„Marius Tucă Show” | Interviul integral. Dr. Simona Tivadar: Chimia curei de slăbire este foarte simplă. Din această chimie facem meniul

Prezentam principalele declaraţii ale Simonei Tivadar în emisiunea Marius Tucă Show:

“Chimia curei de slăbire este foarte simplă: trebuie glucoză puţină, proteine suficiente ca să nu ne consumăm masa musculară, lipide puţine pentru că au calorii multe şi că sunt combustibili de rezervă şi nu ştiu ce, gata am terminat cu chimia curei. Din această chimie facem meniul, meniul are legătură cu vârsta, sexul, activitatea individului, anotimpul, 1000 de lucruri”.

„Să nu rabde de foame, răbdatul de foame este cea mai mare capcană în cura de slăbire, pentru că dacă mănânci puţin, cu puţin se învaţă organismul tău să trăiască...”

„Dacă ai mâncat suficient şi ai mâncat corect un mic dejun, eventual o mică gustare, un prânz, o cină devreme şi pe urmă încă o gustare, nu îţi mai trebuie mâncare, adică încearcă să mănânci după regulile astea şi ai să vezi că seara nu îţi mai trebuie”.

„Legumele sunt nerestrictive, eu când văd pacienţi care vin din tot felul de locuri cu restricţii la legume, ameţesc pentru că nu există nici un argument logic prin care unui om aflat într-o cură de slăbire să îi interzici legumele, nu există, creierul înţelege că mănâncă, au calorii foarte puţine, nu rabdă de foame, se disciplinează, îi aduc nutrienţi secundari: minerale, vitamine, fibre, antioxidanţi, deci toate lucrurile astea care de fapt contează în alimentaţia noastră şi pe care noi nu le facem şi cu cât scoatem mai mult legumele din alimentaţie cu atât mâncarea noastră se viciază mai mult în direcţia glucidelor”.

„Întotdeauna ceea ce mănânci trebuie să fie condiţionat de ceea ce vei face în următoarele patru, cinci ore din viaţa ta, asta este măsura mâncării noastre, e singura. Deci nu putem mânca retroactiv, tu nu poţi deseară acasă şi să plăteşti toată ziua...”

„Ultima masă consistentă trebuie să fie în apropriere de apusul soarelui, deci iarna 5:30-6 pentru că am descoperit curentul electric de abia de 150 de ani şi încă nu ne-am adaptat”.

„Postul este o perioadă de  austeritate în care trebuie să nu mănânci mult, trebuie să mănânci puţin şi trebuie să mănânci multe legume...”

„Este un abuz al termenului toxină, corpul nostru nu acumulează toxine, că cu toxină ajungi la ATI, dacă tu bei lichid de frână care e un lichid toxic, te duce la reanimare. Dacă mănânci mici prea mult, deşeurile metabolice nu ţi le vor scoate sucul verde, deci este o diferenţă între toxină şi deşeu, deşeul este ceva natura, normal să rezulte din metabolismul nostru, nimeni nu spune şi nu ne-a spus niciodată până acum, exact la ce toxină se referă, cum o cheamă şi care este formula chimică a acelei toxine pe care o scoate din organismul nostru prin programul de detoxifiere. Astea sunt numite misterios şi generic toxine, ca să fie ceva aşa înspăimântător, nu există toxine, toxinele alea te duc la plasmafereză, la dializă şi la veşnică pomenire”.

„În primul rând pentru că nu există o formă de cancer, ci există zeci şi sute de cancer în funcţie de organ, dacă sunt cu celule diferenţiate, nediferenţiate, deci cui te adresezi? La fel cancerului de limbă ca şi cancerului de colon? Eu zic că totuşi gura şi fundul sunt două orificii diferite, nu putem să le tratăm cu acelaşi fel de mâncare, asta o dată. În al doilea rând nu mâncarea, cancerele sunt boli plurifactoriale, ele nu sunt declanşate de alimente...”

„Dă-le dracului de E-uri că asta e altă tâmpenie, altă isterie românească falsă şi declanşată. Deci, ca să faci un cancer trebuie aşa: Să ai o ereditate încărcată, adică noi pe aceeaşi genă avem o oncogenă şi o anti-oncogenă care o blochează, dacă oncogena va funcţiona şi ea va determina ca celula din plămânul tău de fumător să faci cancer, deci trebuie să fie factori genetici, factori de mediu şi factori locali, cancerele sunt plurifactoriale, nu sunt o boală datorată unei singure cauze”.

„Asta a fost supărarea mea cu OMS-ul, când OMS-ul a încadrat carnea roşie la produse cancerigene, deşi spune clar că nu s-a găsit nici un fel de evidenţă, pe lângă că a fost o porcărie, adică s-au studiat nişte studii...”

„Pentru PH-ul sângelui care ăla e important există nişte mecanisme atât de precise de a îl ţine acolo în limitele alea extrem de strânse, 7.35-7.45 încât este o cretinătate să îţi imaginezi tu că trebuie să bei cantităţi foarte mari de apă alcalină în timp scurt şi o să faci oricum edem cerebral, deci o să te opreşti acolo, nu reuşeşti să te omori”

„Atitudinea noastră faţă de copii, de asta să ştii că se datorează foarte mult faptului că în primii doi, trei ani de viaţă presiunea asupra mamelor este uriaşă, enormă, nu a mâncat carne nu ia premiul Nobel, vai prostul tău nu a mâncat carne, extraordinar, nu o să ajungă nimic în viaţă, da? Şi atunci mamele absolut se epuizează şi părinţii se epuizează totul să facă bine şi pe urmă când scapă de copil şi îl dau la grădiniţă du-te să nu mai aud ce faci, nu mă interesează, vrei să mănânci din oliţă, mănâncă din oliţă, vrei să mănânci croasant, ia croasant de la mama, adică ştii, tot zic că e chestia asta între isterie şi abandon...”

