INTERVIU - Ioan Mircea Paşcu: NATO e ca o societate de asigurări - faci nişte eforturi ca la nevoie să fii apărat - AUDIO

Paşcu a spus că aderarea în 29 martie 2004 a României la NATO a însemnat accesul la cea mai puternică garanţie de securitate existentă, că ţara noastră a făcut mai mult decât se aşteptau ceilalţi şi că NATO a apreciat foarte mult contribuţia României şi îi acordă o atenţie sporită, în condiţiile ultimelor evenimente prin care s-a creat un deficit de securitate prin ocupaţia militară a Rusiei în Crimeea.

"Ne ajută (faptul că suntem în NATO - n.r.) pentru că ne socotim în siguranţă şi vedeţi că în societate aceste lucruri nu produc neliniştea pe care ar fi produs-o dacă nu am fi fost membri NATO. Ne permite să ne ducem viaţa în continuare fiind siguri că suntem apăraţi de articolul 5, în acelaşi timp putem, beneficiind de această linişte, să vedem ce contribuţie putem să aducem la întărirea apărării NATO şi a UE, pe acest flanc", a afirmat Paşcu.

El a mai spus că NATO poate fi privită ca o societate de asigurări.

"Noi socotim când te gândeşti la NATO ca o organizaţie care îţi oferă o garanţie de securitate, te gândeşti ca la o societate de asigurări. Adică eu plătesc o asigurare ca, în cazul în care acea situaţie se întâmplă, banca sau societatea de asigurări să preia costurile. La fel şi aici, adică faci nişte eforturi într-o organizaţie ca NATO, adică participi la acţiuni, te achiţi de obligaţii, îţi faci datoria de membru plin, astfel încât, în cazul în care ai nevoie, organizaţia să vină în sprijinul tău", a afirmat Paşcu.

ASCULTAŢI MAI JOS INTERVIUL CU IOAN MIRCEA PAŞCU

Fostul ministru al Apărării a mai arătat că participarea României la scutul antirachetă are o relevanţă strategică şi reprezintă o contribuţie directă la apărarea colectivă a Alianţei.

"Scutul reprezintă o formă concretă, în condiţiile tehnologiei actuale, de apărare colectivă. Aşa îl priveşte NATO, iar noi, participând la scut, avem o contribuţie directă la apărarea colectivă a Alianţei. Eu cred că lucrurile vor merge în continuare, simbolismul scutului este nu numai tehnic, dar este şi politic", a apreciat Ioan Mircea Paşcu.

Prezentăm integral interviul acordat de Ioan Mircea Paşcu agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Aţi fost ministru al Apărării când România a aderat la NATO. Ce a însemnat pentru România? Care a fost câştigul?

Ioan Mircea Paşcu: În primul rând, a însemnat o garanţie la securitate, de fapt accesul la cea mai puternică garanţie de securitate existentă în momentul respectiv şi noi am avut nevoie de securitate în momentul respectiv, pentru că imediat după 1989 am avut o transformare majoră în mediul nostru extern. E vorba de două focare conflictuale, deschise pe fosta URSS şi fosta Iugoslavie, iar noi ne aflam între ele. De asemenea, am avut nevoie, pentru că, pe plan intern, era un proces profund de trasformare şi deci ţara era inevitabil pusă în situaţia să genereze mai puţină putere decât altfel. Şi atunci am avut nevoie de această garanţie de securitate pe care am obţinut-o prin aderarea la NATO.

Reporter: Puteţi să ne povestiţi un moment inedit din acele negocieri?

Ioan Mircea Paşcu: Sunt multe. Una dintre problemele noastre era că exista o preferinţă evidentă pentru ţările Vişegrad. Noi am insistat pe egalitatea de şanse şi respectarea principiului egalităţii de şanse şi vă pot spune că, la un moment dat, am avut o discuţie şi am observat că, în planurile individuale pentru Parteneriatul pentru pace, unele ţări aveau selectate exerciţii militare, iar noi aveam selectate seminarii. Atunci am întrebat: întucât e important să fim calificaţi drept membri activi ai Parteneritatului pentru pace, întrebarea este pe ce criterii stabiliţi acest lucru, pentru că nu ştiu cum la unii sunt numai exerciţii şi la noi sunt numai seminarii. Şi mi s-a răspuns că exerciţiile sunt planificate în plan bilateral între unele ţări occidentale şi favoriţii, între ghilimele, lor, ţările candidate.

Am spus că nu e corect să fie aşa ceva, drept pentru care oamenii respectivi, cu care am discutat, au spus că vor ridica această problemă la Consiliul NATO. S-a ridicat la Consiliul NATO şi de atunci, din clipa respectivă, toate exerciţiile trebuiau să fie făcute publice şi ce ţară dorea să se înscrie să participe la exerciţii putea să fie acceptată, cu condiţia să susţină cheltuielile necesare.

Iată o dovadă, un moment în care noi am reuşit să echilibrăm un pic lucrurile şi să le aducem pe un făgaş de egalitate comparativ cu ceilalţi favoriţi.

Reporter: În discuţiile dumneavoastră cu partenerii NATO au fost momente deosebite?

