EXCLUSIV LA Marius Tucă Show. Actorul Marius Bodochi: „Este o prostie ca spectatorul să poarte mască în aer liber / Istoricul Marius Oprea: „Am ajuns în situaţia mult visată de comunişti în care ura ţine locul la orice”

Invitat în prima parte a emisiunii „Marius Tucă Show” de miercuri, actorul Marius Bodochi îţi mărturiseşte că a luat perioada pandemiei ca pe o provocare, nelăsându-de copleşit de spaima generală.

A continuat să facă teatru, producând spectacole noi, în aer liber, adaptându-se vremurilor, dar respectând condiţiile de distanţare şi restricţiile impuse de autorităţi. Dovadă că oamenii au nevoie de teatru mai mult ca oricând, este mărturia actorului care îţi spune că este sold-out la toate spectacolele jucate în aer liber.

Cât despre purtarea măştii în aer liber, de către spectator, actorul susţine că este o prostie. „Eu am observat că, dacă stau cu masca mult timp, nu mai aud, înţeleg greşit totul”.

Marius Bodochi critică tonul alert al autorităţilor şi spaima pe care acestea o transmit zi de zi oamenilor, însă recunoaşte că nici breasla actorilor nu este unită aşa cum ar trebui în astfel de vremuri. Reamintim că, la cinci luni de la izbucnirea epidemiei de COVID-19, teatrele sunt încă închise.

Istoricul Marius Oprea: „Închisoarea a fost un loc în care s-a sădit sămânţa credinţei!”

Istoricul Marius Oprea, invitatul celei de-a doua părţi a emisiunii „Marius Tucă Show”, îţi dezvăluie o parte întunecată a istoriei –poate, prea puţin cunoscută – şi anume viaţa preoţilor din închisorile comuniste.

Acesta susţine că, peste 3000 de preoţi, din toate cultele, au fost închişi în perioada regimului comunist. Istoricul îţi povesteşte tratamentul umilitor, anchetele şi condamnările la care erau supuşi preoţii în perioada în care Biserica era luată drept ţintă, fiind văzută principalul inamic.

Paradoxal, însă, susţine Marius Oprea, chiar şi în aceste condiţii, greu de imaginat, „fiecare celulă de închisoare devine o Catedrală a credinţei.”

„Nu te poţi bate cu o rugăciune, nu poţi înfrânge o rugăciune! Din toată această bătălie împotriva Bisericii, regimul comunist a ieşit înfrânt (…) Închisoarea a fost un loc în care s-a sădit sămânţa credinţei. Părintele Arsenie Papacioc spunea că în închisoare a găsit Raiul. Spunea că te poţi mântui cu un pahar cu apă”, mărturiseşte istoricul.

În legături cu purtatul măştii şi cu valul de ură revărsat pe reţelele de socializare după discursul lui Cristi Puiu, Marius Oprea consideră că reacţiile societăţii seamănă cu cele ale americanilor care au dărâmat statui. „E acelaşi tip de reacţie umorală, viscerală, rezultat al unei culturi făcute pe Google.”

Invitatul lui Marius Tucă, omul care duce o luptă continuă în căutarea „poporului pierdut”  al victimelor comunismului, recunoaşte: „asta este crucea pe care o port pentru că Dumnezeu mi-a dat şansa unei noi vieţi, după ce am fost arestat pe un şantier arheologic la Sarmizegetusa”

Actorul Marius Bodochi, despre provocările pandemiei şi teatrul în aer liber

„Să te laşi copleşit de pandemie, de necazuri nu este bine. Noi trebuie să fim în continuare utili, într-un fel sau altul. Şi atunci, profitând de relaţia de prietenie pe care o am cu Adrian Majuru, directorul Muzeului Bucureşti, ştiind că el are grădina aia superbă la Casa Cesianu, am vorbit cu el si mi-a dat voie să jucăm acolo.

M-am gândit că trebuie să produc nişte spectacole pentru afară, spectacole noi. Nu din cele vechi. Şi atunci am produs, pentru început, trei spectacole, din bugetul teatrului, dar foarte ieftine. Şi am avut norocul să mă întâlnesc încă o dată – eu în calitate de manager, ei în calitate de artişti – cu Maia Morgenstern sau Răzvan Vasilescu sau tânăra Letiţia Vlădescu. Maia Morgenstern joacă într- un spectacol absolut superb, pe un text ce-i aparţine. (…)

Apoi, un alt proiect cu Răzvan Vasilescu şi Letiţia Vlădescu, o poveste de dragoste jucată cu multă candoare de cei doi actori. A treia producţie se cheamă „Variaţiuni la imperfecţiuni”, un recital al actorilor Petre Ancuţa şi Emilian Marnea.

Al patrulea spectacol pe care nu l-am mai putut prelua în repertoriul Teatrului Dramaturgilor Români se cheamă „Cine de nevoie de teatru”, un scenariu alcătuit de doamna Rodica Mandache .

Marius Tucă: Cum aţi rezolvat chestiile cu pandemia ?