Prezentăm interviul integral:

Marius Tucă: Bun găsit oameni buni la o nouă emisiunea Marius Tucă Show, o ediţie specială, invitată în studioul nostru este doamna doctor Simona Tivadar, medic primar specialist, am învăţat lecţia, în diabet, nutriţie şi boli metabolice.

Simona Tivadar: Şi mai recent şi în endocrinologie...

Marius Tucă: De asta îmi era teamă că a apărut ceva nou şi nu sunt pregătit.

Simona Tivadar: A apărut că a fost musai, nu pentru că...

Marius Tucă: De ce a fost musai să fiţi medic endocrinolog?

Simona Tivadar: Pentru că specialitatea mea nu este ca atare recunoscută nicăieri în lume şi atunci a trebuit să mai fac şi endocrinologie ca să fie studiile mele echivalente oriunde.

Marius Tucă: Oriunde în Europa?

Simona Tivadar: În Europa.

Marius Tucă: Şi de ce nu erau suficiente studiile pe care le-aţi făcut până acum?

Simona Tivadar: Pentru că la pensie vreau să mă retrag în Spania unde trăieşte unul dintre copiii mei, să stau pe malul Mediteranei şi să mă uit la apusul din Mediterană.

Marius Tucă: Şi după pensie?

Simona Tivadar: După pensie în ceruri.

Marius Tucă: În Monte Carlo, haideţi doamna doctor parcă nu ne cunoaştem.

Simona Tivadar: Credeţi că voi avea aşa o pensie, un pilonul II de pensii atât de bun încât să stau la Monte Carlo?

Marius Tucă: La Monte Carlo se poate sta şi în afara Monte Carlo, sunt nişte locuri absolut superbe şi câteva localităţi care sunt chiar mai frumoase şi nu atât de aglomerate precum Monte Carlo, aşa că... dar mie îmi place ideea asta să mergeţi în Spania.

Simona Tivadar: Nu, dar asta e adevărat, ăsta e visul de pensie, să îmbătrânesc pe malul Mediteranei.

Marius Tucă: Dar nu la pensie şi acuma. Am pe cineva care a lucrat cu mine şi lucrează şi acum, a fost un an în Spania şi toate lucrurile pe care mi le-a povestit de acolo sunt incredibile, de la preţul caselor, la Mediterană, clima foarte blândă, până în decembrie poţi face baie, mâncarea ieftină, din două, în două ore merg undeva să servească ceva cu ghilimele de rigoare.

Simona Tivadar: Una dintre fetele mele locuieşte la Barcelona, am învăţat limba spaniolă între timp, ca să pot vorbi cu nepoţii mei o limbă să ne înţelegem cu toţii...

Marius Tucă: A şi nepoţii nu vorbesc limba română?

Simona Tivadar: Nepoţii nu există încă, dar ba da vor vorbi şi în limba română, evident că vor vorbi.

Marius Tucă: E căsătorită cu un cetăţean spaniol, sau?

Simona Tivadar: Se va căsători cândva şi cu un cetăţean spaniol, încă copilăreşte.

Marius Tucă: Staţi puţin vorbiţi de lucruri care...

Simona Tivadar: Păi da ce, pensia mea e colea? Pensia mea e... din păcate mai am de muncit.

Marius Tucă: Am recitit, cred că e a treia oară când recitesc cartea, am citit-o o dată şi după aceea am recitit-o de trei ori, este o carte excepţională şi o recomand de fiecare dată. De ce o recomand? Pe lângă lucrurile pe care le învăţăm  din ce ne spune doctorul Simona Tivadar, umorul domniei sale este absolut excepţional, vorbim de sar casc, de o ironie foarte fină, de foarte mult cinism uneori, doamna doctor, că aici vreau eu să vă provoc foarte tare.

Simona Tivadar: Umorul este politeţea disperării a spus cineva mult mai deştept ca mine.

Marius Tucă: Săracul, probabil că şi de asta a plecat dintre noi.

Simona Tivadar: Nu, nu mai e.

Marius Tucă: Am să citesc  câteva rânduri din ceea ce spuneţi dumneavoastră, pentru că vă reprezintă foarte tare, spuneţi aşa: „am prins toate formele şi reformele posibile de învăţământ post universitar, stagiatura comunistă, repartiţia unde se atârna harta în cui, rezidenţiatul în diabet, boli de nutriţie şi metabolism, primariatul. Am citit zeci de mii de pagini, am dat sute de examene, am făcut nenumărate gărzi în servicii de urgenţă. Am ajuns la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, ca parte a nesfârşitei reforme sanitare în care nu am ştiut să intru prin uşa din dos, ci prin concursuri şi examene” şi în continuare trebuie să facem o precizare, iată daţi concursuri, daţi examene pentru a vă desăvârşi, nu-i aşa, învăţătura.

Simona Tivadar: Ca să fiu cine este orice coleg care a studiat la fel ca mine în Europa, că altfel sunt nimeni.

