Marina Constantinescu, despre pauza de patru luni a teatrelor: Guvernul e liberal, iar profesiunile noastre, ale artiştilor, sunt tot liberale. Oamenii s-au îndepărtat de cultură

  • Ediţie specială ”Marius Tucă Show”, marţi 23 iunie, de la ora 20.00. Invitată a fost fosta directoare a Festivalului Naţional de Teatru, Marina Constantinescu
Urmărește
462 afișări

Criticul de artă vorbeşte despre pauza de patru luni în care cultura românească a fost forţată să intre. Situaţia artiştilor români cărora autorităţile nu le spun când îşi pot relua activitatea, dar şi ce se întâmplă în acest domeniu în ţările europene vor fi teme dezbătute de Marius Tucă şi Marina Constantinescu.

Interviul acordat de Marina Constantinescu:

M.Tucă: Bună seară. Invitată mea e doamna Marina Constantinescu, critic de teatru. Ne-am stabilit câteva teme, deşi nu cred că le discutăm. Mai întâi discutăm puţîn despre Marian Munteanu şi Piaţă Universităţii. AM înţeles că tu ai luat cheia că să deschizi balconul. Cum ai făcut?
 
M.Constantinescu: Brusc m-aţi adus cu 30 de ani în urmă. Noi am avut un consemn, ani de zile nu am vorbit despre această poveste, care ne-a marcat pe fiecare dintre noi. În ziua aceea am vrut să strângem piaţa efectiv, şi cineva a spus că un punct bun ar fi balconul de la geologie. Accesul către balcon trecea printr-o camera cu pietre de mînă, şi pe scurt, pe vremea aceea fumam Kent, aveam un pachet nedesfacut, şi femeia de serviciu de la geologie a primit de la noi pachetul de Kent că să devină un loc de vindecare a minţii şi a sufletului, pentru că noi, în Piaţă UNiversităţii, am pledat pentru Punctul 8 de la Timişoara. Dacă ne-am fi concentrat asupra lui, traseul din ultimii 30 de ani ar fi fost altul.

M.Tucă: Deci ai luat cheia şi ai deschis balconul.

M.Constantinescu: Da. Doi colegi au plecat cu o rabla de maşină, maşină mea, pentru că acolo erau nişte boxe.

M.Tucă: Erai colegă cu Marian Munteanu.

M.Constantinescu: Da, era mai mare că mine. Eram atraşi de cercetare, de folclor, şi cumva mentorul nostru era Petre Ţuţea, şi profesorul nostru care ne-a iniţiat în multe lucruri de cultură profundă a fost Marcel Petrişor.

M.Tucă: Am emoţii pentru că nu te-am văzut de mult.

 Da, chiar dacă am vorbit între timp.

M.Tucă: Nu am mai fost într-un studoiu de mult.Seama cu studioul meu al Nocturnelor. Îmi amintesc întâlnirea noastră de la Nocturnă.

M.Constantinescu: Da, era o emisiune specială. A mea nu e atât de specială, poate facem una că aceea. Dacă vrei putem schimbă ideea şi formatul, şi până la teatru să te întreb ce se întâmplă în cultură română. Mai ai contract cu TVR pentru Nocturnă? E o întrebare grea, ştiu.

Eu aştept că televiziunea să reaprobe emisiunea. Nu a mai fost în grilă de o vreme.

M.Tucă: De când? Că nu a fost scoasă din grilă săptămâna trecută. Te-a căutat careva între timp în acest sens?

M.Constantinescu: Am  înţeles că există dorinţa, dar nu s-a hotărât nimic.

M.Tucă: Păi nu, că ne-am întors iar cu 30 de ani în urmă când "se hotăra".

M.Constantinescu: Da, acum există altă limba de lemn, dar tot rigidă şi inexpresivă.

M.Tucă: Am vorbit ce se întâmplă pe vremea pandemiei cu cultură, deşi termenul a fost denaturat de cei care ar trebui să se ocupe de ea. De ce în toată această perioada cultură aproape că nu a existat? Ea a fost Cenuşereasa. La edituri, de exmemplu, nu s-a gândit nimeni,

M.Constantinescu: Nu sunt analist politic. Guvernul e liberal, iar profesiunile noastre, ale artiştilor, sunt tot liberale. Oamenii s-au îndepărtat de la ce înseamnă, din punctul meu de vedere, cultură. Există la noi o confuzie. Se vorbeşte despre cultură, dar nu întotdeauna proprietatea termenilor se respectă. Există oameni de cultură şi instituţii de cultură, care ar trebui să se ocupe de finanţarea şi ajutorul artiştilor, să le poarte de grijă, nu să facă actul de cultură. Actul de cultură îl fac oamenii de cultură. Această perioada dura traversată a afectat în mod dureros şi aproape paralizant această zona a oamenilor de cultură, cu expunere la scenă mai ales: teatru, opera, balet, dans, film, artele spectacolului, care în primul rând se produc pe scenă. Prin urmare artiştii trebuie protejaţi.

