Video INTERVIU: Ilie Sârbu: Dacă trece moţiunea, Băsescu nu pune premier PSD-PNL, dar îl sacrifică pe Boc

Reporter: Tot în acea şedinţă de la Senat Victor Ponta a spus că funcţia cea mai dificilă pe care a ocupat-o a fost cea de ginere al lui Ilie Sârbu. Dumneavoastră cum vi se pare "funcţia" de socru al lui Victor Ponta?

Ilie Sârbu: El se referea la exigenţa mea şi recunosc, sunt un tip exigent. În schimb, nu sunt un om rău, nu sunt pătimaş. Am fost preşedinte la Consiliul Judeţean Timiş, am fost la Ministerul Agriculturii şi când am plecat toată lumea a regretat. În 2004, când am plecat, tot ministerul a plâns în hol. Asta nu înseamnă că nu am fost exigent, însă nu rău şi ei ştiau asta. Acelaşi lucru s-a întâmplat în relaţia noastră de familie. Eu am avut nişte principii la care nu am vrut să renunţ, dar dragostea este mai puternică decât suntem noi, oamenii, iar copiii sunt întotdeauna mai puternici decât suntem noi, părinţii. Dar vreau să spun că sunt mândru că am o un asemenea ginere, sunt mândru că am o asemenea familie şi nu mi-e ruşine de ea. Există comentarii răutăcioase, dar ce să facem acum, dacă eu am fost în politică, el a fost în politică, Daciana a fost în politică din liceu şi nu i-am recomandat eu în niciun caz? Putea să facă altceva, la vremea respectivă eram la o firmă care mergea foarte bine, am fost preşedinte la CJ Timiş, am fost ministru, copilul meu putea să îşi găsească alt rost în viaţă. Acum să o condamnăm de ce a vrut politică? Însă, baza discuţiei e alta: dacă Victor Ponta a ajuns ce a ajuns prin fraudă, dacă Daciana Sârbu a ajuns prin fraudă ce a ajuns. Până la urmă şi pe mine şi pe ei ne-au votat membrii PSD şi electoratul şi aşa a câştigat Daciana mandatul de europarlamentar. Acolo ne face ea de râs? În viaţa ei particulară aţi auzit despre ea lucruri care nu sunt onorabile? Eu am o familie onorabilă la care ţin şi asta este forţa noastră, dincolo de răutăţile care apar şi, câteodată, de invidie. Pentru că toţi avem această particularitate păcătoasă a naturii umane, deşi e păcat de moarte, dar câteodată când zici că Sârbu e ministru, Ponta e ministru, fiica e europarlamentar, pe unii chiar îi apucă o invidie care le distruge şi le otrăveşte viaţa.

Reporter: Apropo de aceste relaţii de familie, nu credeţi că este un punct vulnerabil pentru Victor Ponta faptul că dumneavoastră, socrul lui, sunteţi lider de grup, Daciana, soţia lui, este europarlamentar, iar fina lui este secretar general la TSD?

Ilie Sârbu: Nu, din ce am văzut din contră, e un atu. Mă raportez la actuala putere, hai să luăm încuscririle de acolo şi vedeţi că grija românilor nu este asta, ci ceea ce faci tu pentru ei. Din cercul acesta al puterii, nici soţia preşedintelui, nici socrul, logic şi firesc, nu pot fi excluşi. Ce ar trebui, să îi împuşcăm ca să nu mai fie? Asta e o iluzie, că nu se întâmplă. Se întâmplă şi atunci mai bine o faci vizibil. E dorinţa lui Victor, a Dacianei, dacă în continuare ei vor mai activa în viaţa politică. Ea nu cred că şi-ar dori vreun post guvernamental, crescând copilul, mai vrea unul... În ceea ce mă priveşte, nu văd care este problema. Victor Ponta nu m-a făcut ministru în nicio situaţie, ci eu i-am făcut pe mulţi, prin negocierile pe care le-am purtat atunci.

Şi pe Mircea Geoană l-am făcut preşedinte al Senatului, ca să clarificăm şi aspectul acesta, pentru că nu s-a făcut singur, ci cu ajutorul meu. Nu m-a făcut Victor Ponta nici a doua oară ministru, nici senator, eu am alergat prin comunele din Timiş, am ajuns pe munca mea senator. Altfel, puteau spune oamenii de acolo că nu mă votează, că sunt tatăl Dacianei. Sau că nu o mai votează pe Daciana, că e fata lui Sârbu. Când se va întâmpla asta şi vom primi această sancţiune din partea oamenilor, atunci în mod firesc va trebui să ne retragem, dar oamenii de acolo nu asta ne întreabă, ci ce am făcut pentru ei. Dacă ai argumente şi eşti credibil, te votează. Dacă nu, atunci nu.