Marius Tucă: Păi şi de ce nu suntem  recunoscuţi dacă şi dumneavoastră aţi  studiat exact ca şi ei?

Simona Tivadar: Pentru că la ei nu există nutriţia, de abia se introduce, este diabet, endocrinologie, la noi este diabet nutriţie separat şi endocrinologie separat. Şi din 2007 ne tot scremem cu toţii să facem în aşa fel încât măcar cei care au  astăzi rezidenţiatul să nu ia aceeaşi ţeapă pe care am luat-o eu.

Marius Tucă: „Adaptarea unui clujean la Bucureşti este o provocare pe care am trăit-o cu umor ca să nu o trăiesc cu disperare”. Eu am trăit-o mai mult cu disperare, apropo de oraşe de provincie, momentul în care ajungem în această capitală care ne devorează de multe ori. „Şi m-am trezit într-o  zi că toate astea nu valorează nimic atunci când o divă care se plictiseşte de prea mult stat degeaba dă sfaturi medicale, când un absolvent al unui curs online de nutriţie pretinde că are competenţa să dea indicaţii, când orice neisprăvit, neinstruit îşi face blog de sănătate şi ne ameninţă că vom muri în chinuri dacă nu cumpărăm produsele pe care le recomandă. Am descoperit într-o zi că ne-a inundat pseudoştiinţa şi că îi cad pradă oameni naivi, incapabili să discearnă între adevărul ştiinţific verificat şi reproductibil de fiecare dată şi testimoniale făcute despre leacuri miraculoase contra orice sau preventive despre nimic”. Descrierea perfectă, e adevărat că în România, în ultimii ani, mai ales,  au apărut tot felul de neica nimeni sau neştiutori...

Simona Tivadar: Sau nu neapărat neica nimeni, adică persoane cu mare vizibilitate...

Marius Tucă: Neica nimeni în domeniul în care dumneavoastră aveţi diplomă, despre asta vorbesc, domeniul medicinei.

Simona Tivadar: Păi ei spun aşa: „dacă aţi ştii cât am citit, păi eu am citit foarte mult”, păi da, dar medicina nu e Jules Verne, nu citim Ocolul Pământului în 80 de zile, medicina se învaţă, nu se citeşte şi eu am citit foarte mult, dar aia e cultura mea generală, treaba mea, nu are nici o legătură cu competenţele mele. Eu când vorbesc despre un subiect din competenţa mea, e ca şi cum aş face o consultaţie, aş face o recomandare şi aş pune parafa, are exact aceeaşi valoare.

Pentru orice fel de boală  există un protocol. Medicina funcţionează foarte bine pe protocoale...Aşa şi cine le respectă? Absolut nimeni

Marius Tucă: Şi mai este un lucru esenţial şi anume că dumneavoastră sunteţi doctor de mai bine de 35 de ani de când aţi  terminat facultatea, adică aţi exersat, aţi profesat în această meserie.

Simona Tivadar: Who cares? Cui îi pasă? Tocmai tratez un caz la telefon, adică o  chestie foarte românească de care sper să scap o dată şi o dată, se depistează un caz cu o problemă de sănătate, care este prost tratat la camera de gardă, undeva trimis acasă, reintervenim să îl punem pe şine şi ajunge într-un alt serviciu, alt loc, unde este parţial prost tratat şi trebuie să reintervenim, adică sunt la a treia intervenţie în care în sfârşit un copil de 22 de ani ajunge acolo unde trebuie şi unde am trimis-o  din prima zi.

Marius Tucă: Dar asta se întâmplă în fiecare zi.

Simona Tivadar: Cu riscul... da, numai că atunci când ai un diabet nou depistat, un insulino-dependent, un tânăr, el intră în comă în 2-3 săptămâni şi moare. Deci sistemul se încăpăţânează în ciuda eforturilor şi experienţei mele şi a faptului  că am sfătuit-o exact ce trebuie să facă, pentru că eu nu mai consult diabet în acest moment şi oricum nu e din Bucureşti şi totuşi  sistemul se încăpăţânează să omoare copilul ăsta.

Marius Tucă: De ce?

Simona Tivadar: Datorită faptului că nu se respectă nici un fel de protocol, deci problema de bază a medicinii româneşti după părerea mea în acest moment, este absenţa oricărui protocol, fiecare face absolut cum îl taie capul, indiferent dacă... când dăm examen, dăm aproximativ din aceeaşi bibliografie, deci există aceeaşi bibliografie de examen pe care trebuie să o parcurgem toţi şi când avem subiectul „nodulul tiroidian” trebuia să scrii exact protocolul de examinare, dacă e atât de mic îl scoţi, dacă nu îl urmăreşti... pentru orice fel de boală  există un protocol. Medicina funcţionează foarte bine pe protocoale...

Marius Tucă: Dar există spitale care au protocoale, asta e clar nu?

Simona Tivadar: Aşa şi cine le respectă? Absolut nimeni. Se respectă şeful de secţie... dacă e vorba despre un infarct se va trata într-un  fel la cardiologie la Cluj, în altfel la cardiologie la Universitar la Bucureşti, în altfel la Ciorogârla, protocolul ăsta ar trebui să fie general şi doar...

Marius Tucă: Dar există protocolul general sau nu există? Sau există şi nu este aplicat aşa cum trebuie?