M.Tucă: La un moment dat se vorbea de protejarea spectatorilor.

M.Constantinescu: Da, e normal, dar e la fel de important să ai grijă şi de artişti.

M.Tucă: Cum ziceai, cultură înseamnă oameni, nu instituţii de cultură.

M.Constantinescu: Da, se foloseşte noţiunea de "să dăm". În Anglia artă se întinde pe 200 de hectare, există 39 de teatre într-o singură zona, care au adus 800 de milioane de lire sterline numai din încasare de bilete la bugetul britanic. În Anglia merg la teatru de două ori mai mulţi spectatori decât în Premier League. Este puţîn şocant, iar noi, cât am iubi de mult teatrul, ştim de fapt câţi oameni merg la teatru şi câţi oameni citesc. Este de-a dreptul dramatic. Acest derapaj ne-a costat în ultimii 30 de ani şi ne va costă în continuare.

M.Tucă: E clar că cei care conduc instituţiile de stat de cultură sunt analfabeţi funcţionali. Nu cred că e cazul să menţionez ministrul culturii.

M.Constantinescu: Dacă ne gândim, la căutarea libertăţii interioare, erau în clasa politică ce abia se formă personalităţi. 

Ministrul culturii a fost Andrei Pleşu. Noi urmăream discursuri ale unor oameni precum Raţiu, Câmpeanu. Dacă acum cineva citeşte discursurile politice de atunci, aproape că este o altă lume. Intervenţiile din parlament, unde erau Paleogogu, Manolescu, Doinaş.

M.Tucă: Şi ce e de făcut?

M.Constantinescu: Nu ştiu, eu nu am ales calea politică. Cred că trebuie să fie o reală comunicare, nu o bifarea de acţiuni. Cred că trebuie să ne aşezăm la o masă la care noi să vorbim din experienţă noastră, de exemplu din teatru, şi dânşii să găsească soluţiile, că poate greşim, şi ştiu că e o mare răspundere. Asta nu se poate face în haos şi nesiguranţă.

M.Tucă: În Anglia au început repetiţiile.

M.Constantinescu: Da, e adevărat. Este o asumare cruntă, că până la 31 decembrie 2020 nu putem începe spectacolele de opera. Opera Garnier a dat un anunţ similar.

M.Tucă: Să ne întoarcem puţîn în România. De la 1 februarie fac emisiuni despre pandemie. Cum e posibil că până acum să nu se facă nimic şi să nu se deschidă teatrele?

M.Constantinescu: Încă se lasă impresia că noi suntem toleraţi, că şi cum ne-ar face o favoare, în loc de iniţiative în care să ne întrebe ce s-ar putea face. Există posibilitatea reluării repetiţiilor cu masca.

M.Tucă: De ce e România ultima ţară în care se deschid teatrele?

M.Constantinescu: Nu ştiu, dar nu pandemia e de vină.

M.Tucă: Până acum o săptămâna s-a vorbit de deschiderea bisericilor, dar nu şi a teatrelor. Mai am vorbit noi doi despre deschiderea taetrelor decât au vorbit directorii şi actorii. De ce?

M.Constantinescu: Poate că actorii şi-au arătat într-un fel rătăcirea, pentru că actorul are nevoie de o direcţie. Majoritatea spectacolelor, marea majoritate difuzate online sunt jalnice din punct de vedere tehnic.

M.Tucă: Tehnic şi artistic? Adică vorbesc de filmare.

M.Constantinescu: Un spectacol se filmează cu minim 3 camere. În arhivă teatrelor nu există filmări profesioniste. Când s-a acceptat filmarea la Bulandra, Ciulei a supravegheat detaliile, a stat şi la montaj. De regulă s-a invocat bugetul, în general. Când m-am ocupat de festivalul naţional de teatru, de exemplu, am realizat că nu ai cum fizic să accepţi toate propunerile. Că să împac pe toată lumea, unele spectacole le-am văzut pe casetă. Groaznic, în defavoarea totală a spectacolului. Trebuie să ai intuiţie că să ştii exact unde să filmezi. Am petrecut sute de seri în săli de teatru. Le-am spus că există tehnică, nu mai există camere greoaie, şi că fimlarile trebuie arhivate.