Reporter: În privinţa modificărilor aduse Statutului PSD, credeţi că e benefic pentru partid ca alegerea preşedintelui PSD să se facă de la bază, de către toţi membrii?

Ilie Sârbu: Dacă lucrurile s-ar desfăşura cum am văzut în alte ţări, ar fi benefică. În acest moment, personal, din punctul meu de vedere, nu cred că este benefică, în sensul că noi ştim cum se fac aceste alegeri la nivelul de bază.

Reporter: Cine ar fi mai avantajat de acest gen de alegeri, Victor Ponta, Mircea Geoană, Adrian Năstase, Liviu Dragnea?

Ilie Sârbu: Nu cred că e cineva avantajat. S-ar produce o împărţire în grupuri şi s-ar repeta ce am văzut la ultimul congres, dar la nivelul din teritoriu, unii cu unul, alţii cu altul şi nu ar putea nimeni miza pe faptul că va câştiga.

Reporter: Nemaifiind vicepreşedinte PSD şi cumva detaşat de disputele din BPN, percepeţi un conflict între sferele de influenţă ale domnului Adrian Năstase şi ale domnului Liviu Dragnea pe lângă preşedintele partidului?

Ilie Sârbu: Nu, nu mi-am dat seama de când particip eu la şedinţe în calitate de lider de grup. Sigur, într-un partid mare ca al nostru întotdeaun vor exista grupuri de simpatie, că nu le pot numi de interese. Sunt grupuri politice, mie îmi e simpatic un anumit om din partid, colaborăm, avem afinităţi, suntem prieteni. Dar asta nu înseamnă că la un moment dat, dacă se pune problema unei candidaturi, nu l-aş susţine dacă în realitate suntem apropiaţi. Ştiţi bine că eu l-am susţinut cel mai mult pe Mircea Geoană. De orice pot fi acuzat numai de faptul că nu am fost alături de el în cele mai grele momente ale lui. Sigur, în final, când a apărut candidatura lui Victor, am fost corect, am spus în BPN că în aceste condiţii îl susţin pe Victor şi nimeni nu a avut atunci un atac de inimă.

Reporter: Dacă ar fi alegeri interne în partid, aţi vota un fost pedist în funcţia de preşedinte al PSD?

Ilie Sârbu: Înţeleg direcţia întrebării şi nu vreau să mă pronunţ, fiindcă eu, în orice etapă ar fi acum alegeri, aş vota tot pe Victor Ponta.

Reporter: Cu foştii membri ai Grupului de la Cluj aţi mai vorbit?

Ilie Sârbu: Da, eu sunt prieten cu ei dinainte de Grupul de la Cluj şi am rămas şi după aceea. A fost atunci o idee a noastră, nu mă dezic de ea, dar la un moment dat nu a mai funcţionat. Atunci am spus public, am fost sincer chiar dacă pe moment colegii mei de la Cluj s-au supărat. Dar când nu a mai fost să fie nu a mai fost şi am spus că suntem aici, alături de Mircea Geoană, cum am fost până în ultimul moment, când şi-a anunţat Victor candidatura. Am fost loial şi corect cu toţi colegii din BPN până când a apărut candidatura lui Victor, nu puteam să nu votez propriul copil, dincolo de speculaţiile ce se puteau spune. Eu am văzut şi văd în continuare în Victor Ponta alternativa care poate să ducă partidul acolo unde ne dorim cu toţii, la putere. Acum rămâne ca şi partidul să îl crediteze şi să îi dea energia necesară pentru asta. Dacă partidul îi va pune mereu frâne, cum se întâmplă în viaţa politică, dacă partidul va încerca în permanenţă, cum a încercat şi cu Mircea Geoană, şi cu Adrian Năstase, să fie în dezacord cu preşedintele, de dragul unei idei sau al unui interes, şi nu va privi interesul partidului, atunci cel care va pierde, sigur într-o proporţie mai mică va fi Victor, dar vor pierde cel mai mult acei sute de mii de membri şi milioanele de români care îşi doresc alternativa. Nu cred că liderii, mai mult sau mai puţini importanţi, îşi vor permite să încerce jocuri de genul acesta. Pentru că o putere care ar reuşi acum să se ranforseze, să intre din nou în ce a vrut să fie în aceşti ani, nu ştiu dacă va fi extrem de binevoitoare şi de comodă cu foarte mulţi dintre noi. Trebuie să fim realişti, cunoaştem stilul, modul de acţiune şi de asta trebuie să ne ferim. Dar în special trebuie să ne ferim oamenii, populaţia, care a ajuns la limita rezistenţei, unii chiar sunt distruşi, disperaţi. Nu vreau să fiu demagog să arăt că îmi curg lacrimi pe obraz, dar în suflet îmi curg. Este o expresie clasică, pentru a încheia, că acest guvern le-a luat oamenilor papucii şi i-a lăsat desculţi, iar acum vrea să le taie şi picioarele.