COM: Distanţa de la 1 decembrie la 10 iunie este fix cât distanţa dintre o puşcă şi o poezie

Ce facem noi acum de Ziua noastră Naţională? Păi facem cam tot ce făceam între 1948 şi 1989, când ne auto-sărbătoream de 23 august. Pilonul principal al sărbătorii naţionale a fost, şi este şi astăzi, parada militară de la Bucureşti. Adică armata îşi scoate în stradă maşinile şi maşinăriile de omorât oameni şi defilează ţanţoş, în ritm de fanfară, prin faţa unei numeroase asistenţe.

Generalii (doctori sau nu) îşi zornăie decoraţiile, iar copiii cască gura şi privesc halucinaţi cele mai noi şi mai moderne scule de ucis oameni care li se perindă prin faţa ochilor. Urmează, acum ca şi odinioară, micii şi berea.

La capătul celălalt al continentului, lucrurile stau oarecum altfel. Portughezii au avut de unde să-şi aleagă ziua pe care s-o proclame Zi Naţională. De-a lungul vremii au descoperit şi/sau cucerit vaste teritorii. Au clădit un imperiu, au fost una dintre marile puteri maritime ale lumii, au dat şi un papă, şi-au pierdut la un moment dat apoi şi-au recâştigat independenţa, au trecut de la monarhie la republică iar mai spre zilele noastre s-au scuturat şi de o dictatură. L-au avut pe Vasco da Gama, navigatorul care a găsit primul drumul spre Indii. Mai degrabă au scris istorie decât au fost scrişi de aceasta.

Ei bine, portughezii îşi sărbătoresc Ziua Naţională pe data de 10 iunie. De ce? Fireşte, pentru că ei consideră această dată ca fiind cea mai însemnată în afirmarea identităţii lor naţionale. Dar ce s-a întâmplat, cândva, pe 10 iunie? Care este evenimentul-reper al istoriei Portugaliei?

Iată: cu aproape 500 de ani în urmă, la 10 iunie, s-a stins din viaţă Luis de Camões. Un mare navigator? Nu! Un descoperitor de noi pământuri? Nu! Un militar glorios? Nici atât! Camoes a fost un poet. Un poet şi mai ce? Un poet şi nimic altceva. Un poet pe care portughezii îl venerează şi care este, din punctul lor de vedere, cel mai însemnat reper al ţării şi al poporului lor. El este cel care încă le generează şi le păstrează identitatea şi mândria.

Nu ştiu să fie vreo altă ţară care să-şi sărbătorească ziua naţională la o dată care dă socoteală de moartea celui mai important poet al ei. Portughezii au înţeles, cu mult timp înainte ca sechelele globalizării să se facă simţite, că singurul lucru capabil să-i definească peste vreme şi peste vremuri este limba în care s-au născut, limba în care a scris cel mai mare poet lusitan, Luis de Camões.

Pentru portughezi, Limba Naţională este adevărata Sărbătoare Naţională. O sărbătoare care transcende istoria şi-i supravieţuieşte.

Post Scriptum: probabil că anul acesta, în timpul parăzii militare organizate cu prilejul Zilei Naţionale a României, Bucureştiul va fi survolat şi de avioanele de luptă F 16, pe care Armata română le-a achiziţionat, la mâna a doua, din Portugalia.

Citeşte şi: Călin Popescu Tăriceanu: Voi asista la paradă din rândul oamenilor. Iohannis arată că este un om mic

Citeşte şi: Ultimele 10 zile înainte de alegerile parlamentare. Sociologi şi analişti, despre campanie: ''Bizară'', ''plicticoasă'', fără lideri carismatici

Citeşte şi: COM: De ce "inelegant" ar trebui să fie ales cuvântul anului în România

Citeşte şi: PSD va vota pentru urmărirea penală a fostului şef al Secretariatului General al Guvernului, Eugen Bejinariu

Citeşte şi: România îşi reduce contribuţia financiară la proiectul NATO "Multinational Cyber Defence Capability Development 2"