Toate acestea vor avea valoare istorică. Teatrul este extrem de efemer. Mâine va fi totul altfel decât azi, alte filmări, alte trăiri.

M.Tucă: Aş fi vrut să văd şi eu actori luându-se de gât cu ministrul Culturii, cu primul ministru.

M.Constantinescu: Trebuie reguli foarte strice. Eu nu sunt guvern, nu pot să spun de ce.

M.Tucă: Cunoşti bine această lume.

M.Constantinescu: După discuţia cu premierul Orban, a început o colaborare între 52 de directori de teatru pentru a se lucra la o strategie comună în vederea deschiderii teatrelor. Se reiau nişte repetiţii, nişte spectacole în aer liber. Eu m-am gândit că această perioada de pandemie nu ştim cât va dura. Această perioada ar trebui să fie o paranteză, pentru că noi, cei care facem teatru, nu avem nevoie să îşi bată joc de misterul şi de codul care înseamnă un spectacol de teatru. Am putea încerca să facem spectacole cu număr nu prea mare de actori, astfel să nu fie nimeni pus în pericol. În perioada de pandemie, Patrick Stewart şi-a propus că timp de 30 de zile să spună zilnic un sonet de Shakespeare. Itzahk Perlman punea pastile de 5 minute.

M.Constantinescu: Eu aş zice că ar fi bine să reinventăm teatrul sărac, fără un prea mare de decor, şi să căutăm formule de genul, mai ales pentru spectacole de aer liber.

M.Tucă: Ei au spus că se redeschid teatrele.

M.Constantinescu: Pentru a se redeschide e nevoie să se repete. Au avut loc concerte de muzică clasică fără public în sala.

M.Tucă: În Italia şi Franţa s-au deschis teatrele.

M.Constantinescu: Păi dacă nu există o preocupare clară pentru o strategie fermă...

M.Tucă: Mi se pare inadmisibil că aceşti analfabeţi funcţionali să nu facă aceste reguli. Suntem în pandemie de circa patru luni, dar noi nu avem norme şi reguli.

M.Constantinescu: Sunt date nişte norme.

M.Tucă: Eu vorbesc pentru jocul înăuntru.

M.Constantinescu: Au spus că nu se poate face o prognoza epidemiologică pe mai mult de două săptămâni.

M.Tucă: Marea Britanie, Franţa, ţări în cu sute de mii de cazuri şi zeci de mii de morţi, au deschis teatrele.

M.Constantinescu: Depinde foarte mult cât eşti de pregătit.

M.Tucă: Păi nu suntem absolut deloc.

M.Constantinescu: Niciodată. Noi ne mirăm că ninge mult iarnă, deşi trăim într-o ţară cu patru anotimpuri. Nu suntem pregătiţi de zeci de ani.

M.Tucă: Da, în situaţia asta e greu să avem răspunsuri şi soluţîi.

M.Constantinescu: Nu avem un sistem. Pleacă un guvern, vine altul. Ce s-a făcut într-o guvernare dispare în următoarea. Un colegiu din Anglia avea că motto "Never unprepared". E un principiu de viaţă bun. Că actor trebuie să îţi pregăteşti, vocea, mintea, jocul.

M.Tucă:  Uneori mă agasează rigoarea ta, dar ştiu că e bine aşa.

M.Constantinescu: Există o inerţie nu doar a mentalului şi fizicului, e o rutină. Faci ce trebuie făcut că să fii tot timpul pregătit.

M.Tucă: Oglindă învăţământului românesc e Anisie, ministrul educaţiei.

M.Constantinescu: Am înţeles că doamna minsitru este profesor de limba română la un prestigios liceu din Bucureşti, Tudor Vianu. Mă rog, a fost. Tonul acestei doamne în fiecare apariţie îmi dădea fiori, mă aducea cu mulţi ani înainte, mă simţeam în banca, pusă la punct.

M.Tucă: Cu genunchii pe coji de nuca.

M.Constantinescu: Am avut un profesor foarte exigent la facultatea, care spunea că ştiţi de 10.50 sau nu treceţi.

M.Tucă: Statul îmi spune ce să fac veşnic. Iar ministra în cauza are un ton de tată din piaţă.

