Dugulescu: Mi-am propus ca femeile să fie informate, astfel încât rata avorturilor să scadă

Mai multe asociaţii şi organizaţii neguvernamentale au participat la dezbaterea iniţiată de grupului parlamentar al PDL, la această dezbatere fiind prezent doar unul dintre cei 51 de iniţiatori ai proiectului, deputatul Marius Dugulescu.

Dugulescu a explicat că el nu este pentru interzicerea avortului, ci pentru informarea femeilor şi că a iniţiat acest proiect pentru a se reduce numărul de avorturi.

"Constatând numărul mare de avorturi şi că femeile care ajung să facă întrerupere de sarcină nu sunt informate asupra deciziei cruciale pe care urmează să o ia, am iniţiat acest proiect", a spus Dugulescu.

El a pledat pentru consilierea psihologică a femeilor înainte de a face întreruperi de sarcină, arătând că de multe ori femeile sunt supuse unor presiuni şi iau decizii "repede şi necugetat".

"Mi-am propus ca femeile să fie informate astfel încât rata avorturilor să scadă, iar fiinţele nenăscute să aibă dreptul la viaţă. Decizia rămâne a femeii, ea decide dacă ţine sarcina sau nu", a mai spus Dugulescu.

Liderul deputaţilor PDL, Mircea Toader, prezent pentru scurt timp la dezbatere, a spus că proiectul nu este "o încercare de interzicere a avorturilor", ci o încercare de a găsi soluţii la situaţiile actuale, cum ar fi cele de "comportament mai lejer al tinerelor fete care pot să ajungă să aibă o sarcină".

"Nu este o încercare de interzicere a avorturilor, ci, practic, pentru a putea să găsim o soluţie, dacă e nevoie, ca, pe de o parte, în situaţia actuală, de comportament mai lejer, într-o formă sau alta, al tinerelor fete, cele care sunt, la un moment dat, într-o condiţie în care pot să ajungă să aibă o sarcină (…) să existe o posibilitate prin care să li se explice dacă este o soluţie sau nu să păstreze sarcina", a explicat Toader. El a adăugat că acest proiect poate fi retras dacă nu este considerat oportun.

Mai mulţi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale au criticat proiectul şi i-au cerut lui Dugulescu retragerea acestuia, arătând că femeia, în calitate de pacientă, are dreptul de a fi informată, dar nu poate fi obligată să fie informată. "Femeia are dreptul de a fi informată şi acest drept nu poate fi trasformat într-o obligaţie", a spus una dintre reprezentante. "Proiectul contravine intereselor femeilor", a adăugat o altă reprezentantă a unui ONG. Momentul pentru informarea femeii stabilit în proiect este tardiv, aceasta trebuind să fie consiliată înainte de a rămâne însărcinată, a fost o altă opinie.

În replică, alţi participanţi au arătat că este necesară consilierea femeilor înainte de întreruperea de sarcină deoarece consilierea este "o metodă de prevenţie a traumatismelor avortului".

Preşedintele Colegiului Medicilor, Vasile Astărăstoae, a afirmat că acest proiect nu duce la scăderea numărului de avorturi, dar că, prin obligativitatea femeilor de a fi consiliate, se redă demintatea fiinţei umane. El a explicat că este vorba de demnitate şi sexualitate umană, arătând că sexualitatea umană nu este "o simplă reproducere, este corticalizată", iar acest lucru diferenţiază specia umană faţă de alte specii. "Asta impune reguli umane şi responsabilitate faţă de sarcină", a adăugat Astărăstoae.

La finalul dezbaterilor, deputatul PDL Marius Dugulescu a afirmat că nu-şi va retrage proiectul din dezbaterea Parlamentului.

Propunerea legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină a fost iniţiată de un grup de 51 de deputaţi şi senatori.

Potrivit iniţiatorilor, România se confruntă cu o acută lipsă de informare şi educaţie asupra consecinţelor avortului, aceasta fiind şi una dintre cauzele pentru care România are o rată foarte mare a avorturilor, respectiv 520 la 1.000 de născuţi vii şi 115.000 de întreruperi de sarcină în 2009, potrivit statisticilor Ministerului Sănătăţii, se arată expunerea de motive a proiectului legislativ.

Consilierea pentru criza de sarcină poate fi făcută de medic, psiholog sau asistent social, se mai arată în proiect.

Medicul care a depistat sarcina este obligat să informeze femeia că nu poate face avort fără dovada unui cerificat de consiliere emis în cabinetul de consiliere pentru criza de sarcină, prevede aceeaşi propunere legislativă. Consilierea se va realiza prin cel puţin o şedinţă, în funcţie de voinţa gravidei. De asemenea, gravida poate avea o perioadă de gândire de cinci zile în care să reflecteze la sfaturile primite de la medic, psiholog sau asistentul social din centrul de consiliere.

Medicul ginecolog nu poate efectua întreruperea voluntară a sarcinii fără dovada certificatului de consiliere, decât în cazul în care "continuarea sarcinii pune viaţa gravidei în pericol grav, iminent şi care nu poate fi înlăturat altfel", se arată în proiectul deputaţilor PDL.

Proiectul este contestat de peste 20 de organizaţii neguvernamentale, care au solicitat Executivului să respingă propunerea legislativă privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină, care, în opinia reprezentanţilor societăţii civile, îşi propune "manipularea deciziilor personale ale pacientelor".

Statisticile Ministerului Sănătăţii arată că rata avorturilor a înregistrat o creştere semnificativă între 1970 şi 1980, a scăzut în 1989, pentru ca în 1990 să fie înregistrat un maxim al întreruperilor de sarcină.

Astfel, în 1970 au fost 684,7 avorturi la mia de născuţi vii, în 1980 - 1.035,6, în 1989 - 522,5, iar în 1990 - 3152,6. Ulterior, rata avorturilor a scăzut de la an la an (1995 - 2124,9; 1997 - 1465,3; 1998 - 1141,1), tot peste o mie de avorturi la o mia de născuţi vii înregistrându-se până în 2003 inclusiv.

Din 2004, numărul cazurilor de avort a scăzut sub o mie la 1.000 de născuţi vii. Astfel, în 2004, rata avorturilor a fost de 883,4, în 2006 - 684,5, în 2007 - 639,1, în 2008 - 576,4; în 2009 - 522,6, iar în 2010 - 480,3.

Aceleaşi statistici ale Ministerului Sănătăţii indică faptul că, în intervalul 1970- 2011, peste 13.000 de femei au decedat prin avort şi risc obstetrical direct.

Cele mai multe decese materne prin avort au fost înregistrate în perioadele 1970-1979, cu 5.271 de cazuri la mia de născuţi vii, şi 1980-1990, cu 5.838 de decese la o mia de născuţi vii.