Simona Tivadar: El nu există în formă de lege, pentru că nu poţi să faci o lege în care să spui „ atent dacă nu prescrii fix aspirina pe linia întâi, te dau afară”, nu, protocoalele  astea sunt protocoale profesionale pe care le are fiecare dintre specialităţile noastre şi care în străinătate dacă sunt încălcate duc la pedepse enorme, considerate ca fiind malpraxis.

Marius Tucă: E adevărat.

Simona Tivadar: Exact, deci aici apare această problemă, malpraxis-ul nostru este: a strigat medicul la mine, a scos apendicele în loc să îmi scoată dintele „malpraxis, nu se întâmplă nimic”.

Marius Tucă: Malpraxis este nerespectarea protocoalelor şi a procedurilor.

Simona Tivadar: Procedura asta înseamnă, un protocol, toţi tratăm la fel un copil de  22 de ani cu o glicemie de 350 nou depistat. Nu, nu îl tratăm la fel iată: s-a dus la spital la camera de gardă, a fost trimis acasă să aibă o programare în privat peste două săptămâni, fetiţa asta nu va mai fi în viaţă, ok şi dacă nu mă cunoştea pe mine? Dacă nu avea acest sfat, un copil de 22 de ani.

Marius Tucă: E important că existaţi, că sunteţi dumneavoastră.

Simona Tivadar: Chestia asta nu fair, nu e adevărat, de ce să mă cred eu bunul Dumnezeu şi să mă urc în ceruri cu ego-ul meu şi...

Marius Tucă: Bine că a dat peste un doctor...

Simona Tivadar: Trebuia să dea fix la camera de gardă peste acel doctor, Marius.

Marius Tucă: Spuneam că după ce treceam de camera de gardă şi vedeam că nu s-a întâmplat ce s-a întâmplat, bine că există doctori care fac bine în cele din urmă.

Simona Tivadar: Împotriva sistemului.

Marius Tucă: Împotriva sistemului chiar aşa pentru că astfel acest copil murea. Şi e mai important să faci împotriva sistemului, să calci în picioare  sistemul...

Simona Tivadar: Câţi copii cunosc o Simona Tivadar?

Marius Tucă: Nu ştiu, spuneam că... e adevărat că prima dată contează, sunt importante protocoalele, procedurile şi să se respecte şi este şi mai important în sistemul ăsta să îl facem să funcţioneze şi fiecare prin ceea ce spune ar putea să ajute la chestia asta, ştim bine. Dar ne răzvrătim de atâţia ani, de  30 de ani împotriva sistemului, nu avem ce face, suntem condamnaţi să facem asta.

Simona Tivadar: Sistemul este format din şeful de secţie şi subalternii lui, interese la nivel de universităţi de medicină şi farmacie care sunt poli de putere, sunt lucruri diferite şi aici se viciază foarte mult actul medical.

Marius Tucă: Suntem ascultaţi  şi pe Smart Radio acum am aflat, e postul dumneavoastră preferat...

Simona Tivadar: Mi se face frică de a dreptul...

Marius Tucă: Deja sunt prea mulţi care ne ascultă şi care ne urmăresc.

Simona Tivadar: Să vezi ce o să mă pedepsească, o să mă oprească pe stradă să îmi pună piedici.

Marius Tucă: Nu, dar cu siguranţă or să vină mai mulţi oameni să vă întrebe despre ce trebuie să facă în viaţa asta, că e important, ca să slăbească, să nu slăbească. Am pierdut foarte mult timp vorbind despre sistem şi îmi pare rău pentru că nu avem.

Simona Tivadar: Ba nu, sistemul este important.

Dacă ne uităm bine în orice calendar ortodox postul este cu zile de dezlegare la untdelemn, ceea ce înseamnă că nu ai voie să mănânci grăsimi

Marius Tucă: E important, dar o să facem o emisiune să discutăm numai despre sistem, despre proceduri, despre protocoale exact cum spuneai. Eu vreau să vorbim despre post, pentru că în… păi am aici îmbuibă-te creştine,  e post, primele texte...

Simona Tivadar: Astea sunt răutăţile mele...

Marius Tucă: Nu sunt răutăţi, dar am citit ceva foarte frumos tot pe Facebook scris şi m-a distrat copios şi te rog să îmi dai voie doar câteva rânduri să citesc, după aceea o să îţi dau doar titlurile şi să comentezi.

Simona Tivadar: Cartea oricum este bestseller în al treilea an, deci asta înseamnă că oamenii totuşi preferă să înveţe în felul ăsta cu zâmbetul pe buze, de aia nu are rost nici la tine să le spunem: „fă aşa pentru că altfel o să mori”, nu. Hai să râdem despre...

Marius Tucă: „Doctor Simona Tivadar medic primar de diabet, nutriţie şi boli primare explică într-un stil plin de umor unde greşim sistematic atunci când ţinem post”, se aproprie postul Paştelui, cel mai important, „şi de ce la finalul acestei perioade de austeritate care ar trebui să fie nu doar alimentare ne trezim mai graşi şi mai bolnavi decât eram înainte. Ce scrie Simona Tivadar, să îi dea Dumnezeu sănătate, ia hai toată lumea la oglindă să îmi spuneţi ce vedeţi în ea. Cumva sunteţi mici de înălţime, bruneţi, cu tenul de culoare gălbuie, cu ochii oblici şi pleoape aproape invizibile? Presupunând că nu aparţineţi rasei galbene, să nu aud comentarii deplasate rasiste de superioritate a albilor şi nici nu aveţi, doamne fereşte insuficienţă  renală şi răspunsul va fi clar nu. Atunci de ce? De ce Dumnezeului vă îndopaţi cu soia?  Crenvurşti de soia, şniţele de soia, pate vegetal, ca să nu mai vorbesc de tofu şi aşa zisul lapte de soia, o mizerie de băutură care nu are nici o legătură cu laptele, conţinând apă, zahăr şi boabe de soia, de burgeri de soia, margarină, smântână  sau îngheţată de soia, ligheane de cartofi prăjiţi sau salate orientale înecate în ulei?”. De ce fac românii chestia asta? Care este explicaţia?