Marius Bodochi: Sunt nişte reguli pe care le-am respectat: 2 metri în faţă, 2 metri în spate, 2 metri în stânga… Deci un spectator stă în patru metri pătraţi. Un spectator sau un cuplu.   La intrare îşi scriu numărul de telefon, dacă se întâmplă ceva să ştie DSP-ul de unde să-i ia. Se dezinfectează scaunele şi înainte şi după spectacole, am obţinut şi aprobările necesare şi aici mulţumim noi în numele teatrului şi dramaturgilor români că ne-aţi ajutat. Aprobarea a venit în ziua primului spectacol”.

Marius Bodochi: „Dacă stau cu masca foarte mult timp, nu mai aud. Înţeleg greşit totul!”

Marius Tucă: Spectatorii poartă mască?

Marius Bodochi: Da, sunt obligaţi. Şi eu m-am întrebat de ce, aşa scrie legea.

Marius Tucă: Dar, mi se pare o prostie. Este afară, este în spaţiul liber, există distanţa…

M. Bodochi: Este o prostie!

M. Tucă: Cred că trebuie să găsim soluţia să existe o derogare de la asta pentru spectacolele de teatru în aer liber. Aţi văzut discursul lui Cristi Puiu?

M.Bodochi: Da, l-am văzut şi are dreptate. Noi am făcut aceste spectacole, dar nu ţin mai mult de 90 de minute. Am observat, dacă stau cu masca foarte mult timp, eu nu mai aud. Înţeleg greşit totul.

Marius Tucă: Actorii păstrează distanţa, că am vorbit doar despre spectatori?

Marius Bodochi: Actorii dacă prezintă simptome, sper să nu fie unul asimptomatic, până acum nu am avut probleme. Toată lumea îşi face câte un test pe lună – bineînţeles, din banii tăi – ca să fim liniştiţi”

Marius Bodochi: „Am vorbit şi cu Victor Frunză să facem un târg de iarnă al teatrelor”

„Ar trebui să înceapă spectacolele în săli, dar intuiţia îmi spune că nu o să ne lase în săli. Şi atunci, chiar vorbeam cu Victor Frunză, care îmi este şi prieten de 30 de ani să găsim o modalitate de a realiza un spectacol pe care să-l putem juca şi iarna, pe undeva. Mi-a venit mie ideea, cum există Târgul de iarnă, hai să facem şi Târgul Teatral de iarnă.

Nu, actorii nu sunt uniţi. Din păcate, este un mare minus al breslei noastre deşi este o meserie colectivă. Nu poţi să fii de unul singur. Nu ştiu cum să ne unim, să ne adunăm şi să spunem? O petiţie, să ne legăm cu lanţuri de garduri, de ziduri? Ceva trebuie făcut.”

Istoricul Marius Oprea: „În total, vorbim de peste 3000 de preoţi închişi de comunişti”

„O dată ce regimul comunist a început o ofensivă directă împotriva duşmanului de clasă, Biserica a fost una dintre principalele ţinte. Pe toată perioada aceasta de teroare stalinistă dezvăluită de Securitate după 1948, 1.725 de preoti ortodocşi au fost condamnaţi.

Este o cifră la care specialiştii de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului au ajuns, au publicat un repertoriu al acestor preoţi care au ajuns în închisori. Lor şi se adaugă preoţii greco-catolici care, o dată cu interzicerea Bisericii Greco-Catolice la 1 decembrie 1948 şi care au refuzat să se întoarcă la ortodoxie, au fost automat supuşi rigorilor Securităţii, cei mai mulţi au fost arestaţi sub diferite pretexte, fie că au fost închişi în înscenări penale potrivit cărora ei erau spioni ai Vaticanului, aşa cum, în genere, Biserica Catolică şi cea Greco-Catolică au fost considerate de autorităţi după 1948, fie că au fost, pur şi simplu, trimişi în lagăre, la muncă forţată, la fel cultele neoprotestante, deci, în total, vorbim de peste 3000 de oameni care au fost închişi”.

M. Oprea, despre reacţiile societăţii în urma discursului lui C. Puiu: „Seamănă cu cele ale americanilor care au dărâmat statui!”

M. Oprea: Chiar şi cu purtatul măştii, eu cred că se face prea mare caz, pentru că suntem responsabili. Până şi Cristi Puiu, eu am luat cum grano salis toate reacţiile extrem de viscerale.

M. Tucă: De ce crezi că există astfel de reacţii, de ce crezi că România a ajuns aici, când după acest discurs corect, onest, câteva zile a fost o revărsare de ură la adresa lui Cristi Puiu?

M. Oprea: Nu se întâmplă nimic deosebit faţă de ce se întâmplă în Statele Unite cu dărâmarea statuilor după Black Lives Matter, e acelaşi tip de reacţie umorală, viscerală, rezultat al unei culturi făcute pe Google. Sunt oameni fără principii.

Cu un fel de spoială de informaţii aglutinată, fără niciun fel de repere. Acesta este rezultatul. Am ajuns în situaţia mult visată de comunişti în care ura ţine locul la orice, o ură deseori fără un obiect foarte clar, fără un reper foarte clar. Acesta e şi cazul reacţiei la nişte cuvinte atât de normale şi la o atitudine normal, firească precum cea a lui Cristi Puiu.”