Editorial Adrian Mihălţianu: Oprescu şi hienele

Fără hiene şi şacali, acele ecosisteme s-ar prăbuşi sub povara unor organisme corupte şi a unor prădători dominatori. Cam cum gâfâie România de vreo câteva decenii încoace.

E suficient să priveşti cum arată Bucureştiul ca să înţelegi rapid ce e bine şi ce e rău în ţara asta. Avem trotuare şi spaţii verzi tot mai frumoase, zgârie nori în care salariul mediu se apropie de 1000 de euro, evenimente culturale de anvergură internaţională şi zone pietonale care vibrează de o energie aparte, una care atrage deja turişti tot mai mulţi din alte ţări. Dar avem şi un trafic auto complet blocat la orele de vârf, mizerie cât cuprinde, sărăcie generalizată în afara zgârie-norilor sus-menţionaţi, precum şi un oraş sufocat, în care pietonul e cea mai slabă verigă din lanţul trofic, imediat cum iese din respectivele spaţii centrale. Mai presus de toate, avem un oraş fără strategie de dezvoltare durabilă şi care se dezvoltă foarte lent faţă de celelalte capitale estice din Uniunea Europeană.

Din punct de vedere economic, oraşul e puternic înclinat spre nord, ba chiar a dat pe-afară, trimiţând o bună parte din venituri în oraşul Voluntari alăturat. Niciun fel de strategie care să distribuie mai echitabil zonele de servicii şi de producţie, niciun fel de preocupare pentru soluţiile moderne de infrastructură, care să avantajeze transportul în comun în defavoarea celui individual, niciun fel de preocupare pentru crearea de noi cartiere în care să vrei să trăieşti. În schimb, şapte ani în care marile realizări au fost construirea la suprapreţ a unui stadion, terminarea unui pasaj suspendat şi a altor câtorva pasaje lungi de câteva sute de metri, precum şi lărgirea a 2 kilometri de bulevard cu preţul distrugerii mai multor clădiri istorice. În rest, spaţii verzi şi panseluţe pentru a masca sărăcia de idei, sportul naţional la care s-au înhămat şi primarii de sector, care atât ştiu să facă.

Citeşte continuarea editorialului pe www.gandul.info