-a dat seama că este o tragicomedie a tuturor românilor, nu numai a lor, jucată excepţional cu colegii lui".

"Eu am ieşit din sală cu lacrimi în ochi, pentru că mi-am adus aminte de ceea ce aşteptam noi în vremurile acelea, speranţa, speram în ceva, acum poate că cei tineri mai speră în altceva. Asta este speranţa noatră, ce se vede pe ecran am trăit, dar acest spirit al românului de a face haz de necaz pentru a trece mai uşor peste orice greutate îl resimt din sufletul şi din toată inima şi acesta este românul şi eu sunt un român", a declarat Râlea pentru MEDIAFAX.

Pe de altă parte, atmosfera la filmări a fost una extraordinară, Stere Gulea fiind un "bun cunoscător al sufletului de actor"."A fost o mare plăcere să filmăm, domnul Stere Gulea este un foarte bun cunoscător al sufletului de actor şi atunci ne-a unit, împreună cu Luminiţa Gheorghiu, cu Ana (Ularu, n.r.), cu toţi ceilalţi actori extraordinari, a fost o fericire şi o bucurie în fiecare zi în care începeam filmarea", a mai spus Marian Râlea.

De asemenea, actorul a povestit că filmul a beneficiat şi de siguranţa în ochiul excepţional şi limpede al lui Vivi Drăgan, "care compune poezie din imagine". "Şi atunci mi-a fost foarte uşor şi foarte bine. Şi ne-am propus să nu facem un film extraordinar, ci un film de suflet şi un film pe care să îl vadă orice spectator român, indiferent de vârstă şi, aşa cum mi-au dat lacrimile la sfârşitul vizionării, totuşi am avut puterea să şi zâmbesc. Cred că acesta este hazul de necaz al românului", a adăugat acesta.

Glumind despre o posibilă continuare a filmului "Sunt o babă comunistă", Marian Râlea a spus că ar fi interesant, acţiunea plasându-se în America. "Nu ne-am gândit la asta. E o idee. «Sunt o babă comunistă în America»", a spus, râzând, actorul.

Anca Sigartău, actriţa care a interpretat-o pe sora Emiliei, a declarat că filmul este o poveste frumoasă, iar, "dincolo de povestea frumoasă, este vorba de cum a fost transpusă cinematografic de Vivi Drăgan şi Stere Gulea, modalitatea lor de a spune povestea cred că depăşeşte graniţele".

"De obicei, te aştepţi ca un film de genul «Sunt o babă comunistă» să fie ancorat strict în realitatea românească, or după părerea mea, nu, este un lucru universal, pentru că este vorba de sufletul fiecăruia, despre tinereţe, despre viaţa. Viaţa adevărată nu are repere istorice", a spus aceasta pentru MEDIAFAX.

"Mi-am adus aminte că am făcut şi eu o practică pe la Aversa, la fabrica de pompe Aversa. Şi mi-am adus aminte de perioada aceea, mi-am adus aminte de perioada în care mă duceam la cules de cartofi, ceea ce era o chestie normală, mi-am adus aminte de veselie, mi-am adus aminte de colegi care au plecat la canal, se făcea acel canal... mi-am adus aminte un moment în care mama, fiind profesoară, ştiu că venea acasă şi îmi spunea că se construieşte Pasajul Obor şi, de fiecare dată când trec pe la Obor, ştiu că şi mama a pus acolo o cărămidă, chiar dacă a fost profesoară de fizică. Te uiţi în jur şi vezi blocuri făcute în epocă... nu ai cum să îţi aduci aminte, pentru că ele sunt încă o realitate, ele există", a povestit aceasta.

Zilele petrecute filmând pentru pelicula "Sunt o babă comunistă" i-au amintit şi actriţei Luminiţa Gheorghiu de perioada comunistă. "Amintirile le-am revăzut în interiorul capului meu. În clipa în care am citit scenariul, acolo este tinereţea mea, mi-am adus aminte de cozile la alimente, alimentele pe cartelă, cozile îngrozitor de lungi şi mai ales iarna, îngheţam, cozile pe care le făceam la benzină, Maria, care era mică şi era în maşină cu mine, Alexandra era în burtica mea şi stăteam ore la coadă la benzină. maşina o puneam de cu seara. Foarte multe lucruri mi-au reînviat în minte acest scenariu, perioadă extraordinară a teatrului românesc, trebuie să spun de marile spectacole ale teatrelor din Bucureşti, de marii regizori, de perioada de aur a Teatrului Mic, a Teatrului Bulandra, din fericire cu Ducu Darie şi acum se păstrează Teatrul Bulandra la acelaşi nivel", a spus Luminiţa Gheorghiu.