Simona Tivadar: Pentru că dispreţuiesc austeritatea postului în mod real, deci ei se prefac că ţin post, pentru că dacă ne uităm bine în orice calendar ortodox postul este cu zile de dezlegare la untdelemn, ceea ce înseamnă că nu ai voie să mănânci grăsimi şi dacă stăm şi ne gândim logic la toate normele de igienă alimentară impuse prin restricţii religioase de-a lungul secolului oricărui popor, vechii greci trebuiau să sacrifice cel mai gras bou lui Zeus. Dacă îl sacrificau pe ăla slab, nenorocirile, lăcuste ştiu eu ce, se supăra pe ei Zeus. Ce însemna să sacrifici boul cel mai gras, să îl tai, să arzi grăsimea pe un rug separat, fumul se ducea la cer, asta era ofranda către zeu şi tribul mânca liniştit fripturica, deci era o formă igienică de reducere a consumului de grăsime, în religia ortodoxă jumătate din zilele anului sunt de post, venind din vremuri în care grăsimile erau aproape exclusiv grăsime animală şi atunci în jumătate din zilele anului iată această grăsime era interzisă, nu proteina animală, ci grăsimea era problema, grăsimea din brânză, grăsimea din carne, grăsimea din gălbenuşul de ou, din smântână, din unt nu? Şi erau permise nişte grăsimi vegetale în mod indirect, adică nucile, alunele, în cantitatea aceea mică în care existau pe vremea aceea că nimeni nu se ducea la Supermarket să ia un kil de caju şi să îl mănânce că e post.

Marius Tucă: Pentru că aici spui foarte bine, absolut excepţional câteva, nu ştiu 100 de grame de seminţe dintr-alea înseamnă, dacă vorbim de calorii ca şi când am mânca o ciocolată mare, nu?

Simona Tivadar: 5 linguri de ulei au atâtea calorii cât 100 de grame de ciocolată, asta scrie pe uşă, ca să ştim o treabă.

Marius Tucă: Şi de multe ori apropo de faptul că mâncăm ulei grecesc, sau din Italia extravirgin presat la rece, punem cât vrem.

Simona Tivadar: Un abuz este un abuz.

Marius Tucă: Păi nu, 100 de grame de fapt înseamnă enorm, uleiul de măsline care e foarte sănătos.

Simona Tivadar: Un abuz este un abuz, culmea e că nimeni nu îşi propune să mănânce grăsime de balenă ca un eschimos, ce caraghios pentru că tu ştii clar că dacă te apuci să mănânci grăsime de balenă precum un eschimos faci o pancreatită şi mori sau ajungi oricum într-un loc pe care nu îl doreşti.

Marius Tucă: Îmi place că foloseşti umorul atunci când vine vorba de foarte multă prostie, pentru că este o carte şi împotriva prostiei, scrii nenumărate...

Simona Tivadar: Să zicem că este o carte care să îl stimuleze pe om să gândească logic, deci dacă eu îţi spun acum că uite omenirea s-a străduit întotdeauna să reducă consumul de grăsime animală...

Marius Tucă: De ce mi-ai luat stiloul?

Simona Tivadar: Să mă joc cu el. Deci omenirea a încercat întotdeauna, singura modalitate evident erau normele religioase, era singura formă de învăţătură care erau excepţionale, în final era postul, o formă de austeritate alimentară care venea întotdeauna fie înainte de perioade care o să urmeze  abundenţă, fie după... şi atunci de ce nu ţii cont de lucrurile astea, de ce crezi că dacă mănânci un kg de cartofi prăjiţi ai ţinut post,  pentru că scopul postului era într-adevăr să nu ţi se aşeze atâtea grăsimi pe artere, să scazi câteva kg pe care le-ai pus...

Postul este o perioadă de  austeritate în care trebuie să nu mănânci mult, trebuie să mănânci puţin şi trebuie să mănânci multe legume...

Marius Tucă: Şi să le spunem oamenilor ce să mănânce în perioada postului, că au uitat de fasole, au uitat de linte, au uitat de năut, au uitat de mazăre.

Simona Tivadar: Evident, păi dacă mănânci cartofi prăjiţi, îţi mai trebuie năut şi linte şi mazăre şi fasole? Nu.

Marius Tucă: Da doamna doctor şi vine omul şi întreabă ce să mâncăm?

Simona Tivadar: Mâncare.

Marius Tucă: Mâncare şi atunci le spuneţi...

Simona Tivadar: Nu merdenele care înseamnă făină, margarină că mi se încleştează fălcile deja, că mi se lipsesc  când vorbesc, cu nu ştiu ce maglavais de ciuperci care şi ăla amestecat cu ceva să le ţină laolaltă...