Ioan Mircea Paşcu: Da, au fost momente, de pildă în momentul în care în Parteneriatul pentru pace s-a pus problema participării unor forţe militare străine la exerciţii pe teritoriul naţional, o chestiune pe care România o interzisese membrilor Pactului, în perspectiva a ceea ce s-a întâmplat în Cehoslovacia în '68, a ceea ce s-a întâmplat în Tratatul de la Varşovia, am fost întrebat dacă România îşi menţine sau nu aceeaşi interdicţie. Am spus că nu e cazul să şi-o menţină, pentru că NATO este alt tip de organizaţie decât Tratatul de la Varşovia şi noi avem încredere în NATO. Nu am avut încredere în Tratatul de la Varşovia, dar în NATO avem încredere, deci nu sunt probleme.

Reporter: Ce a făcut România pentru NATO şi invers şi ce ar fi trebuit să facă şi nu a făcut?

Ioan Mircea Paşcu: Aici, noi socotim când te gândeşti la NATO ca o organizaţie care îţi oferă o garanţie de securitate, te gândeşti ca la o societate de asigurări. Adică, domnule, eu plătesc o asigurare ca, în cazul în care acea situaţie se întâmplă, banca sau societatea de asigurări să preia costurile. La fel şi aici, adică, faci nişte eforturi într-o organizaţie ca NATO, adică, participi la acţiuni, te achiţi de obligaţii, îţi faci datoria de membru plin, astfel încât în cazul în care ai nevoie organizaţia să vină în sprijinul tău. Deci, aici aceasta este ideea principală. Şi noi am făcut, după părerea mea, ceea ce trebuia să facem, am participat la operaţiuni multinaţionale ale NATO, am făcut reforma armatei, fără reforma armatei nu am fi reuşit să intrăm în NATO şi asta a fost un test extrem de important, un examen extrem de important pe care l-am trecut cu brio. De fapt, armata română a fost redusă numeric, dar a crescut în capacitatea de intervenţie operaţională. Atunci, practic, cu mai puţini soldaţi am obţinut mai multă securitate.

Reporter: Se putea face mai mult?

Ioan Mircea Paşcu: Nu cred că se putea face mai mult. La momentul respectiv am făcut chiar mai mult decât se aşteptau ceilalţi de la noi. De pildă, ne-am dus forţele proprii în Afganistan înainte de a deveni membri, prin mijloace proprii şi le-am întreţinut acolo prin mijloace proprii, în timp ce alţii au trebuit să apeleze la mijloace de transport furnizate de alţi aliaţi. Noi am putut să o facem prin propriile noastre mijloace, bineînţeles la nivelul participării noastre. Nu am putut să participăm cu o brigadă, dar am putut să participăm cu un batalion în Afganistan.

Reporter: NATO putea face mai mult pentru noi?

Ioan Mircea Paşcu: Nu este cazul. NATO nu avea de ce să facă. NATO a răspuns întotdeauna, NATO a apreciat foarte mult contribuţia noastră şi iată că, în momentul de faţă, cu ultimele evenimente, NATO acordă o atenţie sporită acestei zone, inclusiv României.

Reporter: În contextul situaţiei delicate de la graniţa cu Ucraina, cât de mult ne ajută faptul că suntem în NATO?.

Ioan Mircea Paşcu: Ne ajută pentru că ne socotim în siguranţă şi vedeţi că în societate aceste lucruri nu produc neliniştea pe care ar fi produs-o dacă nu am fi fost membri NATO. Ne permite să ne ducem viaţa în continuare fiind siguri că suntem apăraţi de articolul 5, în acelaşi timp putem, beneficiind de această linişte, să vedem ce contribuţie putem să aducem la întărirea apărării NATO şi a UE, pe acest flanc. România, Polonia, Turcia sunt ţări care, în momentul de faţă, reprezintă piloni ai oricărui sistem NATO sau UE de securitate în această zonă, unde s-a creat un deficit de securitate prin mişcarea Rusiei, prin ocupaţia militară din partea Rusiei a Crimeei.

Reporter: Scutul antirachetă cât ne ajută?

Ioan Mircea Paşcu: Sigur că da. Scutul reprezintă o formă concretă în condiţiile tehnologiei actuale, de apărare colectivă. Aşa îl priveşte NATO, iar noi, participând la scut, avem o contribuţie directă la apărarea colectivă a Alianţei. Eu cred că lucrurile vor merge în continuare, simbolismul scutului este nu numai tehnic, dar este şi politic. Pentru că până la urmă este şi o relaţie a noastră cu NATO, pe de o parte, şi cu Stalele Unite bilateral, pe de altă parte. Ori, noi avem nevoie de o substanţă considerabilă, semnificativă în relaţiile noastre cu Statele Unite, după ce operaţiunile militare din Irak şi Afganistan au început să fie reduse, până ce vor fi eliminate complet. Deci, relevanţa noastră strategică, care a fost mare atât timp cât aceste operaţiuni erau în curs de desfăşurare, se diminuează inevitabil, dar se transferă pe această contribuţie la NATO prin intermediul apărării antirachetă.

Citeşte şi: Sorin Ducaru: Am sărbătorit aderarea la NATO în grădina Casei Albe, alături de fetiţa mea de 6 luni

Citeşte şi: INTERVIU: Mircea Geoană - Apartenenţa la NATO, prima garanţie reală de securitate din istoria României - VIDEO, FOTO

Citeşte şi: INTERVIU: Roman - Pentru intrarea în NATO în 2004 trebuie să îi mulţumim lui George W. Bush - VIDEO