Editorial: Penitenţa domnului Cioloş întru preafericire

Şi totuşi, Dacian Cioloş a găsit calea de mijloc, ceea ce în viaţă este de preţuit, dar în politică s-ar traduce că-i enervezi şi pe ăia pro, şi pe ăia contra: din raţiuni tehnocrat-finanţiste, a păstrat şi bugetul ciuntit pentru biserici, dar din considerente politicianiste a pupat şi poala popii.

Pentru un tehnocrat, prim-ministrul Dacian Cioloş dă dovadă de o versatilitate politicianistă cel puţin curioasă. În două zile, el a reuşit să bulverseze pe toată lumea care nu citeşte atent, adică pe aproape toată. Mai întâi, Guvernul său a emis în miezul nopţii de vineri un proiect de buget cu 0 lei pentru construcţia, reparaţia şi modernizarea de biserici. Am văzut un tehnocrat venit la Guvern cu un mandat scurt, de un an, deci un tip care îşi permite să nu îi tremure genunchii ca oricărui politician, în faţa ameninţărilor populiste ale majorităţii electoratului.

Un tip care îşi permite să arate în mod răspicat că România este un stat laic, care îşi cheltuieşte veniturile aşa cum consideră de cuviinţă conducătorii săi laici şi aleşi de către populaţie. Un om cu capul pe umeri, care deşi ştie că vine un an electoral, a pus stop practicii neortodoxe de a pompa bani în biserici, înainte de alegeri.

Apoi, a doua zi de dimineaţă, Dacian Cioloş a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe Patriarhul Daniel (mă rog, de fapt nu se ştie cine a sunat primul, dar Guvernul a comunicat primul acest fapt), pentru a-i readuce preafericirea pe înaltul chip bisericesc: poate că scrie 0 lei acolo, înaltpreasfinţia voastră, dar iată că salariile preoţilor şi neclericilor din biserici cresc, ba mai pune Guvernul bani şi la lăcaşurile din străinătate. Şi, fie vorba între noi, preasfinte, „Guvernul României va asigura finanţare pentru proiecte de investiţii importante”, ba chiar „există tot sprijinul pentru a pune la dispoziţie resurse financiare în funcţie de posibilităţi pentru lăcaşurile de cult aflate în construcţie”.

Oameni suntem. Vrednic este. Cum ar zice laicii: şefule, o facem pe-amiabilă (adică – pentru cititorii noştri neşoferi – ne-nţelegem noi mai la o rectificare bugetară, mai la un Fond de Rezervă…).

Imediat, din Deal a strigat Înaltul, spre auzul poporului, traducerea: „Guvernul României va căuta soluţii pentru a sprijini în continuare construirea Catedralei Mântuirii Neamului”. Aia ne e grija, cred că toţi preoţii de ţară şi din parohiile sărace şi-au suflecat sutanele ţopăind de bucurie.

Păi ce facem, Dacian? Am văzut, apoi n-am mai văzut? Apa s-a făcut vin, iar tehnocratul, politician? La ce bun acest telefon făcut public cu surle trâmbiţe de ambele părţi – Guvern şi Patriarhie, dacă nu pentru un PR cam găunos şi strict de ochii lumii? Căci, spre meritul lui Dacian Cioloş, deocamdată proiectul de buget tot ăla a rămas, cu 0 lei pentru construcţia de noi biserici şi 0 lei pentru reparaţia celor existente, chit că el nu va trece aşa de Parlament, unde mulţi preanefericiţi vor avea grijă să îl umple cu amendamente-cadou, inclusiv pentru biserici.

Dar să spunem clar ce s-a întâmplat de fapt, căci multă lume nu a înţeles nimic din acest talmeş-balmeş creat de o parte a presei aflată în tură de weekend, dar şi de prim-ministrul Dacian Cioloş, cu pirueta sa populistă, menită să liniştească românii preacredincioşi.

Citeşte continuarea materialului scris de Andrei Luca Popescu pentru gandul.info.