Marius Tucă: Iar cu soia ne-am lămurit...

Simona Tivadar: Iar cu soia...

Marius Tucă: Nu avem ochii oblici,  păi nu ar trebui să le spunem oamenilor că în perioada de post poate să mănânce fasole, poate să mănânce mazăre...

Simona Tivadar: Să mănânce pâine, în primul rând.

Marius Tucă: Poate să mănânce pâine.

Simona Tivadar: Poate să mănânce pâine, poate să mănânce multe feluri de copturi la cuptor, neuitând totuşi că postul este o perioadă de  austeritate în care trebuie să nu mănânci mult, trebuie să mănânci puţin şi trebuie să mănânci multe legume...

Marius Tucă: Foarte multe legume şi aşa cum supuneam...

Simona Tivadar: Să nu bea nici un fel de sucuri, alt subiect pentru care mă sufoc...

Marius Tucă: Păi nu, ajungem la... dar le luăm pe toate pe rând, nu ştiu cât mai avem că deja a trecut jumătate din emisiune, trece foarte repede.

Simona Tivadar: Sunt un interlocutor extraordinar.

Marius Tucă: Excepţional şi mă bucur de asta, să vedem cât putem să prelungim pentru că urmează şi altă emisiune după noi, urmează Ion Cristoiu. Am ajuns la post, mai mult decât atât, vorbim de legume, vorbim de zarzavaturi care pot fi consumate.

Simona Tivadar: Care sunt greu de gătit, pentru o femeie ocupată, să mai vină la ora şapte seara cu cinci plase de conopidă, broccoli, roşii, ardei, castraveţi, ciuperci, ştiu eu ce dovlecei şi să se apuce să le cureţe, e complicat şi atunci ne simplificăm viaţa.

Întotdeauna o cereală integrală va fi o cereală mai valoroasă pentru noi, plus te satură mai bine

Marius Tucă: Şi atunci mai sunt şi dezlegările la peşte...

Simona Tivadar: Perioada de paşte, acolo sunt mai puţine.

Marius Tucă: Sunt mai puţine, dar în postul Crăciunului avem aproape în fiecare weekend, sâmbătă şi duminică dezlegare la peşte. Dar apropo de pâine că am ajuns la un subiect sensibil, pâinea integrală sau pâinea albă?

Simona Tivadar: Întotdeauna o cereală integrală va fi o cereală mai valoroasă pentru noi, plus te satură mai bine, de ce? Pentru că ce înseamnă cereale integrale? Cerealele au un bob care are numai amidon din care se scoate făina aia albă care se face lipici foarte uşor, cu valoare nutritivă exclusiv datorită carbohidraţilor, glucidelor, zaharurilor pe care le conţine şi mai are învelişurile care conţin tărâţe, vitamine de grup B... pe care industria le foloseşte pentru altceva. Deci sunt decorticate să zicem şi rămâne...

Marius Tucă: Tot ce e mai bun...

Simona Tivadar: Nu neapărat tot ce e mai bun, bun este mixtul complet şi amidonul şi ....

Marius Tucă: Partea de înveliş...

Simona Tivadar: Şi atunci preferabil cereale integrale evident, sau mixt de cereale că acuma vedem, „nu, nu, eu mănânc fulgi de ovăz”, serios dar ce eşti, cal? Ovăzul este o cereală inferioară.

Marius Tucă: Recomandaţi cereale la micul dejun? O altă întrebare.

Simona Tivadar: Mie nu îmi plac întrebările astea pentru că iată... nu că nu îmi plac, ci acest gen de întrebări naşte altfel de întrebare din partea mea.

Marius Tucă: Doamna doctor a fost o vreme, cred că acum 10-15 ani, în care se vorbea numai despre cereale şi că trebuie să mâncăm cereale şi că aproape că nu mai trebuia să mănânci nimic altceva pentru că cerealele făceau minune.

Simona Tivadar: E un bullshit, fix aceleaşi cereale pe care le mănânc în formă de cereale la micul dejun le găsesc în pâine, sau le găsesc în nişte paste pe care mi le fac...

Marius Tucă: Deci dacă mănânci două, trei felii de pâine pe zi e suficient, nu mai trebuie să te îndopi şi cu  cereale şi mai ales amestecul cereale cu iaurt sau cu lapte.

Simona Tivadar: Nu, amestecul de cereale cu iaurt sau lapte este ok, avantajul cerealelor este că suntem obligaţi să mestecăm pentru că marea majoritate sunt crocante şi atunci creierul nostru înţelege că am mâncat şi ne săturăm cu o cantitate mai mică, dar dacă pui într-un bol, îl umpli cu cereale şi torni un picuţ de lapte peste, ai obţinut fix o bombă calorică, pe când dacă pui bolul plin cu lapte şi trei linguri de cereale ai obţinut ceea ce ar fi trebuit să mănânci.

Marius Tucă: Deci avem cereale cu mult lapte, sau jumate, avem o bombă calorică, trebuie să ştie oamenii asta.

Simona Tivadar: Iarăşi depinde de ce lapte pui, dacă pui un iaurt cu 10% grăsime, adică bomba calorică întotdeauna va conţine glucide şi lipide, dacă eu pun lapte gras sau un iaurt cu 10% grăsime şi nişte cereale cu zahăr, bum.

Marius Tucă: Nu, pun nişte cereale fără zahăr şi un iaurt cu 3% grăsime.

