Macarale râd în soare, la Corod

Are salopetă şmecheră, de culoare azurie, branduită pe mâna dreapta cu numele firmei italiene. Şi stă pe mar’nea drumului din Corod, aşteptând să muncească. Aici nu e ca la Milano. "Cum e în România?". "Să-ţi sară mucii, să-i dai cu flit!", se enervează el şi se uită în sus, la cer, de parcă acolo ar fi guvernul. "Taxe mari şi multe, decât să te apuci de-o treabă, mai bine te lipseşti." Sava Ion are o fată la liceu, clasa a XII-a, şi cinci băieţi în Italia, plecaţi din ’98. Au prins cheag în ţară străină, s-au asociat cu italienii şi şi-au tras două firme de construcţii. "Facem case acolo, construim de la pământ până la acoperiş. Şi văruim, dacă-i nevoie." Aici stă degeaba de câteva zile. Păcat de macaraua adusă din Italia, care face acum umbră degeaba clădirii în construcţie. O casă uriaşă pentru trei familii. "Nu sunt oameni buni aici, n-am cu cine face treabă. Nu ai bază, au rămas hebeticurile. Azi a luat bani, mâine îi bea şi nu-l mai vezi o săptămână la lucru."