Luminiţa Gheorghiu, interpreta Emiliei, personajul principal al filmului «Sunt o babă comunistă», a mai spus că scenariul peliculei diferă pe alocuri de cartea cu acelaşi titlu şi a povestit că, citind rândurile scrise de Dan Lungu, a râs cu lacrimi. "Aveam prieteni, cunoştinţe care lucrau în fabrică şi lucrurile chiar aşa se întâmplau. Mi-a făcut mare plăcere cartea, dar am zis «Emilia povesteşte, Emilia nu are haz, cel mai mult haz are şeful ei» şi am zis «Stere, ce fac eu cu Emilia? Că ceilalţi au haz şi au umor». Şi el mi-a spus «Ai răbdare şi vei vedea»", a relatat actriţa.

Ţucu, interpretat de Marian Râlea, soţul Emiliei, este responsabil cu hazul, a mai spus Luminiţa Gheorghiu. "Emilia este un personaj frumos. (...) E puternică, e caldă, e blândă, reacţionează rapid, e deşteaptă - deşteaptă pentru că aşa a scris-o Stere, nu îmi arog drepturi care nu îmi aparţin -, repede ia decizia să vândă casa şi se întoarce înapoi, ea fuge la 11 ani şi se întoarce... se întoarce şi e foarte greu să disloci pe cineva de lucrurile cele mai simple, de o pernă, de un fotoliu, dar ea se întoarce înapoi şi îşi ajută fata care trăieşte în capitalismul acela", a continuat aceasta.

Una dintre scenele filmului «Sunt o babă comunistă» o prezintă pe Emilia primind instrucţiuni din partea şefului fabricii pentru întâmpinarea pe care avea să i-o facă lui Nicolae Ceauşescu, una dintre reguli fiind ca mâinile să nu-i transpire, "preşedintelui republicii neplăcându-i acest lucru". Întrebată dacă şi-ar fi dorit, în viaţa reală, să îl cunoască pe Ceauşescu, Luminiţa Gheorghiu a spus: "Nu. Eram un copil tâmpit până în clasa a patra, eram pionieră şi trebuia să fie întâmpinat Gheorghiu Dej şi m-au întrebat ce este tata şi am răspuns că este inginer şi mi-au zis că, dacă e inginer, înseamnă că este un mic burghez", a mai spus Luminiţa Gheorghiu.

În perioada comunistă, a avea carnet de membru de partid le putea aduce acestora o serie de beneficii, dar Luminiţa Gheorghiu spune că a refuzat. "Am refuzat să fiu membră de partid, deci nu participam. (...) Mi s-a explicat că în cadrul membrilor de partid trebuie să fie şi membri oneşti, ca să nu fie mai mulţi membri de partid care profită de calitatea de membru şi am spus «că nu cred că aşa se curăţă Partidul Comunist». Cred că Partidul Comunist nu trebuia să existe, Ceauşescu s-a sprijit pe patru milioane. (...) Eu nu am vrut să îngroş rândurile. Nu m-au şantajat, cred că nişte avantaje puteau să fie", a explicat aceasta.

Filmările la pelicula regizată de Stere Gulea i-au amintit Luminiţei Gheorghiu de perioada în care era actriţă la Teatrul Bulandra din Capitală, iar dragostea şi respectul pentru teatru era extraordinar. "Eram în ultimul an, terminasem, eram actorul student, în '72, şi ne-am dus în turneu cu «Neînţelegerea» lui Camus, ne-am dus la Timişoara, erau primele noastre zile în care eram actori şi aveam spectacole la orele 15.00 şi doamnele, deşi era 15.00 şi era vară, la Timişoara aveau în jurul gâtului guleraşe de blană, mânuşi trei sferturi", a relatat Luminiţa Gheorghiu. Totodată, ea a mai spus că, "din fericire, şi acum găseşti greu bilete la teatru. Lumea s-a reîntors, pentru că s-a săturat de televiziune, nu de televiziune, de tot ce apare".

Pe de altă parte, actriţa a spus că nu este deranjată nici de "chiloţeii" pe care îi vede la televizor în fiecare zi şi nici de "picioruţele goale-goale-goale", pentru că "avem femei frumoase", dar este lovită cumplit în suflet de "atâta ură, răutate şi atâta vânătoare de vrăjitoare" pe care o vede.

"Pe vremea lui Ceauşescu nu mai deschideam televizorul... ce să mai deschid? Ce să văd? Oare Emilia regretă?", a mai spus Luminiţa Gheorghiu.

(Serviciul FOTO al MEDIAFAX vă pune la dispoziţie imagini)