Simona Tivadar: Cereale fără zahăr de calitate bună nu prea există.

Marius Tucă: Mă rog, cât de cât şi cu un iaurt 3% grăsime cred că e ok?

Simona Tivadar: Întotdeauna ceea ce mănânci trebuie să fie condiţionat de ceea ce vei face în următoarele patru, cinci ore din viaţa ta, asta este măsura mâncării noastre, e singura. Deci nu putem mânca retroactiv, tu nu poţi deseară acasă şi să plăteşti toată ziua...

Marius Tucă: După ce o zi întreagă nu ai mâncat nimic, bagi în tine şi zici că ai recuperat. Dar apropo de post şi se discută acum de fasting, se spune, iartă-mă o secundă că îţi spun imediat şi vreau să te întreb ce înseamnă fasting, nu ăla prost înţeles că nu mănânci nimic toată ziua, iar seara mănânci patru feluri, eu vorbesc că dacă ai luat ultima masă la ora 7-8 seara, dacă e vară, pentru că dacă e iarnă ultima masă trebuie să fie undeva până la...

Simona Tivadar: Ultima masă consistentă trebuie să fie în apropriere de apusul soarelui, deci iarna 5:30-6 pentru că...

Marius Tucă: Iar vara undeva la orele 20:00...

Simona Tivadar: Pentru că am descoperit curentul electric de abia de 150 de ani şi încă nu ne-am adaptat.

Marius Tucă: E adevărat.

Simona Tivadar: Trăim în bioritmul lumină- întuneric.

Marius Tucă:  E adevărat, am descoperit şi televiziunea şi tot nu ne-am adaptat la nimic din ce e şi apropo de ce spuneai la început, oameni care... am citit foarte mult pe net şi meseria de gazetar din ultimii ani, e făcută de toată lumea în sensul că nu au făcut-o niciodată, dar citesc au părere, mai ales că există Facebook, Instagram şi aşa mai departe şi avem 22 de milioane de ziarişti în România, nu mai suntem atâţia, dar...

Simona Tivadar: Şi exact atâţia milioane de nutriţionişti, la noi cine mănâncă e nutriţionist.

Marius Tucă: Partea proastă la voi este că sunt vedete în România care se ocupă foarte tare în ultima vreme cu partea asta de nutriţie.

Simona Tivadar: Nu doar în ultima vreme, cam în ultimii 10 ani, deci Facebook ridicat foarte mult această ocupaţie, plus na că s-or fi plictisind fetele că dacă tot stai toată ziua şi dacă ai şi ocazia să te vezi în foarte multe locuri atunci trebuie să găseşti un subiect pe care să ... ăsta este Instagramul, e ok, e bine, dar ele trebuie să şi... pe Facebook nu trebuie să pui doar poze, trebuie să şi zici şapte vorbe şi atunci e simplu. Din păcate, foarte multe cazuri sunt cele în care vedetele promovează de fapt un anume fel de produs, spunând că de fapt ele sunt atât de bine pentru că...

Marius Tucă: Şi poate să fie o chestie plătită şi...

Simona Tivadar: Exact, eu mănânc absolut orice, dar pentru că mă dau cu miere Mănucă pe vârful nasului pe coate şi pe vârful limbii, exact, apă îmbunătăţită cu...

Marius Tucă: Ai scris aici şi despre apa de fiţe, vom vorbi despre asta, dar apropo de fasting, e ziceam că o să  vorbim acum de câte mese, iar la fel de important, ştiu că spui ca la micul dejun să mănânci ca un rege, că la prânz să mănânci ca un prinţ, iar seara să mănânci ca un cerşetor.

Grăsimile nu fac nimic în ceea ce priveşte saţietatea, adică să mă oprească să mănânc prea mult în timp ce proteinele da

Simona Tivadar: Dar atenţie este vorba de compoziţia porţiei, poţi să mănânci atât o porţie, dar dacă ea e formată din multe legume, un peşte alb, un pui, o brânză mai slabă...

Marius Tucă: Vorbim de consistenţă nu de volum aici.

Simona Tivadar: Exact, deci tu poţi să mănânci să te saturi, dar nu este masa cea mai consistentă a zilei şi atunci e foarte ok.

Marius Tucă: Şi micul dejun cât de consistent poate să fie, apropo de ...

Simona Tivadar: Atât cât să nu ţi se facă somn, deci prostia asta în care mănânc dimineaţa pâine, ouă, pâine cu unt, ouă, brânză, caşcaval, salamuri, crenvurşti , cârnaţi, nu ştiu ce, suc de portocale... dar nu că se otrăvesc...

Marius Tucă: Nu, fiecare e un aliment important în sine.

Simona Tivadar: Exact, pentru că orice aliment care conţine proteine multe o să aducă multe lipide, multe grăsimi şi atunci grăsimile... grăsimile nu fac nimic în ceea ce priveşte saţietatea, adică să mă oprească să mănânc prea mult în timp ce proteinele da, ce avem de mâncare la masă? Mici. Mănânci 10 mici, mamă ce mai avem de mâncare, mici, ok al 11-lea nu îl mai pot mânca. Deci proteinele întotdeauna ne satură repede, în schimb grăsimile nu. Sau mănânc un grătar de vită, sau un grătar de vită care are un cub de unt pe el, o să mănânc aceeaşi cantitate de carne, deşi porţia cu cubul de unt are 200 de calorii în plus, deci grăsimile alea nu mă opresc să mănânc mult şi atunci această pseudo regulă, pentru că nu e nici o regulă, dar nu combina carnea cu ou şi brânză este făcută exclusiv ca să limiteze cantitatea de grăsime. Dacă mănânc pâine cu unt, cu caşcaval, cu salam de Sibiu şi cu ou deasupra, problema mea în acest sandvici sunt grăsimile care sunt foarte multe, sunt prea multe, ori grăsimile sunt...