M.Constantinescu: Am văzut genul acesta de profesoară. Nu se poate să vorbeşti aşa cu tineri de 18 ani, copleşiţi de importantă unui examen cum e bacalaureatul. Am văzut o altă profesoară, Dana Papadima, care vorbea frumos cu elevii. Întrebare ieri la ştiri: Ce ai vrea să îţi pice la Bac? Zicea Ion. Păi Ion era şi acum 13 ani. Ei învaţă comentariul pe dinafară, nu citesc romanul. Alt tânăr completează: de fapt eu aş vrea să pice proză. Reporterul zice: da' poezie? Şi ei răspund: Nuuuuu. De ce? Pentru că puţini au şansă să aibă nişte profesori la zi, că să zic aşa, care să le spună că există critici foarte buni, care să îi introducă în poezia lui Ion barbu, Nichita Stănescu, să îi înveţe cum să citească o poezie.

M.Tucă: Discursul acelei tate, care certă copiii, îi alinia, este discursul public al autorităţilor române, dintotdeauna şi mai ales din dată de 15 martie. Suntem certaţi în fiecare zi. Vorbim şi despre ton, despre artagul acesta.

M.Constantinescu: Eu consider că orice funcţionar este acolo pentru om.

M.Tucă: Păi ei vorbesc despre instituţii, nu despre oameni. După 30 de ani de libertatea a presei, ea e în disoluţie totală, iar această meserie este pe cale de dispariţie.

M.Constantinescu: Problema e în noi. Liviu Ciulei a fost un lider, nu doar un director de tatru. Maria Filotti a fost un lider. Aceşti oameni depuneau toate eforturile posibile pentru echipa lor. Horia Lovinescu gândea repertoriul pe un an doi, nu doar pentru stagiune.

M.Tucă: Mi s-a povestit despre Ştefan Iordache, cum pleca de acasă cu ore înainte, că se izola, că slăbea kilograme în timpul unui spectacol.

M.Constantinescu: Da, asta fac artiştii. 

M.Tucă: Eu sunt dezamăgit pentru că am văzut artişti din România nu au protestat deloc.

M.Constantinescu: Că artist aştepţi şi grijă celor care sunt plătiţi să aibă grijă de ţine. Nu a existat comunicare, nu mai ştim să vorbim omeneşte despre ceva.

M.Tucă: Desprea teatre nu au vorbit deloc. Şi se vorbea la un moment dat. Se făceau strategii.

M.Constantinescu: De ce de pildă farmaciile au funcţionat normal? Cred că şi librăriile putea funcţiona la fel, cu un singur om înăuntru, de exemplu.

M.Tucă: Discuţia noastră arată dezastrul din România din secolul 21. Pandemia doar a ridicat în mod brutal cortina. Nu e nici măcar dezordine; dezordinea e în noi. Ne trebuie diversitate, dezbateri, polemici. 

M.Constantinescu: În Japonia, Murakami a fost invitat săptămânal la radio. Este meloman, le-a citit oamenilor. Cunoaşterea e cel mai important lucru, şi e doar al omului. Marii artişti sunt spirite care vor să cunoască lucruri din toate domeniile. Sunt prieteni cu doctori, care au trăit o trauma în perioada asta. Trebuie să trăim prezentul, dar să fim pregătiţi că poate mâine vom reveni. Nu vom reveni mâine la ce -a fost, dar vom reveni. Şi-au revenit oamenii şi după războaie, unde oraşe întregi au fost şterse de pe faţă pământului. 

M.Tucă: Noi facem ce cere publicul.

M.Tucă: Ce face Luca?

M.Constantinescu: De 4 ani trăieşte singur. Sunt tineri foarte ancoraţi în lumea în care trăiesc şi care au respectat regulile în mod exemplar. Noi la vârstă lor aproape ne angajăm, aproape ne maturizăm. Trebuie să se adapteze din mers. Ar trebui să începem cu elogiul şi cu cunoaşterea limbii românii.

M.Tucă: De ce ai renunţat la Festivalul Naţional de Teatru?

M.Constantinescu: A fost o decizie personală. Am avut 3 mandate, 10 ani. A fost o decizie personală. Teatrele mari şi operele au deschis cutia magică. Au făcut ore de vizitare în depozitul de couture de la Paris. O să ne trezim şi noi şi o să facem. Pentru că un artist care nu face nimic moare.

Dacă toţi am fi atât de normali acolo unde muncim... Duc dorul normalului din ţară mea. Să fim mai atenţi unii la ceilalţi.


 

O ediţie pe care nu trebuie să o rataţi, începând cu ora 20.00, într-o emisiune LIVE "Marius Tucă Show", pe mediafax.ro.
 

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici