Video Antonescu: Mie mi-ar plăcea mai mult să guvernăm cu PD, dar cred că e mai probabil cu PSD

Rep.: Ce regretaţi la sfârşit de mandat în Parlament?

C.A.: Regret faptul că o Alianţă care a obţinut un vot de încredere foarte important din partea românilor - şi mă refer la alianţa noastră cu PD, care avea şansa de a guverna foarte ferm într-o direcţie bună în România, fără toate aceste tensiuni - n-a rezistat această Alianţă şi n-a rezistat pentru că partenerii noştri au preferat un alt tip de joc politic, care pentru noi era inacceptabil. Sunt mulţumit că la capătul acestor patru ani noi, liberalii, am reuşit, în condiţii extrem de dificile, să realizăm foarte multe dintre obiectivele acestei guvernări şi poate cel mai important, în principal, obiectivele economice. Sunt multe lucruri care nu mă mulţumesc, sunt domenii, zone în care România a bătut pasul pe loc în aceşti patru ani, dar, repet, ceea ce e foarte important e că, totuşi, în condiţii de guvern minoritar, în condiţii de atacuri concentrate de la diferite forţe politice şi mediatice, totuşi acest guvern a urmărit cu încăpăţânare aproape câteva obiective economice şi în mare parte le-a reuşit. Am marea satisfacţie pe de altă parte că PNL, ameninţat efectiv cu dispariţia la un moment dat, prin anul 2005, a ieşit mai întărit din această experienţă foarte dură.

Rep.: Să trecem la Crin Antonescu omul. Cum aţi intrat în politică şi de ce aţi renunţat la cariera de profesor de istorie?

C.A.: Am intrat în 1990, sub sentimentul destul de apăsător că România a ajuns în situaţia ca nişte oameni - mulţi şi în special tineri - să moară pentru libertate, că acest lucru a fost posibil dintr-o vinovăţie care ne-a aparţinut într-o măsură mai mare sau mai mică tuturor celor care am trăit în timpul regimului comunist şi că măcar acum sau măcar atunci e nevoie ca fiecare să facă ceva, să-şi lase bârlogul mai mult sau mai puţin călduţ în care se refugiază de sistemul public al dictaturii şi să încerce să contribuie la aşezarea instituţională, socială a libertăţii României. N-am crezut nici în 1990 că în politică îmi voi găsi această formă de exprimare, mă gândeam mai degrabă la presă, însă în principal sfârşitul lui ianuarie 90, zilele istorice de 28-29 ianuarie, momentul în care a fost absolut evident că Ion Iliescu şi FSN-ul din epocă sunt continuatoare directe şi făţişe aproape ale sistemului comunist, când am văzut că partidele istorice - liberalii şi ţărăniştii - sunt sunt expuse practic unui linşaj mediatic la vremea respectivă, cu televiziunea singura şi cu toate celelalte forme premergătoare mineriadelor şi ulterior prin mineriada din iunie 90, atunci am considerat că e de datoria noastră, exact cum atunci când este un război pentru ţara ta te înrolezi în armată, să ne înrolăm în politică şi am făcut-o.

Am renunţat cu strângere de inimă la cariera de profesor, mi-e dor şi acum de ea, e una dintre cele mai importante şi mai ales frumoase activităţi publice, chiar dacă ea, apropo de discuţia dinainte, este din punctul de vedere al condiţiei materiale una foarte dificilă în continuare în România, dar am considerat că în politică pot să mă exprim mai bine şi am făcut o alegere.

Rep.: Luaţi în calcul o întoarcere la catedră? În condiţiile în care sunt compatibile.

C.A.: Mi-aş dori şi poate că lucrul ăsta va fi posibil odată - să fac şi acest lucru, să predau câteva ore, chiar dacă asta nu e ocupaţia mea principală. Pe de altă parte, eu cred că trebuie să fii cât mai bun în ceea ce faci şi, oricât de mult mi-ar fi plăcut meseria de profesor, eu am avut în familie, şi în tatăl meu şi în mama mea, modele de oameni care au făcut în mod excepţional această profesie. Şi cred că n-aş putea-o face la fel şi de aceea cred că nu mă voi întoarce cu totul în acest domeniu.

Rep.: Se spune că sunteţi un om cu principii. Care sunt principiile dumneavoastră?

C.A.: Cred în libertate, cred în onoare, cred în solidaritate. Cred că liberalismul nu înseamnă egoism sau nu înseamnă doar egoism şi profit, ci înseamnă şi curaj şi generozitate şi capacitatea de a construi, împreună cu semenii, o lume în care fiecare, în mod individual, să se poată împlini. Cred că onestitatea, sinceritatea, capacitatea de a spune ce crezi, trebuie să prevaleze la un politician, cred că trebuie să spui atât şefilor tăi de la partid cât şi oamenilor, cât şi celor care te aleg sau nu te aleg ceea ce ai tu de spus, dacă ai de spus, şi nu ceea ce ei vor să audă într-un moment sau altul.

Rep.: Există principii la care aţi renunţat de-a lungul timpului?

C.A.: Nu. Ştiu că o asemenea afirmaţie poate să stârnească îndoială sau poate chiar zâmbet, însă aş vrea şi încerc să fac acest lucru în activitatea mea politică, să transmit măcar acest mesaj multor oameni tineri şi multor oameni din afara politicii: «Se poate să faci politică fără să fii omul cuiva, fără să fii cumpărat de cineva şi fără să trebuiască să-ţi tranzacţionezi principiile esenţiale!»