Marius Tucă: Pe de altă parte o felie de unt nu a omorât pe nimeni.

Simona Tivadar: Exact, dar când ne trebuie grăsimi? Când e frig şi când facem efort fizic intens.

Marius Tucă: Bun, spune-mi te rog din punctul doctorului Simona Tivadar care este un mic dejun, să îi spunem ideal?

Simona Tivadar: Acuma iar o luăm de la început?

Marius Tucă: Nu, adică am vorbit de câteva reguli.

Simona Tivadar: Pentru mine care sunt o femeie trecută de 50 de ani, care dimineaţa lenevesc...

Marius Tucă: Pentru mine care sunt trecut de 50 de ani şi care lenevesc până la 12?

Simona Tivadar: În acest caz de micul tău dejun trebuie să fie auster, ba da, pentru că tocmai asta spun...

Marius Tucă: Nu au ce să caute grăsimile, asta spun, în nici un caz...

Simona Tivadar: Dacă ieşi să plimbi câinele, da ai să mănânci pâine cu unt, pentru că afară sunt -6 grade.

Marius Tucă: Nici câinele meu nu mai vrea să se plimbe.

Simona Tivadar: Dacă nu o să ieşi să plimbi câinele şi iei micul dejun la  9 şi stai până la 12 în casă imobil într-un fotoliu, citind, studiind, micul dejun trebuie să fie mult mai auster.

Marius Tucă: Micul dejun trebuie să fie un ceai...

Simona Tivadar: Nu chiar, pentru că regula este că două treimi din proteinele zilei trebuie să le luăm în prima parte a zilei, deci cu masa de prânz inclusiv.

Marius Tucă: Şi la fel şi carbohidraţii că mai pe seară carbohidraţii îngraşă. Şi masa de prânz conţine două feluri, o ciorbă, o supă?

Simona Tivadar: Niciodată, decât dacă munceşti fizic, dacă nu munceşti fizic un singur fel şi îţi muţi supa seara, cina cu o supă este o cină excepţională. Când zic supă, eu vorbesc de un aliment complex care are carne, legume...

Marius Tucă: O ciorbă, româneşte.

Simona Tivadar: Care are carne, legume şi ciorba ta are cartofi sau are orez, sau o supă de tăiţei...

Marius Tucă: Un singur fel, da?

Răbdatul de foame este cea mai mare capcană în cura de slăbire, pentru că dacă mănânci puţin, cu puţin se învaţă organismul tău să trăiască

Simona Tivadar: Un singur fel este suficient.

Marius Tucă: O ciorbă sau un grătar sau un peşte?

Simona Tivadar: Întotdeauna masa mai consistentă.

Marius Tucă: Grătarul mai degrabă.

Simona Tivadar: Depinde, nu poţi să faci aşa: să mănânci peştele la prânz şi carnea roşie seara, asta e o greşeală, deci dacă eşti mâncător de carne roşie vita va fi la prânz, porcul va fi la prânz, oaia va fi la prânz, nu va fi niciodată seara şi nici mezeluri seara.

Marius Tucă: Seara poate să fie o ciorbă sau o carne albă, un pui pe grătar sau un peşte.

Simona Tivadar: Exact, sau o brânză mai slabă.

Marius Tucă: Dar mai spui ceva, vorbim despre lumină şi întuneric şi vorbim despre faptul că e iarnă, chiar dacă nu a fost iarnă anul ăsta, e prima dată când văd aşa ceva, noiembrie, decembrie, ianuarie nu au fost luni de iarnă, nu a nins, spui că la 6 se întunecă, la 6 poţi să mănânci de exemplu un grătar uşor, de pui sau peşte şi mai poţi o gustare după aceea la ora 9 seara, un iaurt sau o supă.

Simona Tivadar: Sau o supă, care e o supă mai light deja, nu îţi mai trebuie atâta carne.

Marius Tucă: Dar ce trebuie să facă ăia care trebuie să slăbească atunci? Pentru că vorbim şi despre...

Simona Tivadar: Poţi să mănânci o supă doar de legume...

Marius Tucă: Şi nimic altceva şi fără gustare.

Simona Tivadar: Dacă ai mâncat suficient şi ai mâncat corect un mic dejun, eventual o mică gustare, un prânz, o cină devreme şi pe urmă încă o gustare, nu îţi mai trebuie mâncare, adică încearcă să mănânci după regulile astea şi ai să vezi că seara nu îţi mai trebuie.

Marius Tucă: Ai avut foarte mulţi pacienţi de- a lungul timpului şi eu întrebam pur şi simplu, în momentul în care cineva vrea să slăbească, am înţeles foarte bine, regulile le-ai explicat pe înţelesul tuturor...

Simona Tivadar: Să nu rabde de foame, răbdatul de foame este cea mai mare capcană în cura de slăbire, pentru că dacă mănânci puţin, cu puţin se învaţă organismul tău să trăiască...

Continuă în pagina 2