Opinie Sorin Pâslaru: Guvernul Ponta mai are două săptămâni şi face anul. Dar chiar avem un nou guvern?

Sentimentul general este de preluare a direcţiei fostei guvernări şi de înţelegere tacită asupra nepedepsirii abuzurilor făcute la cheltuielile publice, cum de altfel s-a întâmplat la fiecare mare schimbare a guvernării.

Câştigătorii alegerilor nu-şi dau seama că fără o revoluţie în modul în care se face politică în România vor fi măturaţi de la putere şi ei în curând.

1. Relaţia cu FMI şi creditorii internaţionali

Vocile critice de pe margine privind acordul cu FMI din partea unor oameni care sunt acum în poziţii cheie cum este Liviu Voinea (ministru al bugetului) şi-au  pierdut suflul până la dispariţie. După patru ani de macrostabilizare era de aşteptat o reluare consistentă a creşterii economice. Sunt prea puţine explicaţii de ce nu se reia creşterea. Dinspre BNR a venit la începutul acestui an o iniţiativă de dezbatere a căilor strategice pentru următoarea perioadă, prin vocea viceguvernatorului Nicolae Dănilă, dar fără urmări. Un nou model de creştere se lasă aşteptat.

2. Relaţia cu mediul de afaceri autohton

Clamată de mediul de afaceri, introducerea TVA la încasare încă nu îşi arată foloasele. Mai mult, este re-clamată acum de întreprinzătorii mici pentru că sunt evitaţi de firmele mari care nu au această opţiune.  Guvernul întârzie să se instaleze în postura de a tracta businessul românesc peste hotare -nici un exportator român în Franţa nu l-a însoţit pe premierul român în vizita sa din martie. Mesajele în general sunt incoerente, semn că nu le este nici lor foarte clar ce trebuie făcut. Nu îşi asumă obiective, nici o misiune. "Mechel este o companie privată 100%, guvernul nu are ce să facă" este simptomatic. Nimeni nu îşi pune întrebarea de ce dacă în România este nevoie de produse ale industriei metalurgice pentru şcoli, spitale, şosele, hale de întreprinderi totuşi industria metalurgică se prăbuşeşte.

3.Transparenţa cheltuielilor publice

Unele ministere şi instituţii publice continuă prezentarea unora din plăţi pe site şi prezentarea salariilor, acţiune începută în guvernarea Boc, dar abordarea este neunitară, lipsită de obiective măsurabile şi de proceduri de raportare la aceste obiective. Nu sunt obligatorii conferinţe trimestriale în care să fie prezentate execuţiile bugetare ale fiecărei instituţii publice, ca la companiile cotate la bursă, nu este stabilit un set de parametri pentru fiecare instituţie publică care să permită analiza comparativă în timp şi faţă de alte instituţii a eficienţei acesteia. Este bine că sunt scoase la iveală prin note ale Corpului de Control al premierului abuzuri cu banii publici comise anterior, dar vor conta urmările.

Citeşte opinia lui Sorin Pâslaru în formă integrală pe www.zf.ro.