Opinie: Violenţa elevilor

Ştirile din ultima vreme ne transmit că apogeul violenţei în şcoli a fost atins. Profesor atacat cu cuţitul la gât în timpul unei ore iar alţii umiliţi şi înfricoşaţi de agresivitatea elevilor. Mai urmează un atac armat din partea vreunui elev încă nediagnosticat psihiatric şi întâmplările tragice americane pătrund şi în România. Unde s-a pierdut respectul pentru profesori şi în ce zonă minată de agresivitate s-a ajuns? Profesorilor a ajuns să le fie frică de elevi? Sunt aceştia apăraţi de cineva, de vreo instituţie sau de vreo organizaţie anume? Se pare că nu prea sunt. Aceştia se pot apăra doar cu propriul stilou printr-o notă scăzută la purtare.

Cine este de vină?

Cine poartă această vină? Unii părinţii prea indulgenţi, alţii care îi antrenează prin bulying sau chiar unii profesorii prea îngăduitori? Mă gândesc cât respect purta generaţia mea profesorilor; dovada vie fiind şi ultima întâlnire de la terminarea liceului. Până şi pe cei mai severi dintre profesori îi stimăm pentru influenţa frumoasă şi constructivă pe care au avut-o asupra noastră. De ce este atât de importantă educaţia din şcoală?
Pentru că aşa cum spunea Confucius: ,,natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”.

Exemple de proastă factură

Massmedia este plină de exemple de proastă calitate pe care le promovează zilnic. Proxeneţi cu maşini scumpe, femei frumoase dar uşoare care îşi etalează nonvaloarea mentală şi îşi ţin ascunsă activitatea profesională de lux în zone patronate de bărbaţi bogaţi şi nu în cele din urmă, veşnic scandalagii mediatici cu doar un ciclu primar absolvit. Observ un slab control din partea unor autorităţi în măsură să reglementeze toate acestea. Este foarte important să oprim acest aflux de exemple inadecvate pentru noua generaţie. Urmărirea ştirilor fără bariere părinteşti de către cei care încă nu au discernământ şi care nu ştiu să filtreze informaţiile, devine o armă de autodistrugere. Creiere deformate prin exemple nepotrivite, bulying din partea unor părinţi înzestraţi cu material reproductiv dar cu un slab material cognitiv. Şi rezultatul final, o lume patronată de bani şi superficialitate. Ce mai contează dacă banii se fac din femei la stradă sau din activităţi intelectuale? Totul se vrea fără prea multe scrupule şi pe repede înainte. Nu mai există atracţie pentru cărţi ci doar pentru canale de comunicare rapidă. Păcat pentru ei dar la pachet suntem şi noi ceilalţi; pentru că noi vom îmbătrâni şi ei ne vor ,,proteja”. Sau cum spun cei vârstnici, că ei ne vor plăti pensiile. Acesta este de fapt mediul pe care ei îl desenează pentru toţi. Superficialitate, bani făcuţi uşor, promovarea nonvalorilor şi lipsa de respect pentru intelectuali. Parcă ne întoarcem spre doctrina comunistă în care intelectualii erau prost văzuţi şi doar clasa muncitoare prima în dorinţele sufleteşti ale ,,elitelor” comuniste.

Violenţa părinţilor- trigger pentru comportamentul violent al copilului

Violenţa se învaţă şi de acasă. Un copil are potenţialul de a copia comportamentul părinţilor. De la certuri, agresivitate fizică şi verbală, copilul învaţă fix ceea ce i se oferă vizual şi auditiv. Sau altfel spus, un copil abuzat devine abuzatorul de mai târziu. Un copil care a fost expus abuzurilor fizice şi emoţionale şi care nu are parte de o consiliere psihică la timpul potrivit, prezintă un mare risc să refuleze în relaţia cu prietenii, profesorii sau chiar cu proprii părinţii.

Tratament

Este foarte important să investim mai mult în educaţie. Profesorii au fost uitaţi de către clasa politică. Remuneraţii slabe şi sprijin infim pentru aceştia. Învăţătorii care ne-au pus stiloul în mână sunt ţinuţi la limita subzistenţei actualei inflaţii iar pensiile le sunt de ajuns doar pentru un trai ultramodest. De aici poate să fie şi o parte din lipsa respectului elevilor. De ce? Pentru că astăzi se apreciază mai mult partea financiară. Şi la întrebarea de ce să te faci învăţător sau profesor? răspunsul ar putea fi: pentru că este o meserie frumoasă, cu multe satisfacţii şi este bine plătită. Ar fi frumos şi de apreciat ca această meserie să întrunească toate cele trei calităţi.
Tratamentul final este aprecierea şi consolidarea educaţiei în România. Doar investind în educaţie, dascăli şi profesori vom reuşi să fim mai buni decât suntem.

,,Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea” -  (Nelson Mandela)

Contributor: Cozmin Mihai, medic psihiatru